1,567 matches
-
că lectorului i se arată și încifrarea, apăsarea hieroglifelor, dar și încercarea dezlegării lor. Întorcându-ne la poezie, este vorba despre ceva mult mai adânc, o altă față a spiritului poetic, cu rădăcini foarte vechi, de tip arhaic, prediscursiv. Această dominantă arhaică a spiritului constituie o preferință a tuturor romanticilor (Melancu: 1999, 98) și ea ține de expresia mitului unde, ca și în actul poetic, "ideea e sufletul și acest suflet poartă în sine ca înnăscută deja cugetarea corpului său". Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
subordona celelalte canoane: al criticii literare, al istoriei literare, textual-lingvistic și chiar ideologic etc. O relație specială poate fi stabilită între diversitatea însăși a epocilor, a etapelor istoriei literare și artistice și diferitele manifestări ale canonului. În perioadele în care dominantă este "tendința spre normativitate (clasicismul și neoclasicismele) canonul este explicit și respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lectura) de tip deconstructivist nu are, deci, ca proiect dezvăluirea structurii ascunse a textului prin rezolvarea contradicțiilor sale, ci, dimpotrivă, identificarea și exacerbarea acestor contradicții; adică, în termenii pe care i-am propus, critica deconstructivistă nu reduce textul general la dominanta câmpului textual particular, ci dinamitează structurile de suprafață ale acestuia din urmă, pentru a reconstitui textul general. E adevărat că textul general, autoreferențial prin definiție, nu se rostește decât pe sine însuși; e adevărat deci că, în ultimă analiză, lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literare, stabilind ceea ce numim generic, canonul: "... o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice și artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică și estetică, ci și o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"12. Adevărate mecanisme de reglaj și de autoreglaj, prin care literatura își
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
predominanța unora dintre ele, în condițiile unei succesiuni dificile, cu suprapuneri multiple. Punctul esențial (și care îngroapă definitiv viziunea biologistă asupra conceptului de generație) constă în aceea că, nefiind "naturală", ștafeta generațiilor literare implică omologarea critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sale (...) imaginile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, retransarea din peisajul exterior în interioritate"75, care sunt tot atâtea teme pe care poeta le "împrumută" de la Generația sa, reușind, astfel, împreună, să aducă "dimensiuni si modulații noi lirismului"76. Acestei dominante de factură tematică, a Generației '60, se alătură cea "a descoperirii trăirii și rostirii cu subtext etic, (dar deloc moralizator, ca înainte!)"77, în care o regăsim pe Ana Blandiana: Nu în ultimul rând, sunt vizibile, în poemele Anei Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
producerea lor, în contextul calității. Or, "o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice si artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică si estetică, ci și o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"87. Criticii stilistice din revistele internaționale de retorică (a cărei direcție analitică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și reconsturind o lume nouă în interiorul său, guvernată de lumina credinței și a dragostei. Noua lume este creată la nivel stilistic prin renunțarea la cuvinte și prin îndepărtarea de metafore. Vidul stilistic reconstruiește un alt fel de interioritate, în care dominantă este puterea imagistică a sugestiei: "Cine-a numit/ Auriu/ Această culoare/ A extazului frunzelor,/ Această triumfătoare/ Țară a nimănui/ Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
generează noi realități în artă. Desigur, "o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice, în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice si artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică si estetică, ci si o ideologie, un instrumentar tehnic, un sistem de valori"162. Cercetarea comparativă, din perspectivă stilistică, a celor doua autoare, nu vine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeziei, în "Revista Limba Română", nr. 7-8, anul XX (2010), p. 56-66. 85 Ibidem, p. 56. 86Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 34, "Mai recent, teoreticienii postmodernismului tind să-l definească prin "esteticismul" său, înțeles ca modalitatea existentă de opoziție, față de dominanta rațiunii, un estetism care nu mai are, însă, nimic din elitismul modernist, și nici din puritatea formală clasică a aceluia, ci e expresia gustului societății de consum, absorbind "atâtea teme ale culturii de masă și valori dominante ale societății de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu adevărat „mari”: pentru că au știut săși armonizeze diferențele culturale, pentru că au reușit să-și construiască identitatea națională pe dialog intercultural, pentru că și-au sporit bogăția spirituală pe confruntarea pașnică și sapiențială dintre modele de viață distincte. În aceste condiții, dominanta identitară națională nu se clădește pe respingerea altor modele culturale cu care cultura majoritarilor se Înfruntă, ci pe o fericită sinteză a pluralității Într-o realitate culturală coerentă și cu valoare de universalitate. În momente de Înțelepciune devenim pe deplin
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
declanșate în spațiul românesc pe temeiul noii legiuiri de spiritele luminate ale vremii aveau să-și caute și să-și afle forme de expresie adecvate împrejurărilor, incluzând acțiuni conspirative, ca și cele de natură propagandistică, desfășurate sub stindardul liberalismului, devenit dominantă ideologică a perioadei regulamentare. În egală măsură acest efort își va găsi un larg și eficient spațiu de manevră în planul culturii, instituționalizată și orientată precumpănitor în direcție națională 14. Tinerii aflați la studii peste hotare, îndeosebi în Franța, sfidând
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Cauzelor de ordin subiectiv, asupra cărora am stăruit într-un studiu analitic special 7, trebuie alăturate, desigur, și cele de esență obiective pentru a explica nereușita. Raporturile de producție statornicite la întreprinderea lui Conachi nu depășeau sfera relațiilor de producție dominante în ansamblul economiei Moldovei pentru acea etapă. Apoi, insuficiența mâinii de lucru libere și lipsa echipamentului tehnic superior, cum și a cadrelor necesare de oameni calificați, urmare a inexistenței unui stadiu manufacturier dezvoltat în ramura respectivă, cumulată cu starea de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
optând pentru o gestică în principal metaforică (51% gesturi metaforice, 42% gesturi care punctează și 7% adaptatoare). Înregistrările au fost arătate unui eșantion din consiliul municipal compus din cadre și muncitori. După cum s-a dovedit, cadrele preferau prima înregistrare cu dominantă care punctează și-l considerau pe primar mai simpatic și mai convingător, în timp ce muncitorii preferau a doua înregistrare, cu dominantă metaforică, considerându-l pe primar mai aproape de ei. Prin urmare, gestica întâlnește o realitate sociologică în rândul publicului. De ce cadrele
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
arătate unui eșantion din consiliul municipal compus din cadre și muncitori. După cum s-a dovedit, cadrele preferau prima înregistrare cu dominantă care punctează și-l considerau pe primar mai simpatic și mai convingător, în timp ce muncitorii preferau a doua înregistrare, cu dominantă metaforică, considerându-l pe primar mai aproape de ei. Prin urmare, gestica întâlnește o realitate sociologică în rândul publicului. De ce cadrele preferă candidatul cu gestica care punctează, iar muncitorii pe cea metaforică? Gesturile care punctează au în general funcția de a
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
continuu. Munca salarială se generalizează; e) era consumului de masă. Asistăm la o explozie a consumului datorită producției de masă și creșterii nivelului de trai. Se instaurează "statul-providență", serviciile se dezvoltă și schimburile se internaționalizează. Dar schimbarea a devenit o dominantă a civilizației actuale, forma de existență a naturii și a vieții. Ritmul și amploarea acesteia încep să vindece ruptura istorică dintre producător și consumator, dînd naștere viitoarei economii de "prosum". Termenul aparține lui Alvin Toffler și desemnează o civilizație născîndă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
identi tate" de altfel este prea fluidă și multifuncțională pentru a mai putea, astăzi, încerca să definim prin intermediul ei o personalitate, un spațiu, o apartenență oarecare. A vorbi despre construcție identi tară înseamnă a renunța la viziunile esențialiste și culturaliste dominante pînă prin anii 1960 și pe care obișnuința e gata mereu să le reactiveze care consideră identitatea ca pe ceva înnăscut, ca pe un atribut imuabil al indivizilor și colectivităților. Or, dimpotrivă, avem de a face cu un proces, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tentativa sa de a explora și a înțelege universul: "Isomorf omului, romanul ar trebui în mod normal să-l poată conține în întregime" (scrie Houellebecq în Interventions). De unde jocul și alunecarea necontenită de la un registru la altul, cu o dublă dominantă clinico-patetică, în cazul său, respectiv ironic-romantică la Orsenna. Amîndoi, prin sau dincolo de dragoste, caută o supapă imaginară pentru eșecul modernității noastre, pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un recent interviu oferit de scriitorul japonez Haruki Murakami, adevărat tsunami editorial, revistei "Le Nouvel Observateur". Pentru că, poate mai mult ca oriunde altundeva, preferințele de lectură ale francezilor sunt un adevărat indicator socio-economic, cel puțin european, și dau măsura unor dominante ale imaginarului colectiv, definitorii pentru epoca noastră. Prin urmare, acest romancier discret, amator de jazz și de plimbări, de la care multă lumea așteaptă un Nobel, a publicat o trilogie inițiatică ce face furori în Japonia, încă de la publicare, în 2009
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
estetice îndepărtate din punct de vedere spațial sau temporal este o realitate vizibilă. Astfel, Ferry menționează prezența Greciei antice, a satelor din Evul Mediu sau a modernului în interiorul unui cartier vechi, ca la Beaubourg, astfel încât eclectismul pare a fi o dominantă cultural-estetică a postmodernismului, cu principiul "nimic nu este a priori ilegitim". O întrebare rămâne totuși fără un răspuns clar conturat în acest context: "după sfârșitul utopiilor și al marilor povestiri vom asista, oare, la sfârșitul marilor opere?"35. 1.1
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sa condiție de posibilitate), alți gânditori precum Platon, Kierkegaard sau Nietzsche (și lista continuă în postmodernism) au dezvoltat o deschidere a identității lor filosofice către literatură, poezie, narativitate. Maingueneau tinde către ideea inexistenței discursurilor în stare pură319, către instituirea unei dominante sau a alteia, care va înscrie în final un discurs într-o categorie anume. Această dominanță este dată de accentuarea diferită a constituenței: discursul filosofic va sublinia reflexivitatea speculativă, iar cel literar, reflexivitatea ficțională. A introduce literatura și filosofia în cadrul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul a fost receptat și "definit" în diverse moduri și după criterii dintre cele mai variate, cred că o direcție fructuoasă de cercetare este oferită de abordarea sa sub semnul a ceea ce Kristeva numea "scrisul-ca-experiență-a-limitelor". Alături de percepția postmodernismului ca o "dominantă culturală" (Jameson), particularizarea cercetării pe tipurile de disoluție înfăptuite de discursul postmodern poate aduce o serie de precizări importante despre stratul profund al organizării discursive. În contextul în care deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de fiecare dată de definiția și de forma de identitate elaborată în funcție de cadrele propuse într-o epocă dată și în funcție de remanierile suportate de aceste cadre în actul scriiturii". Afirmația ni se pare pertinentă și aduce în cadrul discuției, pe lângă ideea de dominantă discursivă, și pe aceea a condițiilor de producere a discursurilor, care pot fi externe (norme deja instituite social, larg acceptate de către o comunitate în ceea ce privește activitatea discursivă) și interne (instituite în însuși demersul scriiturii, care poate adapta și transforma normele discursive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În opinia aceluiași autor, chiar mai important decât În stadiile anterioare. Următoarea etapă, care Încheie un ciclu de dezvoltare a avantajelor competitive În opinia celor doi autori diferă. Modelul lui Porter include ca ultim stadiu al ciclului cel În care dominanta economiei, forța motivațională a proceselor economice devine bunăstarea, fiind vorba despre stadiul statului asistențial. Porter susține că bunăstarea, prin ea Însăși, tinde să anestezieze mobilul pentru investiții susținute, inovare și perfecționare. Avantajele competitive sunt tot mai greu de susținut, sunt
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
format din: 89. Eterogenitatea culturală. Existența unui număr mare de subculturi nu poate fi considerat ca un factor de risc decât În măsura În care aceste subculturi (ce conduc la formarea unor grupuri etnice - minorități) nu au reușit să fie asimilate de una dominantă. Dacă nu vor putea fi asimilate, aceste grupuri vor căuta să-și păstreze cu orice preț identitatea națională, vor Încerca să se rupă de cultura dominantă și să-și câștige autonomia proprie. 90. Eterogenitatea religioasă. Religia impune și consolidează modele
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]