14,928 matches
-
Rămînem la adevărul nostru pur și simplu. Numai că adevărul nu e niciodată pur și rareori e simplu. În tot cazul, nu e niciodată la mijloc, căci adevărul nu e valoare de interval. În ceea ce mă privește, țin mult la Doctrina substanței fiindcă-i văd neajunsurile. Nu sunt puține și nici nesemnificative. Pe de altă parte, nu sunt însă nici un cititor care face mofturi. Pînă la urmă, viața sfîrșește prin a găsi pentru noi personajul pentru care suntem făcuți." (pp. 9-10
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
avizat al ideilor lui Camil. Fidel deprinderilor de pedagog pe care și le-a cizelat în activitatea universitară, Adămuț scrie o carte după tipar didactic. Cele mai bune capitole din carte sunt cele preliminare, acolo unde cititorul este introdus în Doctrina substanței după o prealabilă prezentare a surselor filozofiei camilpetresciene: Descartes, Hegel, Bergson, Husserl și Kant sunt predecesorii de care Camil e legat prin tributul de a le fi împrumutat ideile. Pe de altă parte, dacă ne amintim cît de prolix
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
surselor filozofiei camilpetresciene: Descartes, Hegel, Bergson, Husserl și Kant sunt predecesorii de care Camil e legat prin tributul de a le fi împrumutat ideile. Pe de altă parte, dacă ne amintim cît de prolix și de confuz e Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea filozofului comentat: în ochii cititorului, paginile despre
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
parte, dacă ne amintim cît de prolix și de confuz e Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea filozofului comentat: în ochii cititorului, paginile despre "evoluția în subspecie" și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
notele de la capitolul V și VI decît conținutul propriu-zis al capitolelor. Principalul motiv este că sunt limpezi și au marele avantaj de a fi fost curățate de platoșa absurd de emfatică a terminologiei camilpetresciene. Una peste alta, principala virtute a Doctrinei substanței este că a fost scrisă de Camil. În schimb, dacă ar fi fost semnată de un autor al cărui nume nu se concentrează în prenume, ea ar fi fost de mult dată uitării. De aceea, supraviețuirea titlului e meritul
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
uimire să vezi cum un filozof implicit, așa cum a fost întotdeauna Camil în romane, în gazetărie și în piesele de teatru, a putut să eșueze atît de lamentabil atunci cînd și-a propus să fie un filozof explicit - ca în Doctrina substanței.
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
altul, în dizgrație - iar această ,,dizgrație" mergea, de multe ori, pînă la a li se controla șevaletul și penelurile spre a se constata dacă ele prezintă urmele vreunei folosiri recente -, fie și-au schimbat sever expresia și stilistica, asumîndu-și declarat doctrina și tipologia formală a realismului socialist. Dacă, dimpotrivă, avem în vedere întervalul 1965 - 1995, atunci sensul schimbării este unul afirmativ, unul care include în același timp semnele relaxării morale și dovezile certe ale funcționării limbajului. Generația de artiști care se
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
canon în vigoare. Nimic nu-l irita mai mult decât încorsetarea, voia să perpetueze ipostaza de independență. Se pot distinge mai multe trepte ale desprinderii. Surprinde modul în care înțelege documentarea. El nu se supune automatismului realist, impus de o doctrină. Părând că împrumută norme ale reflectării literare într-un program, el se amuză substituindu-le, încărcându-le cu un alt sens decât cel prevăzut. Mă rezum de aci inainte în aceste disocieri doar la Malraux, situându-l deocamnadată între paranteze
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
de a o orienta spre modernitate, de a crea și de a susține o critică de direcție. În perioada Pașilor pe nisip, a ironizat continuu, a detestat critica de direcție, pe care o vedea întruchipată în Nicolae Iorga și în doctrina sămănătoristă. A adoptat impresionismul în felul elementar în care îl înțelegem noi astăzi, un înțeles limitat al lui. Sigur că impresionismul este mult mai mult, o artă, o filosofie și un stil, așa cum și E. Lovinescu a progresat în înțelegerea
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
a autorului român este că, dacă știința a apărut în Occident, fenomenul nu a fost rodul unei întîmplări: ceva trebuie să fi existat în Apus spre a-i servi științei drept condiție prielnică de apariție, iar acel ceva a fost doctrina creștină. Concluzia noastră, bazîndu-se pe studiul operei lui Jakob Böhme, luată ca un caz exemplar, este că meditația creștină asupra trinității a constituit patul nutritiv care a permis înflorirea științei moderne." (p. 186) Astfel, gîndirea eretică a vizionarului neamț poate
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
la conducerea guvernului și a liberalilor. Încercarea lui Băsescu de a rupe pisica pesedisto-liberală prin declarații personale a fost contrată și contracarată și dinspre Justiție, dar și din alianța suprapolitică din Parlament a celor care, inclusiv pediști, lasă deoparte și doctrina, și disciplina, ca să nu le pice sacii din căruță. Președintele îl putea ține în șah pe premier, prin declarații cu care să-și ia distanță de simpatiile acestuia și să-și păstreze superioritatea prezidențială față de jocurile de la Palatul Victoria. Cu
Ce se alege din ce-am ales by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9827_a_11152]
-
obsedate de păstrarea privilegiilor, precum Dan Voiculescu, poate mărșălui alături de-o grupare al cărei scop teoretic ar trebui să fie tocmai înlăturarea inechităților sociale, precum PSD? Iată că se poate! Și se mai poate ca o formațiune a cărei doctrină presupune deschiderea absolută și promovarea liberei inițiative pe toate planurile - e vorba de PNL - să devină prizoniera unui partid huliganic, al xenofobiei și refuzului de-a înțelege modernitatea, precum PRM. Unde a lovit Traian Băsescu atât de puternic, încât să
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
său E pur si muove. Și tot au avut noroc, că amândoi nu au fost arși pe rug de Inchiziția creștină. Așadar, la Amsterdam, în secolul al șaptesprezecelea, și evreii și creștinii sufereau la fel, când gânditorii lor încălcau legile doctrinelor lor, Spinoza fiind cel mai înalt exemplu al acestei autorități israelite fără milă, egalând-o pe cea creștină din epocă. Parisul de astăzi, angajat în polemici teribile, având ecou și la București, ar trebui să mediteze mai atent asupra acestui
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
inferioară a unei specii umane care, în cursul coborîrii din cer pe pămînt, au dat naștere unor rebuturi biologice cărora le-au pus pînă la urmă numele de maimuțe. "Punctul nostru de pornire nu este teoria modernă a evoluției, ci doctrina tradițională a involuției. În speță, pentru noi nu e adevărat că omul se trage din maimuță prin evoluție, ci că maimuța se trage din om prin involuție." Tot astfel, pe pămînt nu există populații umane primitive și sălbatice care, nu
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
umană; chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și disperarea sa, într-un cuvînt, Omul în toate dimensiunile lui. Într-un secol marcat de cele mai radicale descoperiri științifice și tehnice, zdruncinat de cele mai contradictorii ideologii, filosofii și doctrine estetice, în care arta și-a negat cu aceeași vehemență moștenirea, prezentul și viitorul, în care forma industrială a declarat un război fățiș celei simbolice, Baba s-a încăpățînat să rămînă, după propria sa mărturisire, în "marea pictură". Adică înlăuntrul
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine în epoca noastră apanajul doctrinei psihanalitice a lui Freud și a succesorilor săi, sub impactul căreia se instaurează o veritabilă "dictatură a sexualității". Un "imperialism" faunesc, atingînd cote ale delirului libidinal, își face loc în literatura contemporană, postură prefațată între altele de romanul lui H.
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
datele unui ideal sub egida "mandarinului valah", construind o machetă a "omului superior". Aceasta răspunde principiului noocratic al lui Camil Petrescu, pe care autorul Patului lui Procust, vai, nu și-l mai amintea după 1947, reprezentînd firește o sfidare a doctrinei oficiale. Pentru Pandrea, "heghemonia proletariatului este o tîmpenie. Sarea pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei". în direcția abstracțiunilor, avem a face cu sublime propoziții. Mandarinul se plasează în mișcarea cosmosului, "conștient de cercul închis al facerii și al morții
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
de aici ? Că un sistem de acreditare ideologic putea fi combătut dinăuntru printr-o simplă simulare argumentativă. Că, în ciuda bunei primiri de care Ana Roșculeț avusese parte în câteva reviste - tocmai pe criterii doctrinare - banala invocare din afară a aceleiași doctrine putea răsturna cu capul în jos întregul dosar de presă. Că, oricât de ideologizat și oricât de monolitic, procesul evaluării rămânea - ca în vremurile bune - unul impresionist. Nu lipsit de impurități și de zgură, nu pe deplin individual, nu articulat
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
cauzate de sistemul oligarhic și de ineficiența justiției în lupta cu marele flagel al corupției. De aici derivă o multitudine de aspecte secundare care ating toate zonele politicului de la mimarea unor politici sociale până la lipsa de relevanță a ideologiilor și doctrinelor politice. Stânga și dreapta au la noi contururi foarte variabile și alianțele "contra naturii" justificate de interese oligarhice sau de teama transpartinică de justiție sunt la ordinea zilei. Din această perspectivă, nici după schimbarea de putere de la sfârșitul anului 2004
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
fi fost subiectul, reprezenta un veritabil refugiu psihologic într-o țară a cărei atmosferă publică devenise sufocantă. Noi eram doar niște copii de șase, șapte ani, care abia începuserăm să mergem la școală, și totuși ni se spunea acolo că doctrina comunistă era singura capabilă să salveze omenirea și că noi, generația următoare, țineam viitorul patriei în mîinile noastre. Iată că aceste lozinci mi s-au întipărit foarte bine în minte, din moment ce mi le amintesc și acum..." (p. 103) În fine
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
că eseurile sînt spicuite din Gândirea anilor '22-'35, făcînd și fine delimitări de perioadă: "Prin conținut, ca și prin date cronologice, ele aparțin perioadei militante a Gândirii, aducând de multe ori afirmații de principii ale revistei sau formulări de doctrină care își găsesc corespondența în literatura "gândiristă"." Pentru ce, așadar, a militat Gândirea? Tocmai pentru ethos, titlul pe care Busuioceanu îl alege pentru acest volum întregitor. Urmînd un anume protocol al așezării - într-un timp, în-tr-un spațiu, într-o naționalitate
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
astăzi în lume universul spiritual. A-i convinge pe oameni că netrebnicul nărav de a te preocupa de idei presupune cel mult o emfază inutilă, dacă nu de-a dreptul de prost gust, iată! ce este la modă. Ele, ideile, doctrinele, sistemele filozofice, ele sînt vinovate de tot răul din lume și edificiile lor trebuie de îndată dinamitate. În linia unui nihilism enorm, ni se propune o alienare definitivă, deconstrucția, renunțarea, pentru ca, exclusiv cu un creier mai degrabă vid, să orbecăim
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
segmentarea unor abuzuri de interpretare (cum ar fi acela, celebru deja, care-l așază pe Eminescu în nobila ascendență a lui Einstein), Alexandra Tomiță înlătură, asumat, perdelele artificiale ale inocenței de pe o mișcare maculată - ideologic - până în viscere. Dintr-o aparentă doctrină științifică naivă și plină de hibe, protocronismul se revelează brusc drept o certă comandă politică. A vedea în orice fenomen românesc un precursorat și a face din asta un argument temeinic e, de bună seamă, o mare copilărie. A institui
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
temele tari ale identității, și aici teoria și ideologia fac - să zicem în treacăt - cu un pas mai mult decât istoria literară. Nici complet livresc, nici de-a dreptul multilingv, nici strident anacronic, nici voit antipoetic, nici integral subsumat unei doctrine ușor popularizabile, scrisul lui Gabriel H. Decuble se arată a fi greu de încadrat într-un context literar gata definit. Probabil că sursele cele mai apropiate și mediatorii cei mai creditabili - dar nu dominatori sau dictatoriali - pentru o bună înțelegere
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
amprenta pe care unghiul de vedere în care s-a așezat o imprimă temei alese. E ca și cum, pus în fața trunchiului tradițional al opiniilor vehiculate de-a lungul timpului, el găsește o "pană" pe care s-o introducă în corpul acestor doctrine, despicîndu-le coerența și creînd în interiorul lor un spațiu ce nu exista pînă atunci. În acest spațiu vacant va putea apoi să pătrundă spre a-și așeza ideile proprii. Din acest motiv, noutatea pe care o aduce un gînditor se măsoară
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]