9,274 matches
-
lungi, cu cireșele dulci și amare care se găseau peste tot, cu vacanța și mai ales cu ...marea. Marea pe care ea o iubea mult, despre care scrisese cu patimă. Marea, de care o legau atâtea amintiri. - Hei, fii atentă, domnișoară! Luată de valul gândurilor mele, nu mi-am dat seama că am traversat pe roșu. Noroc că șoferul care tocmai mă mustrase, nu conducea cu viteză. Îi zâmbesc vinovat, cerându-i din ochi înțelegere și îmi continui drumul, intrând în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vreun fel pe această ființă delicată, care mi-a devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din hârtii, domnișoară! Când intrase? Maria stătea, zâmbitoare, în fața biroului meu. Strălucea, ca totdeauna. Privirea caldă a ochilor o făcea să fie așa. - Muncești prea mult, îmi spuse, așezându-se. Mai fă și tu o pauză, deschide larg fereastra, închide ochii și ascultă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu ape în învăluiri de cenușiu, la fel ca și sufletul său labil, o imagine nedefinibilă. Actul descrierii nu are rolul de a recunoaște sau de a defini, ci de a ambiguiza, lăsând căutarea deschisă. Sentimentul de gelozie nutrit față de domnișoara Steriad o trezește pe Manuela din visarea permanentă, doar acum știe exact ce simte: “Manuelei îi era antipatică)Manuela nu știa niciodată culoarea ochilor nimănui, dar văzu pe aceștia, pentru că o fixau drept într-ai ei cu scânteile acelea pigmentate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ea − mai ales că nu avea nici bani de autobuz! Dar nu putea merge pe jos, casa era prea departe. Așa că se șui într-un autobuz cu speranța că nu se va întâmpla nimic. Dar după vreo două stații aude: − Domnișoara, biletul la control! Lucy începe să caute prin toate buzunarele și găsește bilete vechi. − Asta e? întreba ea. Sau poate asta? Cred că le-am amestecat. − Ba eu cred că n-ai bilet. Coborî cu mine și mergem la sediu
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
care reușesc să trăiască în salinitatea de moarte a apei mării. Profesorul: Este un lucru dovedit de către oamenii de știință : dispar și apar organisme vii cu miile în fiecare clipă, zi, deceniu sau secole. Animație generală. Dar, să revenim la domnișoara Lună care sa cam obrăznicit - animație - mai ales atunci cănd Soarele, Pămăntul și Luna se află pe aceeași linie și domnișoara se află foarte aproape de tatăl său Pămăntul; oamenii vor resimți o mare oboseală, o stare de nervozitate și cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și apar organisme vii cu miile în fiecare clipă, zi, deceniu sau secole. Animație generală. Dar, să revenim la domnișoara Lună care sa cam obrăznicit - animație - mai ales atunci cănd Soarele, Pămăntul și Luna se află pe aceeași linie și domnișoara se află foarte aproape de tatăl său Pămăntul; oamenii vor resimți o mare oboseală, o stare de nervozitate și cu fenomene extreme cum sunt cutremurele, ploi violente, furtuni și marei uriașe! Evelin: Luna privită prin luneta astronomului pare doar o stăncă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
licitațiilor. Hotărât lucru, nu-i trebuiau alte plictiseli. Studenta nu cedă însă și ceru o audiență personală. Enervat, don Álvaro era pregătit să se burzuluiască la ea și s-o ușuiască de-a binelea. Cine se credea, în fond, această domnișoară? Auzi, permis special de studiu la Archivo de Indias? Când s-a mai pomenit așa ceva? Era zveltă și plină de pistrui. Părea obosită. În ciuda cearcă nelor, avea, totuși, un farmec trist, discret, dar foarte persistent, care l-a urmărit toată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu fi aflat încă de existența lupilor tineri! Nu există tactică de captare a atenției pe care aceștia să n-o fi încercat: bucata cea mai bună i-o păstrau ei; urletul cel mai reușit era anume destinat urechilor micuței domnișoare; victoriile în competiții îi erau dedicate. Nimic însă nu-i stîrnea Hanei interesul. Pentru că, înainte de orice, Hana era o lupoaică deșteaptă. Ce-i trebuiau tinerei demonstrațiile acestea infantile, cînd universul îi era ocupat de Lupino? Puiandrul cîștigase prețuirea Hanei așa cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ce reieșea a fi unul singur, de sex feminin și comun întregii suflări din bloc, se împiedică pe scările rulante de la metrou și își juli cotul încercând să se prindă în cădere de balustradă. Ajunse la birou boțit și posac. Domnișoara Pandele, secretara domnului director, îi lipi un plasure pe cot și-l îmbărbătă cât se pricepu. Era însă prea târziu să-i mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu în fața mormanelor de hârtii toată ziua și bătu gânditor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vede de ce ea, o ființă măcinată de întrebări existențiale, nu l-ar avea. Faptul că ea nu și-a scris pe ușă „Melania Măcelaru, ființă măcinată de întrebări existențiale“ nu înseamnă că trebuie să fie deranjată cu prostii de genul „Domnișoară, fir-ar mama ei a dracu’ de treabă, iar m-ați inundat, de mi s-au ars și firele-n pereți și s-a dus în aia mă-sii munculița mea de trei luni, c-am terminat cu zugrăvitu’ luna
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
leneș privirea dincolo de geamul librăriei. Orașul de vată îi făcea cu ochiul din felinarele care se stingeau, zâmbindu-i parcă ironic, în timp ce iubitul ei bicefal și patruped se îndepărta ubicuu în direcții opuse, fracturat în două părți. Aproape egale. DRAGĂ DOMNIȘOARĂ, SUNT GIGI PĂTRUNJEL Hm... Își spuse Gigi Pătrunjel încruntând intelectual din sprâncene. Acest hm nu era orice hm, ci marca clară, semnul oarecum articulat al faptului că Gigi Pătrunjel ajun sese la o concluzie. Nu tocmai comodă, dar concluzie. Își
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult decât probabil că nu mă cunoașteți. V-am zărit de câteva ori intrând pe poarta casei de atunci și inima mea... Citi. Mototoli hârtia și o zvârli într-un colț al camerei, surprins
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
poarta casei de atunci și inima mea... Citi. Mototoli hârtia și o zvârli într-un colț al camerei, surprins el însuși de gestul acesta clasic de scriitor cuprins de furia creației. Smulse altă foaie și mai nelămurit și reîncepu: Dragă domnișoară, Scuzați-mi impolitețea de a vă scrie. Dumneavoastră nici nu mă cunoașteți și, chiar știind că mă cheamă Gigi Pătrunjel, nu cred că v-ar ajuta cu ceva. Eu însă vă cunosc. Simt că înnebunesc. Trebuie neapărat să vă cunosc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cred că v-ar ajuta cu ceva. Eu însă vă cunosc. Simt că înnebunesc. Trebuie neapărat să vă cunosc. Ei draci. Nu e bine deloc. Gigi Pătrunjel își smulse câteva fire din cap și încă o filă dintre mape. Frumoasă domnișoară, Mi-ați robit simțurile. De când v-am zărit prima oară deschizând portița verde a căsuței dumneavoastră, domni șorică dragă, sunt nebun. Nu mai am somn, nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la frumusețea... Tăie frumusețea și scrise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gând să o rateze de data asta. Se apropie de ea, se prăvăli în genunchi, își acoperi pentru o secundă ochii cu podul palmelor, le lăsă să alunece pe lângă corp și, într-un final, își luă inima în dinți: — Dragă domnișoară, sunt Gigi Pătrunjel... AMINTIRI DIN CASA SCĂRII Pe aleea Muzelor, treci de parcarea de pe dreapta, apoi de fostul loc viran, acum un loc de joacă destul de cochet, zis și spațiu verde ținclusiv iarna), și dai de blocuri. Grație primarului sectorului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ultimă instanță o soluție. Numai că, așa cum pe lume se nasc antipatii fără voie, ce nu țin de cauză și efect și nici de vreo altă natură logică, tot așa și simpatiile urmează o traiectorie bizară, dar la fel de spontană. În domnișoara educatoare, cum se obișnuiseră colocatarii ei să o numească, o coardă sensibilă vibrase chiar acolo, în biroul domnului primar. Să fi fost sclipirea aceea din ochii lui albaștri, dintele aproape lipsă din zâmbetul lui, ori poate pur și simplu cravata
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aceea din ochii lui albaștri, dintele aproape lipsă din zâmbetul lui, ori poate pur și simplu cravata sare și piper ce-i stătea strâmb sub gulerul cămășii, dându-i un aer neajutorat... Cert este că, pe negândite, coarda sensibilă a domnișoarei educatoare se suprapusese instantaneu peste cele vocale. Ceea ce dusese, în mod inexplicabil de rațional, la un discurs în favoarea capului domnului primar al sectorului 5. Mai târziu, rămas singur în biroul neîncălzit, acesta avea să-și revizuiască atitudinea față de sexul opus
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se ocupa de bufet), l-a interpelat astfel pe Jules Cambon: "Spuneți-mi, vă rog, domnule ambasador, Dvs. sunteți dreyfusard sau anti-dreyfusard?" Surâzând și mângâindu-și lunga sa pălărie diplomatică, el a răspuns fără nici cea mai mică ezitare: "Mulțumesc, domnișoară, nici ceai, nici ciocolată." El sosise în S.U.A. a doua zi după victoria acestora în războiul cu Spania. Regina regentă a rugat guvernul republicii de a interveni la Washington, pentru a facilita încheierea păcii. Aflat la ambasada din Alger, Jules
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ea îngrijorată, văzându-i paloarea feței, întrebând-o dacă se simte bine. Karina o vedea ca prin ceață și nu înțelegea nimic din ce-i spunea aceasta. - Să vă aduc un pahar cu apă? o întrebă pentru a doua oară domnișoara din ce în ce mai neliniștită văzând că ea nu răspunde. - Da, vă rog! Chiar am nevoie de puțină apă, spuse Karina, revenindu-și puțin. - Veniți cu mine, trebuie să stați jos până vă reveniți! o luă de braț și o ajută să ajungă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-ți scoți în evidență picioarele îmbrăcând această fustiță minusculă. Veselia se accentua cu fiecare nouă replică. Era încă nehotărât când Karina nu mai auzi nimic. Era el, nu se mai îndoia. Dar glumele lui malițioase și frivole cu acele domnișoare care îl încurajau cu râsetele lor aveau efectul cuțitelor înfipte în inimă. Străinul... acolo, în lumea lui în care roiau femeile frumoase. Acum înțelegea de ce plecase. Ea nu se încadra nici pe departe în standardele lui. Și atunci care era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
juca cu ea, sau voia doar să o ajute? Cuvintele din scrisoare apărură în fața ochilor ei: „Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi”. „Deocamdată” sădise speranța în sufletul ei, în timp ce el se întreținea cu astfel de domnișoare. Care era scopul? Nu avusese nici o clipă perspectiva unui viitor împreună. De ce continua să mențină acea legătură fragilă dintre ei? Ce naiba voia de la ea? Lacrimile? Se ridică de pe scaun vrând să părăsească cât mai repede locul care-i făcea atât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu energia ei. Ar fi vrut ca totul să fie doar un vis. Să doarmă și când se trezește să constate că totul a fost doar un coșmar oribil și să-i mulțumească lui Dumnezeu că nimic nu fusese real. - Domnișoară, am ajuns la destinație. Sau vreți să mergem în altă parte? Taximetristul îi întrerupse șirul gândurilor. Mașina staționa deja. Când ajunsese atât de repede, iar ea nu își dăduse seama? - Îmi cer scuze! Cobor aici. Karina plăti cursa și coborî
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
roz. Sau mov. Va fi mult mai bine. JENI: Mă rog, cum vreți. Numai că nu știu de ce dracu' îi mai spuneți cafea. MINlSTRUL: Pentru că așa vreau eu. Și dacă o vreau cu cianură, mi-o faci cu cianură. Ascultă, domnișoară... JENI: Doamnă. MINISTRUL: Ei, nu mai spune! Te-ai măritat? Felicitări. Mă bucur sincer. JENI: Mulțumesc. Dar nu m-am măritat. MINISTRUL: Scuză-mă... Așa am crezut... JENI: Nu m-am măritat dar am trecut de vîrsta de la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ei, nu mai spune! Te-ai măritat? Felicitări. Mă bucur sincer. JENI: Mulțumesc. Dar nu m-am măritat. MINISTRUL: Scuză-mă... Așa am crezut... JENI: Nu m-am măritat dar am trecut de vîrsta de la care să pot fi strigată "domnișoară". Am și eu orgoliul meu. MINISTRUL: Iartă-mă, nu mi-am dat seama. Sînt atît de obosit. Coroanele astea... Și preoții... Totul e atît de trist. Crezi că la ceremonia de azi or să fie și preoți? JENI: Da. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
totuși unii au murit. Mă duc să fac cafeaua. MINISTRUL: Ai dreptate. Fă cafeaua. Fără zahăr, fără frișcă. Și fără prejudecăți. Fă una și pentru tine. JENI: Mulțumesc. Sînteți foarte amabil. MINISTRUL: Aș vrea să facem o înțelegere, doamnă... JENI: Domnișoară. MINISTRUL: Cum domnișoară? JENI: V-am spus că nu m-am măritat încă. MINISTRUL: Da... Dar ai să te măriți... Ai să faci copii... De ce să fii atît de rea? Vreau să facem o înțelegere. Cum să-ți spun...? JENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]