4,224 matches
-
-se apoi direct în auriculul drept. — La ce te gândești? - întrebă cu gingășie Cosette când, în sfârșit, intrară în pupă. — La zbuciumata noastră istorie - răspunse spătarul. Uite... poate aș vrea acum să-ți spun și eu... pentru că meriți... două-trei vorbe drăguțe, să te asemăn cu ceva frumos... dar nu-mi vin în minte decât îndemnuri la luptă... comenzi... răcnete, urale, cuvântul „iatagan”... e groaznic. — Nu-i nimic - șopti Cosette. Aseamănă-mă cu ce vrei. Păi cu ce? - zise cu obidă spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce plutea intermitent, ca o părere peste câmpie. Deodată, fu cât pe-aci să-i sară inima din piept. Un ienicer răsări ca din pământ în fața lui cu iataganul ridicat, urlând în turcește: — Stai bre, că te tai! Iaca stau, drăguță, nu mai fac nici un pas - spuse Metodiu înspăimântat, căruia într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi reveniră în minte toate cunoștințele din turca populară, bulgară, învățate de mic, din copilărie, pe când se juca la Vaslui „de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
E.: gluma-i glumă, dar asta-i prea... nu, Încă nu m-am sclerozat... știu, știu, mi-ai povestit... nu ți-a dat masa... n-am uitat... zgîrcit, da... și măgar, de acord... nici așa... merci, cine, mama Grahilor? foarte drăguț... a, marchiza Îngerilor, ei, da, așa mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe fratele său sentimental! Știi ce? Să presupunem. Mai mult nu declar. Hai să ne culcăm și să nu visăm nimic, dar mai întâi bea-ți cafeaua, că se răcește. Era o fotografie a lui Igor Gherasimovici, cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile Crăciunurilor și ale supelor de găină pline de mărgele aurii în spate. Chipul lui cu dor de ducă era perfecțiunea întruchipată, roșeai dacă te uitai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni și frecându-și palmele și scuturându-și hainele de parcă ar fi nins afară. Dar nu ningea. Nu în anul acela. Dar ei erau drăguți și-mi aduceau lucruri. Îmi amintesc că reverendul mi-a dat o carte cu povești din Biblie. Dar cred că asta s-a întâmplat fiindcă mama și tata plăteau pe atunci ca să fie membri în biserică, aveau numele în registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mutat la noi, îmi amintesc că toată lumea o întreba pe mama ce fel de rudă ne este. Deși era atât de cunoscută, n-o invita nimeni nicăieri, iar femeile nu se arătau prea prietenoase cu ea. Totuși, bărbații erau întotdeauna drăguți, dar râdeau de ea când nu era prin jur. Asta mă făcea să mă simt prost, pentru că nu exista bărbat în oraș pe care tanti Mae să nu-l placă. Când nu se înfuria din cauza felului cum se îmbracă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
urmărea pe tanti Mae m-a făcut să mă simt un pic ciudat. Duminica următoare s-a oprit și a vorbit cu noi, iar tanti Mae s-a comportat cum n-am mai văzut-o niciodată să se comporte. Era drăguță și chicotea la tot ce zicea domnul acela. Asta l-a cucerit sau, cel puțin, așa părea fiindcă de săptămâna următoare a început s-o sune în toiul nopții. La început doar stăteau de vorbă și își beau ceaiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Poate c-o aprind chiar dacă nu-i acolo reverendul. Vedeam zona unde stăteam înainte, vedeam chiar casa în care am stat. Acum locuia altcineva în ea. M-am gândit la cât de norocoși trebuie să fie să aibă o casă drăguță în oraș fără cenușă în curte și un metru jumate de lut sub ea. Doamna Watkins locuia vizavi. La ea toate luminile erau stinse. Ne zicea mereu cât de devreme se duce ea la culcare. La ea în casă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Le găseai pe la ușile din spate ale restaurantelor așteptând mâncare sau ieșind din vreo pubelă de gunoi cu coastele întrezărindu-li-se prin blană. Mă gândeam adeseori ce viață amară pot să aibă pisicile astea și ce animale de casă drăguțe ar putea deveni dacă oamenii ar avea doar puțină grijă de ele. Tot timpul făceau pisicuțe, însă știam ce ar fi făcut tata dacă aș fi adus una acasă. Odată l-am văzut aruncând o cărămidă după una micuță nimerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai văzusem niciodată o floare atât de prăpădită. I-am dus-o înapoi când am mers acasă. A fost atât de fericită s-o primească înapoi și atât de mândră de ea încât m-am gândit că a fost foarte drăguț din partea ei să mi-o așeze în ziar alături de mâncare, mai ales dacă era atât de valoroasă pentru ea. Doamna Watkins a ieșit în curte cu clasa mea și s-au așezat pe o bancă lângă stindard. M-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
numai de la tanti Mae, dar și fiindcă răsăriseră florile de vară și caprifoiul se cățăra pe trunchiurile bătrâne de copaci. Deși era șapte jumătate, seara încă nu se lăsase. Soarele era mai degrabă la apus și dealurile din depărtare arătau drăguț la ora aceea. Când am ajuns în oraș, multă lume se îndrepta deja către râul lângă care se afla fabrica. O mulțime de camioane opriseră de-a lungul râului și în parcarea fabricii. Aproape toate femeile care se dădeau jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
spate au început să cânte alte cuvinte pe care le inventau ei. De vreo jumătate de an, așa, înțelegeam despre ce cântau. Domnișoara Moore nu i-a auzit însă, și când am oprit, ne-a zis că „A fost foarte drăguț“. Dar cântatul i-a stârnit pe băieții răi din spate, așa că au început să spună glume și să recite poezii pe care nimeni nu le zicea cu voce tare. Nici una dintre fete nu râdea, fiindcă nu era frumos s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doar chicotea. Celelalte fete s-au uitat la ea și probabil că le-au spus mamelor lor când au ajuns acasă. În față, șoferul se distra foarte tare de ce ziceau băieții. Domnișoara Moore îi zâmbea. Se gândea probabil că e drăguț din partea unui om în vârstă să fie într-o dispoziție atât de bună. Eu nu știam ce să cred despre băieții răi. Unele dintre lucrurile pe care le ziceau erau destul de amuzante, dar nu știam dacă ar trebui să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
divorțat de prima lui soție înainte de terminarea războiului, pe motiv că bea. Cea de-a doua soție cânta într-o biserică din Memphis, unde un prieten de-al lui era preot. Ea avea în jur de douăzeci de ani, era drăguță, dar puțin cam grasă. S-au căsătorit chiar în emisiunea radio a predicatorului, iar slujba a fost ținută de prietenul lui. După ce s-a terminat, prietenul a început să glumească despre ce cântăreață de valoare a pierdut, și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și era drept până la umeri, unde făcea alte bucle. Sprâncenele și genele erau și ele negre, și avea pielea albă. Nu doar fața, ci și brațele. Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot roșii. Era drăguță și ar fi putut să fie pe o copertă de revistă. Atâta doar că avea gura puțin prea mare, dar îmi plăcea cum i se curbau buzele. Se dăduse cu ruj și aveau o culoare frumoasă, roșu când bătea lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dureau ochii la orice te-ai fi uitat. Apoi a trebuit să cheltuiască mult mai mulți bani pe jaluzele, care au dat peste cap tot planul. Cam în această perioadă, tanti Mae a început să se schimbe. Totdeauna a fost drăguță cu mine, dar acum era și mai și. Nu i-am spus niciodată despre incidentul cu Jo Lynne, așa că nu avea de ce să-i pară rău pentru mine, dar îi părea, și mă întrebam de ce. Bănuiesc că e de apreciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mama cu fața ei ca pielea întinsă pe care o pun pe tobe și cu părul ei de sârmă albă. Mi-am amintit de ochii ei, care aveau privirea aceea ciudată, dar apoi m-am gândit la momentele când era drăguță și fină și eu obișnuiam să o pup și să mă agăț de ea, dar acum îmi era frică de ea și nu voiam deloc să mă apropii de ea. Tanti Mae mi-a făcut semn să ies din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cumpărat un San Miguel și m-am așezat într-un colț să privesc clientela. Mereu îmi dau întâlnire cu prietenele aici: ce loc mai bun să aștepți fără să fii hărțuit, decât un bar de gay? Și sunt mereu băieți drăguți pe care să-i privești. Studenții de la design sau cei îmbrăcați după ultimul trend sunt mereu de calitate spre deosebire de dansatorii de la studioul Pineapple, care primesc notă minimă. Totul era în nuanțe pastelate de albastru și portocaliu și mesele, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte drăguță. Picioare lungi, în blugi tociți, și o jachetă neagră cu franjuri peste umeri. Părea că ezită. Stătea cu mâinile băgate adânc în buzunarele blugilor. —Locul ăsta e ocupat? — Da. Aștept pe cineva. —Ah... A făcut o pauză. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făcut o pauză. M-am uitat în jur. Doar jumătate din mese erau ocupate; nu avea nevoie de scaunul meu în plus. Atunci mă gândesc că aș putea să îți cumpăr ceva de băut, a spus foarte natural. Chiar era drăguță. —îmi pare rău, dar nu, am spus ca o lașă. Nu mi s-a mai întâmplat asta înainte - sau oricum, nu cu o persoană atât de atrăgătoare cum era ea - și m-am simțit mult mai neîndemânatică decât dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că dacă îmi oferă o băutură pe gratis mă obligă la ceva. Dar aveam alte gânduri în cap. Sau oricum, asta mi-am zis. Nu a luat-o rău. —OK. Ne mai vedem pe aici. Mi-a afișat un zâmbet drăguț și a plecat. Am urmărit-o mergând până în celălalt capăt al încăperii. Știa că o privesc. S-a alăturat grupului ei de prieteni; aveau o revistă deschisă pe masă și râdeau pe seama unui articol. Tunsoarea scurtă accentua forma elegantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
erau aproape pustii. Câteva umbrele înclinate în direcția ploii se grăbeau pe trotuar, corpurile proprietarilor fiind ascunse după ele. Era luni seara, iar majoritatea oamenilor erau adunați comod în fața televizorului cu cina în poală. Laura Archer locuia pe o stradă drăguță și liniștită în Putney, într-o casă de dimensiuni medii, care avea în față un petic de iarbă verde; suburbie în oraș. A intrat, dar luminile erau deja aprinse înăuntru și o mașină parcată pe alee. Taxiul a plecat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu ceva la bord și nu sunt deloc obișnuită să le zâmbesc străinilor. M-am înapoiat la bar, să iau o pauză. Harriet, colega de muncă, era deja acolo umplând pahare cu vin alb. înaltă și slabă, era o fată drăguță sau putea fi dacă fața nu i-ar fi trasă atât de mult peste pomeți. Era îmbrăcată ca de obicei; părul prins într-o coadă la spate, cercei rotunzi din argint, body din lycra și jeanși. Făcusem cunoștință cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
râs. Fetele purtau bentițe de catifea ca să-și țină părul pe spate și bumbi de perle în urechi. Harriet nu-și avea locul printre oamenii ăia. Johnny o făcea să pară insignifiantă, să-și piardă din culoare. Ea era mai drăguță decât oricare din fete, dar încrederea și atitudinea lor eliminau și acest avantaj. Ai avut o zi grea de artistă, Hatty? a întrebat Johnny ciupind-o de nas. Nu e adorabilă? Dă-mi un pupic. —Nici pe mine nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-o să i-o arate chelneriței din cabană și am început toți să râdem. Cred că labradorii o aveau mai mare. Au râs cu toții nostalgic. Simon nu părea cât de puțin rușinat; hohotea alături de ceilalți, și a zis: Era destul de drăguță fata aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a pus mâna pe ea, nu-i așa, Johnno? S-a uitat la Harriet. —Vai, mi-a scăpat asta. Și a început să chicotească. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]