1,794 matches
-
în Occidentul auriu. Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare! • Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie. Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită. • Sălbatică și domoală, femeia e frumoasă numai când e goală...! Tristețea e un blestem, știm că e amară și totuși o bem. Răspândită în lumea toată, iubirea e un elixir care te îmbată și te leagă, deși e fără fir. • Sexul e gură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
în Occidentul auriu.• Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare!• Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie.• Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită.• Sălbatică și domoală, femeia e frumoasă numai când e goală...!• Tristețea e un blestem, știm că e amară și totuși o bem.• Răspândită în lumea toată, iubirea e un elixir care te îmbată și te leagă, deși e fără fir.• Sexul e gură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
prefacă în faptă, urletul puiului mai mare o avertizează că ceva groaznic se-ntâmplă! Ursoaica slăbește-ndârjirea și-ajunge la timp să-și scape odrasla cea mică. Îl apucă de ceafă și-l scoate din spărtură. Apoi își împunge puii domol cu botul mai mult a măsurată dojană, decât alint. Micuții se vădesc osteniți și cată la pântecul mamei și hrană, și iertare. Ursoaica le face îngăduitoare pe plac, privind cu părere de rău spre copca lăsată în pace. Dar nu
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă, Să te oprească astăzi din rătăciri caduce. Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând, Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
visul și iar doruri învie.Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartăPrin bucle încurcate și-ntortochieri năuce,Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă,Să te oprească astăzi din rătăciri caduce.Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând,Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită,Desferecat de doruri, din somnul cel sperând,Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită.Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcatăCu albele-i parfumuri tandru să
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, măi înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunză, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce sufla, În inimă, un ram, să mai despice. Aceasta ghilotina mă apasă, ... Citește mai mult Rugina toamnei în frunze fierbe,A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împerecheCu cerul, unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
frunze,Ca musafirul nepoftit,Ce să aștept clipe obtuze,Când face- m-aș abur tihnit?..Intru, sonor... iar ușa frunzeiMi- așteaptă sufletul mâhnit,De clipe lungi, tăcerile confuze,În lumea ruginie, măi înfierate sunt.E în litanii sufletul și frunză,Domol, văzduhul se prelinge-Din apele înghețului, ce sufla,În inimă, un ram, să mai despice.Această ghilotina mă apasă,... VIII. ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. În ploaie regăsesc ceva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
și orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela către tine, cu ochii-nchisi, cerșind parcă, iubire. Mai știu, de ce albastrul ... Citește mai mult Știu de ce,lămpile de noapte,s-au aprinsși orizontul luminat de soare,s-a umbrit,știu de ce,țărmul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
s-au aprinsși orizontul luminat de soare,s-a umbrit,știu de ce,țărmul mării,e inundat de valuri,în ritm amețitor,aducând scoici albe,nisipul găsindu-șiloc în ele,spălat degrabă.Știu de cevântul serii,fără ploaie,fără nori,e mai domol,răcorindu-mi chipul,așteptând, un gând,acela către tine,cu ochii-nchisi,cerșind parcă, iubire.Mai știu, de cealbastrul... XXVII. RĂSCOLIND TRECUT, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Am adunat nisipul mării din vara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1894 din 08 martie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ Din ochi căldura mă-nconjoară Acum în prag de primăvară Strânsă din razele Soare, Când tot ce-i putred, tot dispare. Domol spre deal poteca urcă, Tu ești dragostea ce-ncurcă Iubirea pe sub pomii verzi; Doamne, vede-o și mă vezi ! Suntem prieteni și străini Ca flori rare printre spini, Ne-ngemănăm arareori Când prin trup ne trec fiori. Tu ești lumina
IDEE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380861_a_382190]
-
Acasă > Poezie > Imagini > TOAMNĂ TÂRZIE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanța. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când
TOAMNĂ TÂRZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380933_a_382262]
-
ajunge...Unde să te adăpostesc până la răsăritul lunii,Să nu-ți ud urmele cu sânge ?... XXVI. S-A RĂSUCIT PĂMÂNTUL, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016. S-a răsucit Pământul Pământul se-ntinde domol către Poli, Iar anotimpurile se rotesc de o vreme; În decembrie-i vară; în vară - îngheț și ninsori. Fiecare, de rău în mai rău, întruna se teme. La munte revin zăpezile-albastre, Pe străzi curg viiturile râu Ducând sudoarea trudirilor noastre
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
se sparg în pustiu. Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină... Azi stăm atenți pe știri de meteo, Că viața, de noi, e tot mai străină. Citește mai mult S-a răsucit Pământul Pământul se-ntinde domol către Poli, Iar anotimpurile se rotesc de o vreme;În decembrie-i vară; în vară - îngheț și ninsori. Fiecare, de rău în mai rău, întruna se teme.La munte revin zăpezile-albastre,Pe străzi curg viiturile râuDucând sudoarea trudirilor noastrePe nărăvașe
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
FEMEIA - IDEE, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1894 din 08 martie 2016. ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ Din ochi căldura mă-nconjoară Acum în prag de primăvară Strânsă din razele Soare, Când tot ce-i putred, tot dispare. Domol spre deal poteca urcă, Tu ești dragostea ce-ncurcă Iubirea pe sub pomii verzi; Doamne, vede-o și mă vezi ! Suntem prieteni și străini Ca flori rare printre spini, Ne-ngemănăm arareori Când prin trup ne trec fiori. Tu ești lumina
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Ce a cuprins sufletul meu. Invidioși bolesc cu toții, Că-mi ești regină-n toiul nopții. Citește mai mult ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂDin ochi căldura mă-nconjoarăAcum în prag de primăvarăStrânsă din razele Soare,Când tot ce-i putred, tot dispare.Domol spre deal poteca urcă,Tu ești dragostea ce-ncurcăIubirea pe sub pomii verzi;Doamne, vede-o și mă vezi ! Suntem prieteni și străiniCa flori rare printre spini,Ne-ngemănăm arareoriCând prin trup ne trec fiori.Tu ești lumina care curgePrin mine
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
un somnoros căscat. Pe atunci mai era la moldoveni obiceiul înfășării strânse peste piciorușe. Într-o frumoasă dimineață de vară, Dănuț s-a cerut reînfășat. După ritualul de spălare adecvat mi-a venit ideea să-l scot afară în razele domoale ale soarelui de munte. Nu mai zic spectacolul piciorușelor pedalând fericite însoțite de chiuituri care s-au auzit și-n laborator unde Marga tocmai se pregătea să vină la supt. Am cam fost urecheat dar Dănuț și-a căpătat păpica
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
poate pricepe; nici muzica sferelor nu pot prea des s-o disting, deși este un murmur continuu de orgă astrală, discret auzit doar de lacrimile ochilor noștri, numai dacă izvorăsc din iubire ori când amurgul de rubine și aur curge domol și în flăcări cuminți spre zările dulci ce ne-atrag magnetic spre misteriosul apus... O LUME STRANIE Când galaxiile nasc spiralate-n legi, iar timpul, frângându-se-n cochilii, se strânge ca un melc; când curcubeiele se-ntorc târâși în
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUBSTITUIRE Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile, însemnându-le cu arătătorul mâinii drepte și pronunțând doar din buze numele celui găsit. Și, după fiecare identificare, arunca spre
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
o rouă, visarea mă atinge... Cu multă gingașie în versuri iar mă frânge Cu mâna pe la tâmple surâde nostalgia Și-n picurul secundei se naște poezia. În glasul tandru a liniștii din zori, Se-aud cum pașii vieții calcă lin, domol Iar seara se apleacă cu dulcele-i alin În inimă îmi cântă un cor de heruvimi. Las pleoapa să mai bată din aripile ei Și să se-nalțe iarăși cu ochii spre etern Să se-mpletească avid doar cu lumina
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
pornirea-ți spre tot mai la vale, Și-ar naște curcubee de stele pământul. De-ai întreba marea unde mi-a dus nemișcarea, S-ar naște uragane de alge în jurul vorbelor tale, S-ar odihni, poate, reproșurile-ți iuți, ori domoale; S-ar naște râuri de perle auzindu-ți chemarea. De-ai întreba codrul, unde mi-ascunse oftatul, Te-ar legăna frunza-i în adâncul nocturn. S-ar odihni, poate, străjerul ce veghează din turn Și-ar răsări tămâioare, să-mbălsămeze
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
noapte. Cu sărutarea ta arzânda, când mi-e frig, Aprinzi pe umeri goi, tăciunii unor șoapte... Tu să mă ierți, iubite, că mai plâng Cu boabe mari de rouă ascunse-ntre petale. De-atâta cântec mut, tăcerile se frâng Lăsând domol să curgă prin mine, vii cristale... Tu, iartă-mă, iubite cu zâmbetul șăgalnic C-aș vrea să încrustez pe chipu-ți, fericirea. Peste poteci de dor, cu pasul tău năvalnic Ai alergat spre mine, să gusti din plin iubirea... Tu
TU, DRAGUL MEU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371410_a_372739]
-
nr. 1663 din 21 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ARHIMEDE Pe plajă a rămas cu Arhimede Un melc, cu casa-ntoarsă în spirală, Dar valurile iute dau năvală Și-acuma doar nisipul se mai vede. Chiar peste cercuri marea nu-i domoală Și spuma albă iarăși și-o repede, Căci nu mai știe sau nu vrea a crede Că evrica e început și școală. Când timpul în spirale se rotește Și căi lactee-n ceruri se aleargă, Eternitatea în clepsidre crește, Iar
ARHIMEDE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374946_a_376275]
-
șerpii ce se plimbă...” Oricum, atunci când ajunge să vorbească despre Dumnezeu, Arghezi urmează calea teologiei dialectice. Tropii liricii argheziene de inspirație religioasă sunt produsul unei neistovite invenții poetice, care stă sub semnul categoriilor negative (Crohmălniceanu): O mie de neamuri, plecate domoale, Te caută-n ceruri, în vis, în pământ. Ascuns te-au găsit în Cuvânt. Sfarmă Cuvântul: cuvintele-s goale...( Inscripție pe biblie) “Ca-n oglindirea unui drum de apă, Pari când a fi, pari când că nu mai ești”-Psalm
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
atât de-apreciată de Căpitan. Mai îndrăzneț, Vasile îl chestionă în falset pe Antonel: -Spune, colega, cu ce strategie te lauzi c-ai închis cazu’?! -Chiar! se ralie Nae, acum ceva mai echilibrat. Berea îi dozase perfect adrenalina, era mai domol și însuși glasu-i pierduse din ascuțimea iritantă de obicei. -O simplă dispariție! Și ce strategie?! Obișnuită! Nimic special! se apăra modest Antonel. Doar coroborarea datelor de pe teren cu UN CUVÂNT prefigurat prin desenul de street-art realizat de Pelerină! Atât. Le
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]