1,226 matches
-
poziția lui de echilibru, Agarttha, Centrul Lumii. Și intuiam că un plan unic unea Avalonul, ținutul hiperborean, cu deșertul austral ce adăpostește enigma de la Ayers Rock. În momentul acela, la ora patru În după-amiaza zilei de 23 iunie, Pendulul Își domolea iuțeala de la o extremitate a planului de oscilație, ca să revină indolent către centru, să capete apoi viteză la jumătatea drumului parcurs, să taie Încrezător pătratul ocult al forțelor care-i marcau destinul. Dacă aș fi rămas un timp Îndelungat, rezistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei drăguță de puberă. M-au trezit niște hurducături care mă aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Eu știu cel mai bine ce-am văzut și ce-am auzit. Sigur, da! Precum îți povesteam, în câteva secunde, incidentul s-a și încheiat. Iepurele agorafob a rămas stabil, pe poziția lui, ca să monitorizeze drumul, iar atacatoarele s-au domolit și s-au retras. S-au cărăbănit pâș-pâș, ca proastele, fără gălăgie, exact pe-acolo pe unde veniseră. Arătarea albă m-a privit din nou, ca și cum ar fi vrut să-mi zică ceva, de genul, "Ți-a plăcut spectacolul?", mi-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eroi, au fost atrași încoace de momeala armelor unui alt erou, poate la fel de mare, cuvântează Arhanghelul. Loviturile pe care le-am resimțit mai devreme, sunt șuguieli. Simple avertismente! Noroc că jertfa nesăbuitului curajos, care i-a înfruntat, le va mai domoli râvna, fie și numai pentru câteva minute. N-am să vă amăgesc, de intrat, tot vor intra și vă vor spulbera! Vă vor rupe carnea și pielea, de pe oase! Se vor înfrupta din voi! Vă vor cotropi! Vă vor nimici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tropăia ușor, silindu-se și el să nu piardă cursa, incomodat parțial de coșul de nuiele, de care nu se despărțise o secundă. Pe stânga, lingând întunericul, pălălăile albăstrii-roșietice ale incendiului stârnit cu gaz metan și cu benzină, se mai domoliseră în intensitate, părând că se vor reduce de la sine, sub limita periculoasă de extindere, până la eventuala sosire a echipajelor brigăzii orășenești de pompieri: Walpurgisnacht! Ne oprim la birtul lui Mariusache, băieți, anunțase deja Dănuț, ca pe ceva de la sine înțeles
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
când ai plecat cum ai plecat, din Parchet! Băi, Croco, mai zii o vorbuliță, și mă jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-a pățit el, e treaba lui! Nu te f...te grija, pe tine! Pe urmă, mă, băiatule, orice șut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Toamna a domolit razele soarelui. Ea a desenat apoi pe cer nori cenușii și apăsători. Frunzele aleargă îngrozite, alungate de suflarea năprasnică și înghețată a vântului. Pomii încă mai sunt înveșmântați cu haine galbene și ruginii. Numai unele fructe au rămas pe pomii
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
a înghițit o jumătate de țuică, să se încălzească puțin. Boiangiu îi declară că el nu va răbda să fie notat prost din pricina unor țopârlani netrebnici și nu vru să-și schimbe hotărârea nici când auzi că arendașul s-a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
posibilă salvarea. ― Acuma, coniță, să mai aveți și dumneavoastră nițică răbdare! reluă Platamonu. Ați făcut foarte bine c-ați venit, să vadă oamenii că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii. Chestie de câteva zile, până ce se va mai domoli dârdora asta cu răzmerițele. Azi o să treacă și domnul prefect pe aici, că e prin județ, să vorbească cu țăranii, să-i astâmpere și să le scoată din cap închipuirile... ― Dar bătrânul Iuga? întrebă Nadina. Ieri i-am zis doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar fi rupt un zăgaz de mânie, se pomeni deodată cu o revărsare de pumni și ghionturi din toate părțile, care nu se domoli decât când Luca strigă speriat și dînsul: ― Da ce, măi oameni, ne-ați poftit aci să ne luați la bătaie?... Așa merge treaba? ― Așa, nea Luca! răspunse Trifon Guju dezvelindu-și dinții. Cine nu pricepe de vorbă trebuie să priceapă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
secretarul Dimitrescu, copleșit de hârțoage, căci primarul era când la postul de jandarmi, când la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi ținut anchetele încă un an de zile dacă Grigore nu I-ar fi povățuit să le isprăvească și să se domolească. ― Când îți spuneam eu că Amara e sat de tâlhari, nu mă credeai, imputa Boiangiu deseori primarului. Acu i-ai păscut și tălică!... Dar lasă, că de-acu, eu sunt popa lor!... Vechiul conac părea întinerit sub tencuiala nouă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o evocare... Ceva frumos — Deci vreți ceva frumos, așa..., se agită vătaful călușarilor și își cheamă la ordine colegii. — Nu, nu, vrem să vedem ce faceți voi de obicei, cînd sînteți doar între voi ! încearcă etnologii din capitală să-l domolească pe țăran. — Ei, că doar nu ați venit degeaba de la București ! se revoltă țăranul. O să vedeți, o să vă placă ! - și îi dă zor mai departe să se îmbrace și să se așeze în formație ca pentru televizor. — Nu trebuie să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
început. Știm, de multă vreme, stimată asistență, că nu ne scăldăm de două ori în apa aceluiași râu. Aflați, în plus, că nici nu privim de două ori cu aceeași privire ! Când aplauzele și râsetele veselei asistențe se vor mai domoli, din salonașul mic de alături va răzbate o voce gravă : Dacă vom ști să ne păstrăm poziția de azi și nu vom risca viitorul țării prin cine știe ce imprudență... Acesta nu va putea, bineînțeles, să fie decât glasul amicului Victor. Partea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de scânduri ude, care degaja un vechi miros melancolic, ațâțător. Se așeză pe banchetă, își scoase costumul de pe ea și rămase acolo gâfâind și ținându-și sânii în palme, până când mușchii feței i se destinseră și bătăile inimii i se domoliră. Se scurseseră mulți ani, nici nu voia să-și amintească de numărul lor, de când îl văzuse ultima oară pe Rozanov pe stradă, poate când murise mama lui. Dar acum, trecând peste toată perioada intermediară, își amintea cu intensitate fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta ar putea fi o diversiune. E o situație fortuită, care va lua sfârșit. Rozanov se va întoarce în America și George se va lecui de el. Atunci vom ști. Dacă lucrul pe care-l așteaptă... actul care-l va domoli... s-a petrecut sau nu? Da. Întâi am crezut că spargerea sticlăriei romane a fost acest act. Și? Pe urmă am crezut că uciderea mea... Numai că tu trăiești. Da, dar s-ar fi putut ca simpla încercare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu mintea încâlcită, într-o abjectă harababură, vreau să am capul limpede și să trasez o tactică. O tactică...! Și acum, dacă tot am amânat atâta, mai pot aștepta până când Rozanov se întoarce în America. Și dacă George se va domoli, dacă va fi „epuizat“, cum spui tu, slab și sleit ca un vierme într-un măr, docil, crezi că va mai prezenta vreun interes pentru tine? Nu crezi cumva că-ți place așteptarea? Uneori am impresia că George e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alerge s-o vadă pe Hattie, dar nu îndrăznise, încercase să ticluiască o scrisoare, dar i se păruse prea dificil să se explice. Abia în acest moment realiza întreaga enormitate a situației. Procesul familiar al întrebărilor și răspunsurilor îl mai domolise pe Rozanov. La început, aproape ca nu se simțise în stare să vorbească. Continuă: Și l-ai dus acolo pe George, l-ai introdus în casă. Nu, jur că nu! Nu știu de unde a răsărit George în toată povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce discuțiile dintre ele înaintau, Hattie se lăsă, inevitabil contaminată de anxietatea lui Pearl, cu toate că aceasta făcea tot ce-i sta în putință pentru a nu i-o transmite. După un timp, Hattie începu să apeleze la Pearl ca să-i domolească temerile. Nu poate să ne învinovățească pe noi, nu-i așa? Sigur că nu. Nimeni nu a insinuat că ar fi fost vina ta, nu? Nu. Alteori, Hattie pedala pe altă notă: N-o să se arate deloc. Haide să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i fac, în schimb, o vizită lui Alex“. Dar destinul îl îmbia cu un amenințător cântec de sirenă și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Pearl, nu era decât o ficțiune, visul unei dorințe? Când Pearl se gândea cât de loială fusese ea, cum se dăruise cu trup și suflet acestor doi oameni, se simțea cuprinsă de furie împotriva lui Rozanov, ceea ce-i mai domolea un pic durerea. Totuși, durerea era zdrobitoare. Dragostea pe care i-o purta monstrului se zbătea ca o fiară în inima ei și cu cât îi repeta în gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era un semn care vestea instaurarea „uneia dintre perioadele acelea ciudate“ în Ennistone. Ba chiar perioada începuse, afirmau inițiații, prin recentele bizare întâmplări din grădina Belmont. În acest timp, Vernon Chalmers, directorul Institutului, circula de la grup la grup, încercând să domolească temerile și explicând că fântâna opărită ținea de cu totul alt sistem de canalizare decât cel care servea bazinele și căzile din camere. (Vernon își spunea că, într-adevăr, izvoarele ar trebui să fie expuse pentru public, așa cum fuseseră înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închis și făcu să vibreze și să clincăne strident întreaga rețea de metal invizibilă. Pe dată luminile se reaprinseră, un paznic furios deschise ușile de sus și coborî în goană pe scări. Când descoperi cine era intrusul, i se mai domoli furia. Tom a fost iertat, pe nedrept, așa cum, fără îndoială, îl va ierta și Dumnezeu, dacă există un Dumnezeu. I-a povestit paznicului acum amuzat, care-l mustra cu blândețe, că își pierduse, pe undeva în cazan, pantofii și ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zile: unii savanți susțin că, cel puțin până în secolul al X-lea î.C., era considerată o zi nefastă, în decursul căreia nu trebuia să faci decât ceea ce era indispensabil și care era destinată celebrării sacrificiilor cu scopul de a „domoli inima zeilor”. Deci, nu pare să fi fost o zi de odihnă, ci o zi în care pur și simplu se înceta munca; în sine nu este nimic ieșit din comun dacă, odată preluată de israeliți, s-a transformat într-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe șeful, bineînțeles tot în zeflemea, și își rotește privirea peste capetele celorlalți mijindu-și ochii a superioritate. Spune: Vrea cineva să-i dăm geanta înapoi lu' dom' profesor? Se înalță un cor de chiote amuzate. Vrea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și ascuns al organizării logice și materiale al națiunilor. Agresivitatea și violența, care intră în conduită boxerului poate lua rareori altă formă, întrucât se admite că agresivitate este înnăscută, hormonul masculin având o accentuată mărire a agresivității, iar răzbunarea nu domolește violența, sacrificiul fiind acela care stinge agresivitate, iar agresivitatea din societate domesticită aparent în instituții, este folosită de stat. Abstracție făcând de cazurile de regresiune naturalistă, sau de degenerare libertină, unul din puținele contexte în care spiritul gregar se evidențiază
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]