818 matches
-
omenirea În vremuri grele și la o adică ne salvează și pe noi acuma. Parcă s-ar fi Încurajat de unul singur văru' Laur, n-aveam decât să aștept până s-o dezumfla tot de unul singur, dar poate apare dobitocul ăla de Pepino Între timp. După ce pleca Andrei să-și facă traseul pe la centralele termice din oraș, pe care-l Încheia mereu pe la miezul nopții, mai Întârziam cu Laur În camera cu saltele, cu Florinel zbenguindu-se printre noi. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căpățână cât toate zilele, nu vrei să Înțelegi. Amândoi stăm aicea cu pula la cur pentru jafu’ ăla, și mai avem și-o mortăciune-n cârcă, ca mâine vine și ne ridică, ne ia ca din oală ca pe niște dobitoci ce suntem, și pentru ce? Pentru ce-a făcut el, și el umblă liber ca pasărea din local În local, cu teșcălău’ de sute În buzunar. Văd că până la urmă văru’ Laur nu știe sau se face că n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
jos ca o găină tăiată. Antebrațul stâng mi se smulge din strânsoarea degetelor lui Andrei și-l lovesc iarăși, În tâmplă, În partea spre care s-a aplecat și iar se-ndoaie și tot nu cade. Sub ureche ochisem, dar dobitocul ăsta de Andrei mă tot ține de mâini. N-am să Încetez să-l lovesc până nu-l văd căzut și uite-l cum s-a ghemuit și s-a cocoșat și mi s-a tăiat respirația izbindu-l În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de lângă Laur, fir-ar ea a dracului de putoare, dar asta nu mai avea importanță, de vreme ceea Îl buzunărise, pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros, de grilaje și de tuburi și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pustiu? Încotro o luăm și pe ce ne bazăm? Hansi ar trebui să știe. Păi Pepino, da, observasem și noi că ăsta luase ieri lichidarea de la centrala lui termică, și tot În nădejdea banilor văzuți la Andrei, sărise ca un dobitoc să umple butelia și să-l Îndoape pe văr-su cu prăjeală de splină și bojoc și-au turnat În ei nesimțiții la rachiu de drojdie cât ne-ar fi ajuns nouă o săptămână. În pofida speranțelor puse În el, Hansi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
două ori tâmpenia asta de azi-dimineață. - Azi-noapte au tras, spun. Am auzit, toată noaptea s-au auzit Împușcături. - Or fi făcut manevre. Dar pe zi În nici un caz n-au tras nici un foc. N-or fi fost chiar atât de dobitoci ca să strice muniția pe boschetarii ăia. Adevăru’ e c-au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ea, lui i se făcuse să-și ia lumea În cap de unul singur, și dacă a rugat-o să-i dea niște bani, i s-a făcut milă... Nu l-aș fi bănuit pe Laur până Într-atât de dobitoc, și oricum a Înzestrat-o și cu pantalonii lui, dacă mutei i-or fi plăcut și i-a cerut, dar parcă tot Îl vedeam mustăcind surâsul ăla de târfă nătângă și ținând-o În șuturi și-n pumni și zbierând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
câtă nevoie am de plânsul ei. Vii grămadă peste... și iar se poticni și nu mai apucă să continue, că uite-l pe Carol Întorcându-se și noi grămadă pe el să-l Întrebăm ce-a fost. - A tras un dobitoc În aer. Cică n-a vrut unul să se oprească la control. Trage aiurea ca să sperie lumea. - E unu’ așa, roșcovan și cu mustață? Întreabă Ortansa. - Da, ăla, tot ăla. - Ăla trage din oră În oră. Parcă special o face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lagăr și care erau În funcție, ca să zic așa, erau foarte furioși - ne băteau, strigau la noi: „V-ați lăsat mânați ca niște vite la abator” - „Ce abator?” - „E fumul acela mare, negru, gros. Acolo o să ajungeți dacă ați fost dobitoci și nu v-ați răsculat”. Noi eram de bună credință: habar n-aveam ce ne așteaptă, o turmă neputincioasă, fără nici un fel de posibilități de a riposta acelor vremuri foarte dure și foarte milităroase. Și ca să vedeți viclenia acelora care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
catârgiu, ce-n urma smeritului catâr te duci... te duci... Ferice de tine-n zăpușeala în care se cabrează neliniștile toate și cauzele lor; când duhul ce abia de mai însuflețește trupul merge fără narcotic, și nu-și poate călăuzi dobitocul spre Anzii occidentali ai Veșniciei 1173. Construcțiile metafizice ale lui Aristotel diferă de numeroasele doctrine existente azi. În general, însă, metafizica nu postulează o zeitate externă cu atribute umane. Dumnezeu este o manifestare a minții, a conștienței universale care se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
voce gravă: De ce-ai lipsit la masa de amiază? Unde ai fost? Am vrut să răspund că am luat masa la o rudă în oraș, dar mi-am dat seama că mint și am tăcut, privindu-l în ochi. Dobitocule!, a zis și mi-a pălmuit obrazul așa de tare, că am văzut stele verzi. N-am zis nimic. Am strâns din dinți și l-am privit fără să mă clatin. Era primul semn că vrăjmașul mă lovește pentru credință
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Adevărului Sfânt, după care s-au înscris nevăzut în alaiul de lumini ale neamului. * Printre profesorii cu atitudini dușmănoase în 1941 era Vasile Maciu. Fiind ascultat, am aproximat data evenimentului istoric respectiv. Haaa! Te-am prins! Va să zică, n-ai învățat, dobitocule! Batjocura mă tulburase, totuși încercam să-mi controlez tonul: Domnule profesor, evenimentul are importanță nu prin data precisă, ci mai degrabă prin cauzele care l-au determinat și prin consecințele care i-au urmat. În ceea ce privește dobitocia mea, nu are natura
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
însă îi dezarma pe anchetatori. Am dedus din întrebări că sunt victima unei confuzii voite sau întâmplătoare. Ce-ați făcut pe Penteleu?, a întrebat ironic Cârciog în fața lui Curelea. N-am fost pe Penteleu niciodată. Cum n-ai fost, măi dobitocule? De ce încerci să negi? Avem toate declarațiile lui Pavel, Șeful vostru. Nu ești tu Șeful Frăției de la Școala Normală? N-ai fost tu cu Iamandi, cu Breslașu, cu Vlăgea și cu toți ceilalți? A înșirat încă vreo zece nume. Numele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
inanimate 5. La acestea se adaugă câteva substantive animate, din clasa substantivelor colective, ambigene din perspectiva alcătuirii obiectelor denumite: popor, trib, grup, colectiv etc. și alte câteva substantive animate denumind specia, situată în interpretarea lingvistică, în afara identității de gen: animal, dobitoc, mamifer, gasteropodetc. Așadar, din clasa substantivelor neutre fac parte substantivele cu două trăsături semantice negative: - animat, - masculin vs feminin. În clasa substantivelor masculine și feminine intră substantive cu cele două trăsături semantice realizate pozitiv: + animat, + masculin vs feminin: băiat, fată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule etc. • substantive etnonime: albanezule, danezule, italianule, turcule etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme: române/românule; • substantive formate prin derivare, care evită prin dezinența -ule omonimia cu femininul plural: muncitorule, semănătorule
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
veche din fontă. M-am ascuns după ea și ricoșau gloanțele, de ziceam că nu mai ies de-acolo. Le-am spus celor de jos că am să mă ridic și am să le spun că nu e nimic. Un dobitoc de milițian care era acolo le-a spus celor cu TAB-urile că dacă văd pe cineva pe sus să-l mitralieze. Norocul meu a fost că nu m-am ridicat atunci. Mitralierele de pe TAB erau îndreptate spre terasa de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lumea asta-i bine să te ajuți cu orișicine. Murind vecinul tău de lângă casă, Pe umerii tăi el grijile le lasă. Un măgar ce se-nsoțea c-un cal cam necioplit, Acesta nu-și ducea decât ce-avea menit, Iar sărmanul dobitoc împovărat, el cădea pierit. El se rugă de cal să îl ajute și pe el nițel: Că de nu, în oraș, nu va ajunge viu defel. "Rugămintea-mi, zise el, nu e neîndreptățită: Povara mea e-un joc, pe jumătate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
măgar ce se-nsoțea c-un cal cam necioplit"), îi atribuie calului anafora fidelă și păstrează anafora infidelă pentru măgar. Astfel, desemnarea calului rămâne fixă și nu constituie obiectul unei investiri subiective, măgarul fiind anaforizat doar prin substantive marcate afectiv (sărman, dobitoc, tovarăș). Această disimetrie pare să aibă o funcție triplă: clarifică narațiunea asociind fiecare registru anaforic unui personaj distinct; dezechilibrează povestirea în favoarea măgarului, ca victimă; "mimează" povestirea: calul care face obiectul unei anafore invariabile este prezentat ca un încăpățânat care refuză
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fotbal înghițind pe nemestecate tâmpeniile spuse cu tupeu de un cioban obraznic și analfabet sau tinerii palizi și încercănați care-și trăiesc pe net vitejia în Counterstrike și potența în orizontul XXX (și nu în cel XXL cum credea un dobitoc din politica autohtonă) sunt straniile victime, multiplicate în serie, ale drogurilor legale, date gratis prostimii. Cum să lupți cu ele, cum să-i convingi pe bieții bipezi, masificați, dependenți de cablu (veritabil nou cordon ombilical) că viața înseamnă altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Și i-au dat voie să-și încheie șederea fără să fi stors tot secretul. Dar i-au transmis următoarele: „Să fii drăguță cu puturosul acela și să nu-l lași cu ochii în soare. Scrie-i măcar un bilet dobitocului. Terminat transmisia“. Ea a răspuns: „Am fost foarte drăguță, nu drăguță, și i-am scris astfel: «Puți groaznic a om. M-am săturat de tine. Te urăsc!» Terminat transmisia“. „Nu e bine, fato! Se prinde tipul, că nu-i prost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
bucătărie, s-a plantat la ușa dinspre terasă și a stat minute în șir cu ochii țintă la cuib. Apoi mi-a dat raportul amănunțit: cum guguștiuca-mamă e cam denaturată, cum nu stă prea mult cu puii, cum Napoleon, un dobitoc de motan din vecini, dă mereu târcoale. Și-a adăugat, cu o însuflețire pe care nu i-am văzut-o de mult, că o să-i păzească. Așa a și făcut. În a doua zi de Paște, a venit șontâc-șontâc la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mai vorbim de jurnaliști) care l-au susținut pe Ion Iliescu în iunie 1990, pe timpul mineriadelor. L-ați auzit pe vreunul rușinat sau punându-și cenușă în cap? L-ați auzit pe vreunul lamentându-se umil că a fost un dobitoc? Nu. Îi vezi în continuare la fel de senini: susțin alte idei ori persoane - sau cu totul alte idei și persoane - și sunt la fel de convinși de dreptatea și moralitatea lor. Ușor sofistic, aș zice că atunci când susținătorii lui Băsescu sunt avertizați că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
turcească din buzunarul căreia se vedea o jumătate de pâine. Omul ți-ar fi putut stârni mila chiar și fără să fie accidentat. Lângă noi a apărut deodată un bărbat în trening, așezându-se, ca din întâmplare, cu spatele la „accidentat“. „Băi, dobitocule - i s-a adresat el, printre dinți, dar cumva cu un soi de tandrețe prietenească în glas - ce-mi faci? Vrei să-mi crape inima de spaimă? De ce-ai trecut, dacă eu ți-am spus că se face roșu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
public în ziar! Din șase texte săptămânale, trei sunt comentarii generale, trei sunt povestiri de sine stătătoare. Din fericire, am un soi de ideologie atât de productivă în materie de ironie și de autoironie la subiectele curente ale existenței... Un dobitoc de deputat vorbea de politica mare, înțelegând prin asta gălăgia de la nivel parlamentar și administrativ. Or, există și o politică mică: politica vieții de zi cu zi. Dacă vă gândiți bine care e politica din casa dumneavoastră, nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
adânci. Chiar dacă n-ai chef să scotocești după relația autor-personaje sau realitate-ficțiune sau actor-personaj, filmul tot ți se va părea o joacă mai savantă, în care intervin și aluzii la Strindberg „care și-a împins nevasta pe scări“, și la „dobitocul“ de Ibsen, și la Oglinda lui Tarkovski (pe care Von Trier spune că l-a văzut de vreo 20 de ori). Ceasul biologic al filmului începe să ticăie cam cu 10 minute înainte de final, dar asta nu e o greșeală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]