6,786 matches
-
de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta, totul, absolut totul, ca în cele din urmă să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale, rugându l pe Victor să ia loc lângă ea pentru că are de gând să-i facă o mărturisire importantă. Victor se conformă docil, așteptând ca Olga să i destăinuie marele ei secret. Cele câteva minute
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ea, cu atât e mai bună! - In nici un caz! îți cumpărăm o vioară nouă. Vei cânta până o să devină un instrument așa cum ți-l dorești tu, o vioară cântată. La finele lunii, o vioară de toată frumusețea se afla în dormitorul lui Mihăiță. Dintr-o cutie deschisă, capitonată cu pluș violet, îl privea un instrument de o frumusețe rară. Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-le necesare fiindcă silabele se adunau anevoie pentru rostirea întreagă a cuvântului. Faptele relatate erau disparate, un fel de amestecătură asemenea legumelor dintr-un ghiveci călugăresc. Ina găsi că ar fi mai înțelept să-și sfătuiască soțul să meargă în dormitor și că discuția ar putea continua dimineață, gândind că atunci ea va fi cea care va avea cuvântul de început și de sfârșit. Alex își privi ceasul. Intui că nu are audiența ce s-ar fi cuvenit și replică: - Poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ironică. Sunt! Cvartalul acesta de locuințe mi-a dat foarte multă bătaie de cap. - Știu, dragule, știu, du te și fă nani și visează frumos că vin și eu acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor, Alex întorcea o ciurdă de porci cu sforăitul lui. Ina își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din dormitor anunța că e timpul să plece fiecare la treburile lui: Mihăiță la școală, Ina la spital, Alex la un nou șantier care se afla deja în fașă, contractat încă înainte de terminarea complexului de locuințe din zona gării. Familia se împrăștia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
E bine? Da, e bine. Sărut mâna, și drum bun! și multă sănătate Dochiței dumneavoastră dragi! Seara acestei zile, începea în același ansamblu de frumuseți, și de valori, ca și cea de ieri. Mai încărcată, însă, cu una: a omeniei. Dormitorul de pe treptele primăriei Grupa la care mă voi referi în rândurile de mai jos era compusă din optsprezece vânători. Pentru ziua respectivă era programată o partidă de vânătoare de iepuri, vulpi și fazani, pe terenurile din preajma Comunei Solești. Pe atunci
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dădu o dată cu mâna, dădu și a doua oară, însă, înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele se înfurie. Deschise ochii, dădu cu mâinile ca un cocostârc ce dorește să-și ia zborul, și sări brusc din fotoliul - dormitor. țânțarul se așeză tocmai sus, la colțul dintre pereți și plafon. Vicele prinse o mătură,cu privirea, căutând locul unde țânțarul se așeză, cu scopul de a l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră. Din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
afla, poate, ceva. Deocamdată, analizează. Pentru că, în noaptea trecută, Smarald al nostru, sărit, brusc, din somn, și, în pijama, cum era, s-a dus într-o magazie, a apucat barda, uitată acolo de cine știe când, a venit, repede, în dormitorul părințior, și a tăiat gâtul tatălui. Apoi, la fel de infrigurat, s-a urcat la volanul mașinii luxoase cu care de regulă circula, s-a oprit la poliție, a intrat în camera de gardă a celor aflați atunci de serviciu, și, așezându
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cruce, la același nivel tehnic și ornamental realizat. Sicriul și l-a numit tron. Tronul de pe care, după moarte, se va afla mai aproape de cel de sus. și, toate astea, o revigorau permanent. și-a instalat tronul și crucea în dormitor. În spatele unei scumpe pânze, transparente, de culoarea aurului. Prin care se vedea, în partea cealaltă,ca într-o oglindă de poveste. Despre acest fapt, s-a dus vestea, prin întreaga comunitate. Aprecierile erau dintre cele mai diverse. În majoritate, însă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări de relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să trag o tură pe la bucătărie. Înainte, trebușoara asta ar fi fost foarte lesne de pus în practică. Acum însă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
degrabă m-am lăsat să cad. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că am aterizat un pic cam ridicol, pe spate. Dar n-aveam timp de studii estetice. Am pornit îndârjit spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să o închid? M-am apropiat și am răsuflat ușurat. Spațiul dintre marginea ușii și podea era suficient de mare ca să trec fără probleme. Trăiască nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
naiba, bă, am io față de proastă?" Numitul Vijulie rânjește cu un farmec știrb în fața acestei dubitații a coanei Cateluța, dar are generozitatea neașteptată întrucâtva de a nu-i da un răspuns franc. Coana mare intră cu o mutră încruntată în dormitorul meu. Dă din cap meditativ, ca un detectiv din filmele polițiste americane: "Mă, băiatule, ceva nu-i în regulă p-acia. Dom' Scufiță era el zăpăcit ceva dă speriat, da' avea meleatu' lui, tabieturile lui dân care nu ieșea. Era ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acru bărbatul. "Vii odată cu berea aia sau stai dă arta conversații cu mine?" "Daaa? Văd că ai draci pă tine. Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
măcar iluzia că ar fi văzut chipul zeiței?” 5. 11 noiembrie ’80. Nemaipomenitul Eliot: “Time present and time past? Are both perhaps present în time future/And time future contained în time past...” Din nou la cimitir. În greaca veche, dormitor. Noi, cei vii, simpli vizitatori ai dormitorului. “Cred și acuma că, pentru fiecare dintre noi, vine o clipă când ne vedem obligați să ne descotorosim nu tocmai de amintirile comode, ca cele legate de Iozefina, ci mai mult, de cele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zeiței?” 5. 11 noiembrie ’80. Nemaipomenitul Eliot: “Time present and time past? Are both perhaps present în time future/And time future contained în time past...” Din nou la cimitir. În greaca veche, dormitor. Noi, cei vii, simpli vizitatori ai dormitorului. “Cred și acuma că, pentru fiecare dintre noi, vine o clipă când ne vedem obligați să ne descotorosim nu tocmai de amintirile comode, ca cele legate de Iozefina, ci mai mult, de cele incomode sau numai de anumite amintiri incomode
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privire într-un unghi ascuțit, asemenea unui fulger și în același timp, o strângere de buze care însemna mult mai mult decât o apostrofare cu vorba sau cu fapta și nu se mai auzea nici musca. În această sufragerie, cu dormitorul alcătuit după un model bine definit, din două paturi lipite unul de altul dar și despărțite prin marginile de lemn peste care dacă treceai în somn cumva, spre concubin, te trezeai automat lovindu-te la genunchi, la coate sau la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se putea mai banal, Mâncătorii de etichete: „Nu o dată i se întâmplase lui Gerard să treacă peste așa zisele accese de somnambulism; nu o dată i se întâmplase să se ridice fără motiv, din pat și, în timpul somnului, să iasă din dormitor și chiar din casă, fără să conștientizeze acest lucru. De multe ori, aerul proaspăt de afară, era cel care reușea să-l trezească și să-l trimită ușor speriat, înapoi în pat. Toate aceste comportamente parcă ieșite din comun, apăreau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
numele Iozefinei să nu fie luat în deșert. Era printre singurele lucruri pe care le mai puteam păstra, în sufletul meu, intacte. Dar Relia nu era rău intenționată. Suferea și ea. Poate chiar și în locul meu. Seara, înainte de cină, în dormitorul Reliei, unde mai povesteam de regulă, înainte de despărțirea din ziua respectivă, ea dezlegă calul de la gard: Gerard, mâine va fi înmormântarea Iozefinei într-o localitate de pe lângă Covasna. Am aranjat cu tata pentru niște libere. Libere pentru ce? - mă prefac că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ei lungit, o plecat în treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor. M-am oprit însă la ușă, întrebându-mă: <Să bat în ușă sau să aștept, că doar cucoana mi-o auzit pașii.> Îndată s-o auzit glasul cucoanei din ceea parte a ușii: <Hai, intră, Vasilică! Ce aștepți?> Când am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tu, că nu-i nici un scaun aici?> <Am să ies. Până beți ceaiul>... <Nuuu! Nici vorbă. Stai... stai colea pe marginea patului...> „Doamne! Cum să stau eu pe marginea patului lângă cucoana lungită sub prostire? Și era cam frig în dormitor, că era toamna târziu. Până să-mi vin eu în fire, am auzit din nou glasul cucoanei: <Vasilică, fii bun și adu-mi oghealul. Uitel pe fotelul de colo>. Năucit de-a binelea, iau oghealul în brațe și îl aduc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iar el nu apucase Încă să ajungă la baie, credincioasa prostată nu-l trădase. „Ce mai? Sunt același ca În timpul celor o sută de zile! Îmi lipsește doar o armată“, Își spunea Împăratul, În timp ce măsura cu pași mici și fermi dormitorul, zgâindu-se pe pereți, ca și cum acolo ar fi putut afla oștirea În cauză. Privirea Îi căzu pe mogâldeața din patul vecin și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de cât sigur că prindeai loc când te surprindea o necesitate, cum ieșeai, trebuia să te așezi din nou la coadă, deși, ca să fiu sincer, nici nu aveai cum să ieși, pentru că baia ținea loc și de sufragerie, și de dormitor, era și sală de cinema, și stadion de fotbal, de aceea, dacă doreai să faci un duș, trebuia să le ceri voie plasatorului și portarului să te Întinzi să iei șamponul, deci se mai Întâmpla ca, din pricina mișcării tale, cei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dintre nopțile trecute, m-am trezit din somn cu senzația clară a unei prezențe străine În casă. Am chemat bodyguarzii și au verificat peste tot, dar n-au găsit nimic. Noaptea trecută, Însă, am văzut o siluetă Întunecată ieșind din dormitorul meu. Din nou, nici o urmă, cu excepția oglinzii din baie, unde cineva scrisese cu ruj 1=0. Pe camerele de Înregistrare nu apare Însă nimic. Ce părere-aveți? — Că egalitatea nu se verifică. A mai văzut cineva silueta asta? — Sunt o femeie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suntem invizibili. Apoi, sunt chestiile care țin de geografia locului. În cazul În care Kuznețov avea la ferestre perdele, jaluzele ori o plantă care să blocheze vederea, eram mâncat. Nimic Însă din toate acestea nu se Întâmpla. Ambele camere, atât dormitorul, cât și biroul din care se ieșea În micul balcon, aveau ferestre mari și cu vedere spre șosea. Viața Demiurgului Îmi era prezentată pe un ecran panoramic, cu toate detaliile sale, zi și noapte, iar Kuznețov era urmăritul ideal, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]