3,330 matches
-
ulterior însă, la insistențele prietenului său Aureliu, episcop al Cartaginei, s-a hotărât să revadă partea deja compusă și să termine lucrarea, rescriind partea a doua a cărții a douăsprezecea și adăugând altele trei, dar fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care o trimisese lui Aureliu și în care îi povestea împrejurările în care fusese scrisă. Așa cum s-a întâmplat și cu Explicarea Facerii, prelungirea perioadei de compunere a Trinității și faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Agapit, din cauza convingerilor lor origeniste care se refereau, din câte se pare, mai ales la preexistența sufletelor și la apocatastaza finală. Ei au putut să se întoarcă abia în 520 cu permisiunea noului abate Mammas, cu condiția să nu-și divulge doctrinele. Unul dintre acești călugări este Leonțiu din Bizanț, probabil una și aceeași persoană cu teologul omonim; Saba l-a luat cu el la Constantinopol în 531, dar se-a despărțit apoi de Leonțiu - potrivit lui Chiril - tocmai din cauza origenismului său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în opinia lui, nu ar fi dovezi ale autenticității Istoriei lui Palladius, ci, dimpotrivă, ar atesta existența unei surse (la origine, coptă, apoi tradusă în greacă și ulterior în siriană) de care acesta s-ar fi folosit fără s-o divulge. Corespodențele la nivelul formei și al conținutului confirmă faptul că Dialogul despre viața Sfântului Ioan Hrisostomul a fost scris de Palladius, așa cum susține și Fotie (Biblioteca, codex 96) și cum reiese și din tradiția manuscrisă. E vorba de un dialog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la publicare, dar, la insistențele prietenului său Aureliu, episcop al Cartaginei, s-a hotărît să revadă partea deja compusă și să termine lucrarea, rescriind partea a doua a cărții a douăsprezecea și adăugînd altele trei, fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care i-o trimisese lui Aureliu, unde îi povestea împrejurările în care fusese scrisă. Așa cum s-a întîmplat și cu Explicarea Facerii, prelungirea perioadei de compunere a Treimii și faptul că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Agapit, din cauza convingerilor lor origeniste care se refereau, pe cît se pare, mai ales la preexistența sufletelor și la apocatastaza finală. Ei au putut să se întoarcă abia în 520, cu permisiunea noului abate Mammas, cu condiția să nu-și divulge doctrinele. Unul dintre acești călugări este Leonțiu din Bizanț, ce trebuie probabil identificat cu teologul omonim; Sava l-a luat cu el la Constantinopol în 531, dar s-a despărțit apoi de Leonțiu - potrivit lui Chiril - tocmai din cauza origenismului său (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unele, în opinia lui, nu ar fi dovezi ale autenticității Istoriei lui Palladius, ci ar atesta existența unei surse (la origine coptă, apoi tradusă în greacă și ulterior în siriacă) de care acesta s-ar fi folosit fără s-o divulge. Corespodențele la nivelul formei și al conținutului confirmă faptul că Dialogul despre viața Sfîntului Ioan Hrisostomul a fost scris de Palladius, așa cum susține Fotie (Biblioteca, cod. 96) și cum reiese din tradiția manuscrisă. E vorba de un dialog care are
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imite, așadar, înfățișarea adevăratului Cristos. Urmând lui Iustin, Chiril spune că diavolul a căutat să zădărnicească planul lui Dumnezeu simulând false partenogeneze înaintea singurei partenogeneze adevărate, cea a lui Isus. Cateheții vor adopta aproximativ aceeași tehnică, dar în sens contrar, divulgând toate artificiile diabolice, neutralizându‑le astfel efectul, îndemnându‑i pe credincioși la o extremă vigilență. Iată o tehnică foarte ingenioasă, dar nu lipsită de anumite riscuri, după cum vom vedea mai departe. Pentru moment, să trecem în revistă semnele. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acord - rămășițele pământești ale soțului ei și le-a îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, lăcaș de închinăciune pe care începuse a-l zidi tatăl ei, Antonie Vodă din Popești, și pe care l-a isprăvit bărbatul ei. Nicio inscripție nu divulgă taina noului adăpost. Doar inscripția de pe o candelă îi comunică acest lucru celui dispus să o citească (și a citit-o, abia în 1914, V. Drăghiceanu): „Această candelă, ce s-au dat la Sf. Gheorghe cel Nou, luminează unde odihnesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prolifera psihozele colective de natură delirant-anomică. Ca o formă de compensare a acestei stări anomice, se va dezvolta delațiunea. Fiecare îl va suspecta pe celălalt și, în final, fiecare individ se va simți dator ca, în mod paradoxal, să-și divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de anti-morală sau mai exact o morală a negativității întemeiată pe frică și absurd. Ne găsim într-o situație de criză absurdă, a incomprehensibilului și a imprevizibilului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a capacităților de a asculta și medita asupra celor auzite 25. Regula tăcerii era totuși de o mare strictețe și-i obliga pe inițiați să nu dezvăluie cu nici un preț învățăturile pitagoreice. Când unul dintre ei, Hippasos din Metapont, a divulgat secretele unor crotonieni, confrații l-au declarat pedepsit de zei și l-au ucis26. Această izolare sectară a atras suspiciuni, iar în 490 î.Hr. a stârnit mânia celorlalți cetățeni. Se pare că a avut loc și o trădare - care a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a datorat lunga - deși dificila - istorie a școlii. Sciziunea dintre akusmatoi și mathematikoi din secolul al V-lea î.Hr. era provocată mai ales de cei dintâi; a fost defăimat însă un mathematikos, celebrul Hippasos, care a fost acuzat că a divulgat taina dodecaedrului în sferă și a fost pedepsit cu înecarea. În realitate, funcționa dorința acusmaticilor de a deveni politikoi și, pe baza unei „constituții pitagoreice”, să realizeze o confederație de cetăți - poleis 30. Se pare că s-a și realizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
certitudini pentru a dovedi (a-și dovedi) „imposibila întoarcere”. Asumarea militantă a unei noi identități nu este însă o caracteristică larg răspândită. Este, mai degrabă, privilegiul unei minorități caracterizate prin mobilitate cognitivă și afectivă, capabilă de asemenea gesturi temerare. Adesea divulgă o istorie personală controversată, sete de a accede la poziții înalte. Să ne amintim: mulți dintre foștii legionari s-au înscris rapid în Partidul Comunist, s-au înregistrat asemenea conversii și din partea unor categorii sociale care aparțineau grupurilor etichetate negativ
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
partide), această modalitate - precumpănitor ilustrativă - de examinare a vieții de altădată se reducea la înfățișarea cadrelor de existență ale unei epoci, în felul în care erau ele puse în lumină de sursele (preponderent) narative utilizate. După venerabilul model - nu întotdeauna divulgat - al Istoriilor lui Herodot sau al opurilor enciclopedice ale filosofilor francezi ai Luminilor (ca bine cunoscutul Secol al lui Ludovic al XIV-lea), cotidianul propriu istoriilor de acest tip, reductibil mai ales la „casă”, „familie”, „moravuri”, „mode” ș.a.m.d.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
desfășoară o propagandă subversivă pentru un „guvern mondial al păcii și înțelegerii universale” (păcat capital pentru un stat național), participanții depunând un „jurământ” de păstrare a secretului (de fapt, o fișă anamnezică obișnuită, prin care cercetătorii-participanți se obligau să nu divulge rezultatele înainte de încheierea experimentului). Opinia publică era pregătită pentru a afla despre un complot, cercetători aparținând unei puteri oculte, antistatale. Însuși Ceaușescu hotărăște răfuiala: toți cei ce au venit în contact cu MT (ignorându-se sarcina primită) vor fi sancționați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Povestiri cu strada depozitului, poartă în mod frapant semnătura promoției textualiste și are un aer demonstrativ. Personajele sunt simple marionete trase de sfori de un autor care nu se ostenește să le scoată din vidul anonimatului, mulțumindu-se să le divulge doar funcția epică - Personajul principal, Autorul ș.a. Pasionat al cinematografului, V. își construiește proza după norme preponderent vizuale. Anumite texte poartă titlul neutru Secvențe. Uneori ochiul camerei de luat vederi urmărește câte un personaj în trecerea lui prin cadru, părăsindu
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
se poate, în fine, căsători. Atmosfera e idilică. Compunerea, însuflețită de bune intenții, salutând, de pildă, binefacerile științei de carte la sate, denotă un moralism strict, evident în tonul rigid, în care se strecoară și unele nuanțe retrograde. Autorul își divulgă la tot pasul profesiunea, satisfăcut când descoperă, cu ochi de militar, ordine și disciplină sau folosind cu voluptate expresii cu puternic iz de cazarmă, într-o rostire uneori cam țeapănă, chiar dacă mereu cu intenție ceremonioasă. Drama, scrisă într-o limbă
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
trebuie să fie adevărată, în care Nb = pb × qb pentru numerele prime pb și qb. În aceste condiții, oricine știe eb, pb și qb poate să folosească formula pentru a deduce db. Din acest motiv, pb și qb nu se divulgă, chiar dacă eb și Nb sunt făcute publice. Calcularea factorilor primi ai lui Nb se consideră a fi, din punct de vedere matematic, nerezolvabilă pentru numere foarte mari. Vom folosi valori mici ale numerelor din exemplul următor pentru a ușura înțelegerea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
linia asigurării protecției informațiilor, stabilește că: • informațiile obținute ca urmare a negocierilor desfășurate pentru a se asigura furnizarea și interoperabilitatea serviciilor de comunicații electronice destinate publicului trebuie utilizate numai în scopul pentru care au fost comunicate și nu pot fi divulgate către nici un terț care ar obține astfel un avantaj de ordin competitiv, inclusiv către alte departamente, filiale, sedii secundare sau parteneri ai operatorului ori ai furnizorului de servicii care a ajuns în posesia respectivelor informații; • orice persoană care utilizează sau
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
către nici un terț care ar obține astfel un avantaj de ordin competitiv, inclusiv către alte departamente, filiale, sedii secundare sau parteneri ai operatorului ori ai furnizorului de servicii care a ajuns în posesia respectivelor informații; • orice persoană care utilizează sau divulgă, în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta ordonanță, documente sau informații cu caracter de secret profesional, primite sau de care a luat cunoștință în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, răspunde potrivit legii penale, putând fi obligată și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dar acestea au fost toate darurile norocului”), într-o existență incompatibilă cu „fapta bună”. P. ațâță sârguincios un fel de foc purificator care vrea să opereze eradicări globale ori clarificări de etapă. Trădarea politică, manevrată de o omenească lăcomie, este divulgată în cazul Cantacuzinilor (inși cu o veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Cantacuzino, mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi spulberă orice iluzie. Ar putea să
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
pentru astfel de deziderate într-un mod care permite maximizarea încrederii în rezultatele obținute. Descoperirile noastre științifice pot fi uneori în contradicție cu unele dintre preferințele, opiniile și interesele noastre politice. Adesea se fac presiuni asupra noastră pentru a ne divulga descoperirile preliminarii, a simplifica concluziile, sau pentru a prezenta deformat unele implicații ale rezultatelor obținute. Alteori poate simțim dorința de a publica mai repede, de dragul reputației sau a carierei. Dar trebuie să rezistăm tuturor acestor încălcări ale eticii științifice. Trebuie
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fi folosită ca unealtă de investigare până în clipa așezării potrivit - am spus - unei legislații la cheremul autorului, într-un grup sintagmatic menit a genera aievea o stare de vis în cititor” (Leonid Dimov). Așadar, oniricii nu descriu visuri reale, nu divulgă reminiscențe ale acestora, ci produc visuri. Imaginează situații care se desfășoară după o logică aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici nu e spontaneitatea, ci elaborarea lucidă
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
n-o mai poate conține 7. Pentru partizanii săi, liberalismul este unica excepție de la regulă, fiindcă, așa cum spuneam mai sus despre sistemul lui Nozick, ar fi antiutopic. Marii doctrinari liberali de toate nuanțele s-au delimitat mereu de „propensiunea utopică”, divulgând-o și acolo unde nu se vedea cu ochiul liber, evitând orice aducea cât de cât a sistem normativ (am numit în acest text cazul paradigmatic: Popper). Numai Hayek, cel care inițial avea în vedere și mecanisme care să controleze
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
între noul mileniu, în vehementă opoziție față de globalizarea „neoliberală”, noul „stadiu cel mai înalt și ultim al capitalismului”. E vorba, așa cum sugeram mai sus, de o dinamică tipică - de la inovație la dogmatism și autoapărare agresivă -, pe care postmoderniștii înșiși o divulgă atunci când analizează toate curentele, modele, stilurile și paradigmele. Ei ar fi singura excepție de la regula de fier a „măririi și decăderii”: deconstrucția este astfel un punct terminus, un apogeu. Astfel, paradoxal, deconstrucția nu poate fi deconstruită. Procedând astfel, postmoderniștii s-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]