1,063 matches
-
deșteptând nădejdi pretutindeni... Apostol stătu un răstimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesațiu lumina zâmbitoare. Se simțea ușurat, ca și când ar fi plâns cu lacrimi fierbinți după o suferință multă vreme înăbușită. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile, voinței lui, încît, dacă ar fi vrut, le-ar fi putut înșira frumos, pe o ață, ca pe niște mărgele... Ieși din curte. Pe uliță, dincolo de popotă, văzu un camion încărcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a petrecut o reacție paradoxală, dostoievskiană. Sentimentul de vină s-a transformat într-un fel de trufie compensatorie. Valorile s-au inversat brusc: voi, cei din Vest, câștigați bine, trăiți confortabil, aveți tot ce vă doriți, dar asta vă face docili și indiferenți. Noi, în schimb, am suferit. Noi am înfruntat fiara comunistă, noi știm ce este viața sub teroare, noi sîntem azi depozitarii moralității și chiar ai adevăratei credințe. Priviți-ne trupurile deformate, dinții stricați, ascultați-ne vorbind cu tremur
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trag un pui zdravăn de somn vreo juma de oră. Când mă trezesc mă simt singur și deprimat și dau iama prin mini-bar. După vreo două whisky-uri mă duc și bat la Bladesey dai plecat. Ce puțoi mucos și docil. Îmi dă prin cap s-o sun pe Bunty, chestie pe care o și fac de la o cabină telefonică de pe stradă. — Hei, Cunty! Lasă-mă! — Osăți fie dor dă mine? I-am zis lu Frank cel Mic despre tine. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
umăr care te urăsc ca dracu. Iar gagicuța aia sonată de Drummond Își mai bagă și ea nasu. Mă fut În joaca asta de-a soldații. Ore suplimentare la greu pe chestia asta, reține bine, mai ales cu transformarea asta docilă a budigăilor lui Toal plini de căcat moale și vâscos. Aceleași reguli se aplică și În cazul ăsta, ce pula mea. — Ultimu praf de prizat pe care-l mai am de la cretinii ăia pe care i-am prins, Îți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
erau cititori ai ziarului Mail. Asta m-a Îngrozit atât de tare, Încât am renunțat la ziar. Mă hotărăsc să mă duc și să mă văd cu Bunty. — Ray, mă duc să dau o tură pe afară. Dacă mutantul ăla docil Toal mă caută, spune-i că m-am dus la Forum. — Bine Bruce. Când te Întorci? — În vreo două ore. Ce, vrei săți aduceva dela Crawford’s? — Mda... cred că o plăcintă Cornish cu cartofi prăjiți, zice Ray ezitând, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la sugestiile, aluziile, tîlcul lor (care nu poate fi verbalizat), cititorul poate gusta ceea ce spune, acum fără cuvinte, poemul. Haiku-ul este acest poem al tăcerii, resimțite după ce am lăsat În urmă cuvintele care ne-au condus ca un vehicul docil la fața locului. Acolo unde putem avea revelația tîlcului lucrurilor. Revenind la imaginile concrete ale acestui poem, porumbul cules, așa rezumativ cum e sau tocmai pentru că se oprește la timp, ne evocă toamna tîrzie cînd recoltarea sa Încheiat și cîmpurile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
iarna pe care o evocă fulgii) pentru această Închidere În sine este gluga trasă pe ochi În intenția de a te feri de orice contact cu un exterior advers. Civilizația creează un refugiu pentru oricine este dispus să-și tragă docil gluga pe ochi. Și acum mi-a venit și ideea să transfigurez imperceptibil isprava fulgilor. Ce fac, de fapt, fulgii? Aparent, ei se mișcă haotic, cad, se lasă duși de orice adiere și, sfidînd gravitația, iau adesea traiectorii incredibil ascensionale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acționând cu suplețe în situații neclare, eliberate de cuvintele goale care ne-au făcut atâta rău (Revoluție, Națiune, Proletariat, Republică etc.), "dispuse să construiască imagini nu adevărate, ci viabile ale lumii" (Pierre Lévy). Spirite destructurate, lipsite de spirit critic, credule, docile și pasive, fără exigență și rigoare. Sunt aceleași. Inaptitudinea pentru flexiunea temporală: ființe scufundate în timpul lor, trăind intens clipa, împlinite, valorizând mai mult efemerul, sensibile la valorile locale și de proximitate, atașate de "micro" și de "concret", capabile de angajamente
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care se răsfăța tot spectrul solar. Litere mari de-o șchioapă, frumos aduse din condei, înveseleau casa, vopsite în diverse culori, ce-ți luau ochii, ca un stol de păsări din Paradis... Ziua întreagă, cercetând lacom și neîndurat, chestiona pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici de teoriile lui filologice. Era
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
care trece involuntar de la statutul de "republican" convins la cel de "reacționar", pentru a reveni apoi subit la poziția inițială, prin Farfuridi care declară mândru de sine că "iubește trădarea, dar urăște pe trădători", prin Cațavencu, transformat într-un instrument docil în mâinile Zoei, după ce se remarcase printr-un comportament zgomotos și ireverențios la începutul piesei, Caragiale conturează profilul personajului "lichefiat", cu un destin circular, care pregătește direct sau indirect, cu participarea altor dramaturgi (Maeterlinch, Jarry etc) apariția în scenă a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reinserată în modelul tradițional al feminității, corpul său musculos metamorfozându-se vizibil (sânii și ochii crescuți), iar acțiunile sale fiind orientate mai degrabă emoțional și social, decât politic. Nu trebuie uitat că alter-ego-ul său, Diana Prince, rămâne întotdeauna o secretară docilă, supusă autorității masculine a șefului direct. 795 Ibidem, p. 979. 796 Ibidem, p. 18. 797 Bradford Wright, op. cit., p. 10. 798 Mitra Emad, op. cit., p. 957, s.n. 799 Philippe Forest, op. cit., pp. 296-297. În timpul scandalului Watergate, pe fondul conflictului din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
redeschidea acea prăpastie datorită careia rațiunea umană ține la distanță forța animalului. - Pleacă! ... Pleacă! repetă fata cu același glas îngroșat, fără să strige. De necrezut!.. ...Cu statura imensă, fiara se pregătește, parcă, să plece încet cu pas ușor. Se răsucește docil și liniștit se supune... Și, cu coada stufoasă între picioare, trecu pe lângă ei, sigur pe el, pășind atât de nestingherit, ca și cum pentru el n-ar exista primejdii, și se strecură ușor printre trunchiuri doborâte, parcă în întâmpinarea unei depărtări pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Temazepam. Sprânceana lui Insch se arcui. — Nu era destul s-o omoare. Nu e vorba de vreo supradoză sau ceva de genul ăsta, dar se pare că le lua de ceva vreme. Cei de la laborator zic că o țineau izolată. Docilă. Ultimele paste dispărură În gura lui Insch și un cartof prăjit fu folosit pentru a șterge urmele de sos de brânză și oțet. Mestecă până termină tot. — Interesant, zise el În cele din urmă. Altceva? — A avut TBC la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nimeni nu-l pofti s-o facă și, cu siguranță, nu i s-ar fi îngăduit așa ceva. În toate lunile acelea, amintindu-și că nesăbuința tinerei soții îi fusese fatală fratelui său Nero, nu se apropie de tinerele sclave disponibile, docile, care îl atingeau ușor când îl întâlneau pe coridoare. Bănuia că fuseseră instruite să-i stârnească interesul. Timp de cincizeci de ani, Livia trimisese în încăperile lui Augustus fecioare tinere și înspăimântate, prada lui preferată; ele trebuiau să vină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că vorbeau în prezența lui astfel, fără nici o reținere. Nu o făcuseră niciodată. Păru că nu a auzit nimic. De fapt, după neîncrederea și suspiciunile din primele zile, toți se liniștiseră: credeau că avea o inteligență mediocră, că era inert, docil, ba chiar de-a dreptul stupid, ușor de manevrat, moștenitorul ideal. Între timp Livia se oprise și se așezase încet - îl zărise și-i făcuse semn să vină la ea. Când fu destul de aproape ca să-i audă glasul slab, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prinți. Mulți senatori fuseseră uimiți. Pentru Tiberius însă, ei nu constituiau doar o garanție, ci și un proiect de viitor: educați la Roma, impregnați de cultura ei, conștienți de puterea ei, în timp aveau să devină cu siguranță niște colaboraționiști docili. În locuința imensă, cu pavilioane, terme și grădini labirintice, tinerii prizonieri trăiau zile obositoare, însă în cel mai plăcut mod. Tiberius considera că toate acestea erau de mare ajutor. Din marea piață de sclavi din insula Delos soseau pentru prinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsufle greu. „Știu, încearcă să-mi sară la gât“, se gândea Tiberius, răsucindu-se în pat. Din obsesia lui izvorâse o idee sublimă, singura care îi putea uni pe toți populares și pe o parte dintre optimates într-o majoritate docilă: să o căsătorească pe fiica celui mai puternic dintre optimates, bogatul Junius Silanus, cu singurul fiu al lui Germanicus care mai rămăsese în viață. Gajus se apropie de împărat, se opri, se aplecă să-i apuce marginea tunicii și sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
știți ce mi-a făcut ăla nebunu’ azi? M-a ras acolo jos...!“, și râde singură de propria-i mizerie. „Altceva nu ți-a făcut?“, Întreabă O., un tip soios cu o privire libidinoasă de escroc, disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te pupă scabros, vrea să ți se strecoare pe sub piele În orice chip. Îmi trezește o mare scârbă de câte ori Îl văd, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vată ce mi se așază pe corp și mă Împinge În jos. Visez toată noaptea numai trupuri goale, ca În pătimirile Sfântului Anton. Azi m-am uitat la toate colegele din grupă cu mare atenție. Toate sunt niște biete ființe docile ce așteaptă un soț norocos prin care să rămână În capitală; ele nu Înțeleg sfânta gratuitate a spiritului și a amorului. N-ar putea să iubească pe cineva dezinteresat, pentru că acesta ar merita În sine, având o valoare de excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar Lena era fie captivată, fie se prefăcea foarte bine că e, și, aproape fără să mă gândesc, mi-am lăsat vârfurile degetelor să cadă pe carnea fină și moale a lui Stacey. Senzația neașteptată la atingerea ei, caldă și docilă ca o nalbă, mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu câteva săptămâni în urmă. Ușa verde era încuiată. Am bătut de mai multe ori, fără să mi se răspundă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
toți bine, deși nu surprinsese adevărata fire a lui Betsy. Copilul meu mijlociu era foarte exuberant și, deși ne putea scoate din minți pe Madeleine și pe mine, eram mulțumit. Nu voiam ca vreunul dintre copiii mei să fie prea docil. Nu pentru că îmi doream unii care să îmi facă necazuri. Speram doar să știe când să se lupte și când să stea deoparte. Voiam să fie deștepți. În fotografie, erau așezați după înălțime, David se rezema de Betsy și Abigail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să spun că firea bărbaților mi se pare mult mai complicată. Sau poate nu e deloc complicată, acest târg dezgustător. Tu Îmi oferi sex - eu Îți ofer puțină tandrețe. Sau simulacru de tandrețe. Fii curvă, dar și mamă. Un câine docil ziua și o pisicuță rea noaptea. Uneori am senzația că bărbaților le place să facă sex, dar urăsc femeile. Nu te supăra, Efraim. Generalizez pur și simplu. Sigur că sunt și excepții. Tu, de exemplu. Felul tău liniștit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
surori sau poate o mamă cu fiicele ei. Le privi cu fascinație, căci erau femei rodnice, cu cărnuri generoase, rotunde precum sclavele dintr-un tablou reprezentând un harem oriental. Imaginația sa Își zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]