3,438 matches
-
aș great a number of languages aș possible. The study finishes by stating that one of the reasons for which we have to promote linguistic diversity is found, symbolically and metaphorically, în the words of an old Navajo: "If you don't breathe, the air does not exist. If you don't walk, the Earth does not exist. If you don't speak, the world does not exist." This babelic diversity of the world languages, far from being a divine punishment
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
finishes by stating that one of the reasons for which we have to promote linguistic diversity is found, symbolically and metaphorically, în the words of an old Navajo: "If you don't breathe, the air does not exist. If you don't walk, the Earth does not exist. If you don't speak, the world does not exist." This babelic diversity of the world languages, far from being a divine punishment, is an expression of the great diversity and cultural complexity
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
we have to promote linguistic diversity is found, symbolically and metaphorically, în the words of an old Navajo: "If you don't breathe, the air does not exist. If you don't walk, the Earth does not exist. If you don't speak, the world does not exist." This babelic diversity of the world languages, far from being a divine punishment, is an expression of the great diversity and cultural complexity of man, since language, under the historical form of languages
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unei vieți se măsoară după gradul ei de sterilitate. DONJUANISMUL Dacă ar fi de-ajuns să iubim, lucrurile ar fi prea simple. Dar, cu cât iubim mai mult, cu atât se întărește și absurdul. Nu din lipsă de dragoste aleargă Don Juan din femeie în femeie. E ridicol să ni-l închipuim ca pe un iluminat pornit în căutarea dragostei totale. Tocmai pentru că iubește femeile cu aceeași înflăcărare și, de fiecare dată, cu întreaga lui ființă, simte nevoia să repete această
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
curajul care au îndrăznit să gândească? În el se rezumă toate puterile Rațiunii eterne, ale ordinii, ale moralei universale, întreaga măreție străină a unui Dumnezeu supus mâniei. Piatra aceasta uriașă și fără suflet nu este decât simbolul puterilor pe care Don Juan le-a negat pentru totdeauna. Dar misiunea comandorului se oprește aici. Fulgerul și tunetul se pot întoarce în Cerul artificial din care au fost chemate. Adevărata tragedie se joacă în afara lor. Nu, Don Juan n-a murit strivit de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în afara lor. Nu, Don Juan n-a murit strivit de o mână de piatră. Cred în sfidarea legendară, în râsul nebunesc al omului sănătos, înfruntând un Dumnezeu care nu există. Dar cred mai ales că, în acea seară în care Don Juan îl aștepta la Anna, comandorul n-a venit și că necredinciosul a simțit, după ce miezul nopții trecuse zadarnic, teribila amărăciune a celor ce-au avut dreptate. Accept însă mai degrabă acea povestire care-l îngroapă de viu, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
amărăciune a celor ce-au avut dreptate. Accept însă mai degrabă acea povestire care-l îngroapă de viu, la sfârșitul zilelor sale, într-o mănăstire. Nu pentru că latura ei religioasă ar putea fi socotită verosimilă. Ce adăpost să-i ceară Don Juan lui Dumnezeu? Dar un atare fapt reprezintă mai curând concluzia logică a unei vieți pe de-a-ntregul pătrunse de absurd, deznodământul crâncenat unei existente închinate bucuriilor fără de viitor. Aici, plăcerea se termină în asceză. Trebuie să înțelegem că ele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dar totuși dorit. (Peter Brook) Un spectacol de teatru e ceea ce se întâmplă între actor și spectator. Toate celelalte sunt suplimentare. (Jerzy Grotowsky) Anexa 2. Fragmentele de texte oferite grupelor pentru aplicația din ora a II-a Grupa 1 Seducătorul Don Juan de Molière SCENA 2 Don Juan, Sganarel, Charlotte (în fundul scenei) DON JUAN: N-am nimerit-o, Sganarel. Din pricina furtunii aceleia neașteptate, toate socotelile noastre s-au răsturnat odată cu barca. Dar nu-mi pare rău, fiindcă țărăncuța de care m-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
întâmplă între actor și spectator. Toate celelalte sunt suplimentare. (Jerzy Grotowsky) Anexa 2. Fragmentele de texte oferite grupelor pentru aplicația din ora a II-a Grupa 1 Seducătorul Don Juan de Molière SCENA 2 Don Juan, Sganarel, Charlotte (în fundul scenei) DON JUAN: N-am nimerit-o, Sganarel. Din pricina furtunii aceleia neașteptate, toate socotelile noastre s-au răsturnat odată cu barca. Dar nu-mi pare rău, fiindcă țărăncuța de care m-am despărțit adineauri, m-a mângâiat cu prisosință și farmecele ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de ceasul rău, dumneata te dai peste cap să-i răscolești din nou mânia cu năzdrăvăniile dumitale obișnuite și cu dragostele... (Don Juan îl privește amenințător.) Au! Ține-ți gura, păcătosule, tu nu știi ce vorbești; stăpânul știe ce face!... DON JUAN: (zărind-o pe Charlotte): Dar de unde ieși fetișcana asta? Ia uită-te la ea ai văzut ceva mai minunat pe lume? Și nu ești de părere că face cât cealaltă? SGANAREL: Face, stăpâne... (Aparte) Alta la rând! DON JUAN
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
face!... DON JUAN: (zărind-o pe Charlotte): Dar de unde ieși fetișcana asta? Ia uită-te la ea ai văzut ceva mai minunat pe lume? Și nu ești de părere că face cât cealaltă? SGANAREL: Face, stăpâne... (Aparte) Alta la rând! DON JUAN: (Charlottei) Cui să mulțumesc, frumoaso, pentru întâlnirea asta, atât de plăcută? Cum e cu putință că pe dâmburile acestea de țară, la umbra copacilor și a stâncilor de pe-aici, să se nimerească făpturi ca dumneata? CHARLOTTE: Se nimeresc
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
frumoaso, pentru întâlnirea asta, atât de plăcută? Cum e cu putință că pe dâmburile acestea de țară, la umbra copacilor și a stâncilor de pe-aici, să se nimerească făpturi ca dumneata? CHARLOTTE: Se nimeresc, de ce să nu se nimerească? DON JUAN: Ești din satul de colo? CHARLOTTE: De colo, domnule. DON JUAN: Și locuiești acolo? CHARLOTTE: Acolo, domnule. DON JUAN: Cum te cheamă? CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale. DON JUAN: Frumoasă fată și ai niște ochi care-ți pătrund în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
că pe dâmburile acestea de țară, la umbra copacilor și a stâncilor de pe-aici, să se nimerească făpturi ca dumneata? CHARLOTTE: Se nimeresc, de ce să nu se nimerească? DON JUAN: Ești din satul de colo? CHARLOTTE: De colo, domnule. DON JUAN: Și locuiești acolo? CHARLOTTE: Acolo, domnule. DON JUAN: Cum te cheamă? CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale. DON JUAN: Frumoasă fată și ai niște ochi care-ți pătrund în suflet. CHARLOTTE: Vai, domnule, nu mai spune de-al de astea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
copacilor și a stâncilor de pe-aici, să se nimerească făpturi ca dumneata? CHARLOTTE: Se nimeresc, de ce să nu se nimerească? DON JUAN: Ești din satul de colo? CHARLOTTE: De colo, domnule. DON JUAN: Și locuiești acolo? CHARLOTTE: Acolo, domnule. DON JUAN: Cum te cheamă? CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale. DON JUAN: Frumoasă fată și ai niște ochi care-ți pătrund în suflet. CHARLOTTE: Vai, domnule, nu mai spune de-al de astea, că mă fâstâcesc toată. DON JUAN: Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
făpturi ca dumneata? CHARLOTTE: Se nimeresc, de ce să nu se nimerească? DON JUAN: Ești din satul de colo? CHARLOTTE: De colo, domnule. DON JUAN: Și locuiești acolo? CHARLOTTE: Acolo, domnule. DON JUAN: Cum te cheamă? CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale. DON JUAN: Frumoasă fată și ai niște ochi care-ți pătrund în suflet. CHARLOTTE: Vai, domnule, nu mai spune de-al de astea, că mă fâstâcesc toată. DON JUAN: Să nu te fâstâcești, fiindcă sunt lucruri adevărate. Tu ce zici, Sganarel
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
CHARLOTTE: Acolo, domnule. DON JUAN: Cum te cheamă? CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale. DON JUAN: Frumoasă fată și ai niște ochi care-ți pătrund în suflet. CHARLOTTE: Vai, domnule, nu mai spune de-al de astea, că mă fâstâcesc toată. DON JUAN: Să nu te fâstâcești, fiindcă sunt lucruri adevărate. Tu ce zici, Sganarel? E cu putință ceva mai încântător? Ia întoarce-te nițel, fetițo. Ah, ce mijlocel bine prins. Te rog, ridică acum nițel capul. Ah, ce obrăjori minunați!... Deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și buzele îți vine să le strivești cu sărutări. În ce mă privește, sunt mulțumit și-n viața mea n-am văzut o fetișcană mai fermecătoare. CHARLOTTE: Zici dumneata așa, dar eu tot cred că-ți bați joc de mine. DON JUAN: Eu îmi bat joc de tine? Să mă pedepsească Dumnezeu dacă... nu spui adevărat!... Mi-ești prea dragă ca să te mint și te încredințez că-ți vorbesc din adâncul sufletului meu. CHARLOTTE: Dacă e așa cum spui, îți rămân îndatorată
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
JUAN: Eu îmi bat joc de tine? Să mă pedepsească Dumnezeu dacă... nu spui adevărat!... Mi-ești prea dragă ca să te mint și te încredințez că-ți vorbesc din adâncul sufletului meu. CHARLOTTE: Dacă e așa cum spui, îți rămân îndatorată. DON JUAN: Mie să nu-mi rămâi cu nimic îndatorată, fiindcă n-am nici o cădere pentru asta. Frumuseții dumitale să-i fii recunoscătoare... CHARLOTTE: Vorbești prea frumos, domnule, pentru o biată fată ca mine și eu n-am meșteșugul dumitale ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
-mi rămâi cu nimic îndatorată, fiindcă n-am nici o cădere pentru asta. Frumuseții dumitale să-i fii recunoscătoare... CHARLOTTE: Vorbești prea frumos, domnule, pentru o biată fată ca mine și eu n-am meșteșugul dumitale ca să-ți răspund la fel. DON JUAN: Sganarel, ia privește-i mâinile! SGANAREL: Aoleu, stăpâne, sunt negre ca fundul ceaunului. DON JUAN: Ce tot vorbești, nepriceputule? Sunt mâinile cele mai frumoase de pe lume, îmi îngădui să le sărut, minune? CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
-i fii recunoscătoare... CHARLOTTE: Vorbești prea frumos, domnule, pentru o biată fată ca mine și eu n-am meșteșugul dumitale ca să-ți răspund la fel. DON JUAN: Sganarel, ia privește-i mâinile! SGANAREL: Aoleu, stăpâne, sunt negre ca fundul ceaunului. DON JUAN: Ce tot vorbești, nepriceputule? Sunt mâinile cele mai frumoase de pe lume, îmi îngădui să le sărut, minune? CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mine și dacă știam ce le-așteaptă, le frecam acasă cu tărâțe. DON JUAN: Ia spune acum
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
negre ca fundul ceaunului. DON JUAN: Ce tot vorbești, nepriceputule? Sunt mâinile cele mai frumoase de pe lume, îmi îngădui să le sărut, minune? CHARLOTTE: Prea mare cinste pentru mine și dacă știam ce le-așteaptă, le frecam acasă cu tărâțe. DON JUAN: Ia spune acum, frumoasă Charlotte, nu cumva ești măritată? CHARLOTTE: Nu sunt măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
știam ce le-așteaptă, le frecam acasă cu tărâțe. DON JUAN: Ia spune acum, frumoasă Charlotte, nu cumva ești măritată? CHARLOTTE: Nu sunt măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
inima îmi dă ghes să te cred; pe de altă parte însă, am auzit și eu pe la noi că pe boieri să nu-i crezi niciodată pe cuvânt, că dumneavoastră, domnișorii de la oraș, vă pricepeți grozav să suciți capul fetelor. DON JUAN: Eu nu sunt dintre aceia. SGANAREL (aparte): El nu e, feritu-l-a Sfântul. CHARLOTTE: Și d-aia, vezi dumneata, domnule, nu e nici o bucurie să te lași trasă pe sfoară. Eu sunt o biată fată de țară, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
d-aia, vezi dumneata, domnule, nu e nici o bucurie să te lași trasă pe sfoară. Eu sunt o biată fată de țară, dar cu cinstea am fost învățată, și decât să-mi pierd cinstea, mai bine să-mi pierd viața. DON JUAN: Cum? Mă socoți atât de negru la suflet, încât să-mi bat joc de o ființă ca tine? Mă crezi atât de ticălos, încât să te necinstesc? Nu, mărinimia mea mă oprește de la asemenea fărădelege!... Mi-ești dragă, Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de iubire ai mai putea aștepta? Când vrei, eu gata sunt! Și iau drept martor al făgăduinței mele pe tovarășul meu de colo. SGANAREL: Drept e, să n-ai nicio teamă. Te ia de nevastă de câte ori ți-o pofti inima. DON JUAN: Acum îmi dau seama că nu mă cunoști îndeajuns Charlotte!... Nu fi nedreaptă cu mine și nu mă socoti ca pe alții: drept e că în lume mișună mincinoșii, care n-au altă treabă decât să sucească capul fetelor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]