1,032 matches
-
akka” cu „akkakkakka” și fiecakkare „ulla” cu „ullakka”, și ulla sakka iakkasakka un frakkagment cvakkasi-finic. „O, ce plăcut, o, vârtej al diferanței, o lector / scriptor al meu ideal lovit de o insomnie ideală, o, veghe a lui finnegan, o, animal drăgălaș și benign. Nu te ajută să gândești tu, ci te ajută pe tine să gândești pentru el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cult și În orice ritual”. „Da, mamă”. „Sigur că da. Și acum să trecem la numerele magice care le plac atât de mult autorilor tăi. Unu ești tu care nu ești doi, unul e ce ai tu acolo mic și drăgălaș, una e ce am eu acolo mică și drăgălașă, și câte una sunt nasul și inima, deci vezi câte lucruri importante sunt unice. Și doi sunt ochii, urechile, nările, sânii mei și ouțele tale, picioarele, brațele și fesele. Trei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
da. Și acum să trecem la numerele magice care le plac atât de mult autorilor tăi. Unu ești tu care nu ești doi, unul e ce ai tu acolo mic și drăgălaș, una e ce am eu acolo mică și drăgălașă, și câte una sunt nasul și inima, deci vezi câte lucruri importante sunt unice. Și doi sunt ochii, urechile, nările, sânii mei și ouțele tale, picioarele, brațele și fesele. Trei e mai magic decât toate pentru că trupul nostru nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
PÎnă revenim și noi În camera de zi, Gregory și Dan se Înțeleg deja de minune. Gregory e exact genul de om pe care l-aș fi ales eu Însămi pentru Trish. E scund, ușor grăsuț, dar Într-un mod drăgălaș și atractiv, și e incredibil de vesel. Pare a nu-și pierde o clipă surîsul de pe buze și emană voie bună prin toți porii. Nu-mi pot imagina om care să nu-l placă. După cum nu mi-l pot imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să mă abțin să nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că ea e superbă, așteaptă să vezi toate gagicile topless de pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
felul În care ți se schimbă viața? zice el cu un zîmbet. Îmi amintesc cînd s-a născut Finn. Fosta mea soție și cu mine ne spuneam că Își va găsit el loc În viețile noastre, ca un mic bibelou drăgălaș, Îl vom lua cu noi peste tot, iar el va trebui să Învețe să se adapteze. Doamne, ce șoc ne aștepta! Mă apucă rîsul, uitasem că are un copil. — Exact. Chiar asta am spus și noi. Nu aveam habar cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
scoate o vorbă. Dacă dorește să se Întoarcă acasă, de ce nu spune? Linda Își dă ochii peste cap. Acum, e cu adevărat Linda cea pe care o cunosc, doar că azi nu mă scoate din sărite. Mi se pare chiar drăgălașă. — O, Ellie, nu fi așa de naivă, cotcodăcește ea. O fi el fiul meu și cea mai de preț comoară pentru mine, dar e și bărbat. CÎnd e rănit, Dan nu prea reușește să comunice. Dintotdeauna a procedat așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude zgomot în afara colibei și simte că este urmărit. Apucă o cămașă veche pe care și-o înfășoară în jurul taliei și deschide, dând cu ochii de Sarah, una din fetele misiunii. O figură drăgălașă, mică, de copil-femeie cu mâinile duse la gură, să-și înăbușe râsul. Și-a scos rochia de bumbac imprimată, hainele misiunii pe care el, cu ajutorul familiei Gavin, le-a convins să le poarte. Fata stă în fața colibei, cu niște papură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un pistol și îi vor deschide ușa. Probabil că Weir era aproape - eventual chiar dincolo de ușile de siguranță. Haide, draga mea. Puțin mai aproape. E posibil să aibă vestă anti-glonț, își aminti el; e mai bine să țintească fețișoara-i drăgălașă. - Și avocatul tău? întrebă ea, aplecându-se asupra lui Roth. A fost și el înjunghiat? - Da! A fost un deținut negru. A spus că sunt rasist și că vrea să îmi dea o lecție, răspunse el, stând cu capul aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
le-am clocit cu mare grijă. Uneori ploua și iar ploua, dar eu stăteam neclintită în cuib, ca nu cumva să pătrundă vreo picătură de ploaie și să-mi răcească ouăle. După aproape trei săptămâni, mi-au ieșit niște pui drăgălași ca niște cofeturi, nu goi ca puișorii de vrabie. Ca o mamă iubitoare ce sunt, îi hrăneam și-i îngrijeam cu multă dragoste. Hrană exista din belșug, căci din seceratul grâului se scuturaseră o mulțime de boabe, iar de sete
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am dojenit, spunându-i să nu mai nesocotească niciodată vorbele mele: ,, - Când te-ai face mare, ai să faci cum vrei tu, dar acum că ești mic, trebuie să asculți de mama ta!” Dar vremea trecea iute și puful de pe drăgălașii mei puișori se preschimbase deja în pene. Venise vremea primelor încercări de zbor. Prin pricina ereților cei lacomi am decis ca lecțiile de zbor să fie făcute doar dimineață și seara. Zilnic, îi trezeam pe cei șapte puișori dis-de-dimineață, îi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noastre sau să privească Teleenciclopedia, unde vedea cu uimire animale ca și el. Și totuși, acest animal nevinovat, care nu făcea rău nimănui, a fost omorât de oameni fără suflet. În amintirea mea vor rămâne mereu ochii iscoditori, chipul său drăgălaș, care ne încânta pe toți ai casei. Oana Pleșu, clasa a VI-a E Prietena mea, gimnastica O sală imensă vuia, iar multitudinea aplauzelor mă copleșeau. Întinsul covor din dale parcă era o imensă floare din care fiecare concurent primea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bucuria în sufletul lor. Îmi place să stau alături de familia mea, căci lângă părinți mă simt iubită, mă simt în siguranță, mă simt bine. Câinele caută și el parcă să fie iubit, să facă parte din familie. Este un câine drăgălaș, care ne înveselește pe toți. Aceasta este familia mea, legată, unită. Când cineva din familie este bucuros de o realizare, își împărtășește veselia cu ceilalți. La un necaz, ne consolăm unii pe alții și astfel reușim să trecem mai ușor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din Năsăud. Se spunea că Apostol e răsfățatul facultății și că are să ajungă negreșit profesor la Universitate. De aceea Domșa îi făcea puțină curte, în speranța că îi va atrage atenția asupra domnișoarei Marta, o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului, și care, pe deasupra, avea o zestre boierească, fiind singura odraslă a însuși domnului Domșa. Într-o bună zi, dorind să continue discuția, Apostol făcu o vizită avocatului. Nu-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie să bei din zeama asta, că-i dulce... am gustat-o și eu... ― Lasă, Ilona... mai vorbește! răspunse Apostol rugător. Fata se făcu roșie ca mușcata din fereastră și, o clipă, șovăi. Apoi numaidecât zise iarăși, cu o supărare drăgălașă: ― Dacă nu iai doctoria, să știi că nu-ți mai povestesc niciodată, na! Bologa închise ochii câteva secunde, ca și când ar fi vrut să-și închidă în suflet drăgălășia ei. Ilona umplu lingurița și i-o duse la gură. Degetele îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vin, murmură Bologa, stăpînindu-și cu greu o revoltă subită. Dar mai târziu puțin... Nu mă vezi în ce hal sunt? ― Până la noi faci tocmai vreo treizeci de pași, replică Marta, veselă de-a binelea și ridicând ochii cu o sfidare drăgălașă. Și-apoi nu ești așa de slab să nu poți ieși în lume... Te-ai făcut doar mai rece și mai morocănos, încolo nu prea te-ai schimbat! Siguranța ei îl uimi într-atîta, că răspunse aproape umilit: ― M-am sălbăticit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de lemn înflorit. ― Pune-o colea binișor! șopti preoteasa după ce zâmbi cu sfială spre Bologa. ― Încă n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? întrebă deodată preotul cu mândrie. Poftim, privește-o și spune-mi dacă ai mai văzut așa căprioară drăgălașă? ― Vai, Constantine, nu ți-e rușine? zise preoteasa roșind până-n vârful nasului și făcând semn servitoarei să plece. Preotesa era durdulie, plină de sănătate, cu obrajii bucălați și cu niște ochi verzi spălăciți și foarte blânzi. Apostol îi sărută mâna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
avea sex, ca și cum ar avea o spărtură în pielea dură, apoi vine clipa conștientizării, iar eu spun, hai să mergem să vedem copilul, trebuie să știi de cine te desparți, este important să vezi că e o creatură vie și drăgălașă, nu un monstru, dar ea se retrage, lasă-mă, Naama, nu vreau să văd lipitoarea aia mică, apoi mă surprind pe mine spunând, voi merge singură, după care ți-l voi descrie, ea ridică din umeri, dacă nu ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
râs sunt și logice, apoi îi comand imediat un sendviș și o Cola, îmi place să stau în fața ei, pielea îi este bronzată, scoțându-i în evidență ochii proeminenți, două sticluțe umplute cu nisip colorat de Eilat, cu năsucul ei drăgălaș, aproape amuzant, cu buzele acelea atât de frumoase atunci când râde. Ce facem în vacanță, întreabă ea, iar pe mine mă cuprinde deja frica, ce aș putea să îi propun, cu siguranță că toți colegii ei vor pleca în excursii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grele. Gândește-te la ceva plăcut, cumpără-ți un after-shave, o cravată nouă, o bluziță, ceva”. Mintea îi zboară la un titlul de gazetă: „Bărbații frumoși și-au câștigat dreptul de a fi tâmpiți”. Zâmbi în sinea ei. Sunt totuși drăgălași și fac ca viața să fie mai suportabilă. Ce s-ar face ele fără ei? Cu cine ar mai face copii? La cine s-ar mai lăuda despre gloriile lor profesionale? Pe cine și-ar mai descărca nervii în caz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Pe Pământ? ― Nu. Nu mai este acolo. ― Vrei să spui că a murit. Nu era o întrebare, iar Ripley dădu încet din cap. Începea să-și aducă aminte de o fetiță care semăna cu Newt: o frumusețe cu un căpșor drăgălaș și cu bucle brune. Încerca în zadar să facă o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu-i spusese fericitului Samoilă „tată” ci „Niță”. De unde știa ea acest cuvânt, nimeni nu-și putuse da seama. Mai ciudat a fost că, după ce s-a sculat din scutece și-a început să umble prin curte cu piciorușele ei drăgălașe, Despina a început să-i spună „Niță” și calului lui Samoilă. Când, cu glăsciorul ei striga „Niță”, spre neascunsa jenă a slugilor, apăreau în curte și Samoilă și calul. De jucat, se juca la fel ca toți copiii, cu diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin la o compunere despre primăvară. Tatăl-narator tușește îndatoritor și-i dictează apoi drăgălașei odrasle câteva cuvinte de început: „A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde...” Iată însă că naratorii oftează, închid geamul, trimit copilul la mama și se așază la masa lor de lucru: din cețurile imaginației se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o prezint pe Samantha Jones, artista noastră, zise David Stronge. —Richard Fine, încântat de cunoștință! Mi-a strâns mâna cu putere. Eram vrăjită de faptul că el trebuie să fie Sir Richard Fine, președintele băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
purta ca o gazdă în cadrul unei toalete pentru femei. Poate considera că ne aflăm pe proprietatea tatălui ei. Și totuși... Belinda îndepărtă mâna surorii ei cu un gest ferm și se înclină spre oglindă, uitându-se la fața ei extrem de drăgălașă. —Dumnezeule, arăt ca o vrăjitoare, comentă, adresându-se mai curând imaginii din oglindă decât nouă. Vrei niște fard de obraz? zise Suki, dornică să ajute. Nu, mersi, îl am pe al meu... La naiba! Unde mi-e geanta? Belinda se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]