1,417 matches
-
realismului socialist fiind biruite de verva lexicală, aceeași ca în primele cărți. Epica „romanelor” (ghilimelele îi aparțin lui Pompiliu Constantinescu) și povestirilor lui I. e săracă, firavă, anecdotica e comună, cantonată în sfera previzibilului, a obișnuitului (cu unele inserții de dramatism cam artificioase, chiar dacă plauzibile în sine) și se desfășoară după o tramă simplă. Elementele importante ale epicului, evenimentele - decese, ucideri, alte acte de violență, gesturi hotărâtoare - sunt expediate rapid, în câteva cuvinte, încât riscă să treacă neobservate, prinse în masa
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
putem trăi, se știe, Într-o societate civilă „internațională”. Apropo de cele spuse mai Înainte de Mihaela Ursa privind termenul patriotism - s-a comentat Îndelung intervenția unui parlamentar german care a spus că este „mândru” că este german. Revenind la Cioran, dramatismul exploziv al condiției de marginal al românului nu mai poate fi exploatat decât ca o emblemă a trecutului. Ruxandra Cesereanu: Nu numai cărțile lui Cioran sunt emblematice, ci și sfârșitul lui Cioran, care, În apropierea morții, pe patul de spital
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
civilă, acest sens pozitiv e dat prin efecte de felul În care indivizii iau decizii. Ori nu iau, și atunci se lasă remorcați de deciziile altora. Mă refer la deciziile politice, care coagulează unitar comportamentul cultural. Cred că momentele de dramatism sunt mult mai prielnice, deși costisitoare pentru acest fel de eu. E o ipoteză. Cred, de asemenea, că În reconstrucția societății civile nu doar memoria trecutului e partea care contează primordial, ci și uitarea. Optimismul tranziției e legat, vrem, nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de autocunoaștere, de revelare a unor disfuncții și antagonisme interioare, de ale căror efecte protagoniștii devin conștienți abia în final, când din pragul morții privesc înapoi. D. știe să capteze atenția cititorului prin intensificări ale actelor și trăirilor generatoare de dramatism și tensiuni, creând cu abilitate un fel de miraj al nefericirii implacabile. Dar calitatea demersului analitic, a discursului literar este de un nivel mediu. Intenția demonstrativă subordonează forțat, mecanicist cauzelor efectele. O anume lipsă de orizont, formula compozițională insuficient motivată
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
dedicate unor critici contemporani - Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Alex. Ștefănescu -, aici autorul manifestând un spirit polemic pe cât de civilizat, pe atât de insistent. Volumul Catifea aurie (1999) îl relevă pe M. ca poet care cultivă teme preponderent erotice, pline de dramatism, de sfâșieri lăuntrice, exprimate într-un vers contorsionat, încărcat de imagini și tonuri biblice. M. a mai publicat ediții din opera lui G. Călinescu, Ion Marin Sadoveanu și prefețe la traduceri din diverși autori, ruși, bulgari, ucraineni, sârbi. SCRIERI: Timp
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
de iubire dintre doi tineri de etnii diferite este abandonată pe parcurs, iar aceea a intelectualului ardelean ce-și asumă o datorie față de conaționalii asupriți este abia schițată. Mai închegată este înfățișarea unui episod electoral, cu scene de un real dramatism, cu un personaj colectiv bine prins și câteva individualități notabile (preotul Mezdreanu, Mihoală). Unele dintre prozele adunate în Povestea primăverii se resimt de influența sadoveniană, în prezentarea cu discreție a unor „dureri înăbușite” ori a unor pasiuni puternice, sfârșite tragic
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
și Nicolae Oprea, primind, în 1974, premiul pentru critică literară al revistei „Tribuna”. Și-a asumat dificultățile acestei forme de critică, afirmațiile riscante intrând și ele în regula jocului, și a înțeles că acesta e „semnul de noblețe, dar și dramatismul condiției cronicarului”. În anul 1976 își descoperea însă vocația de editor și dădea la iveală jurnalul de călătorie din 1878 al lui Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, apărut în seria „Restituiri” a Editurii Dacia. Au urmat alte ediții, toate din
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
de frescă, menită să cuprindă ample secvențe ale societății românești din anii ’80 (lumea satului socialist, dar și mediile aparatului de partid și administrativ, Bucureștii, Delta Dunării ș.a.). O tipologie variată și plauzibilă populează paginile cărții. Există și elemente de dramatism epic, scene violente, tablouri de atmosferă (nuntă, înmormântare, ședințe diverse), dar principalul atu al acestei trilogii constă în descripția amănunțită și nuanțată, susținută de o bogată informație și de o bună cunoaștere a realităților perioadei (cu substanțiale incursiuni în epoci
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri ale prozatoarei. Lumea arbitrarului și a injustiției în care eroina încearcă să supraviețuiască spiritual și cultural are un corespondent în universul real al României din perioada comunistă. Dramatismul este contrabalansat de umor negru și de o ironie suculentă. Personajele principale se înscriu în categoria „victimei”: individ dezrădăcinat, nefericit, persecutat adesea pe nedrept de compatrioți din motive obscure, alienare fizică și spirituală, condiție a „străinului în exil”. Contradicția dintre
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în timp. Lirica sa devine acum nu doar una a amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă o dată, / Suferă țară
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
ale imaginarului scriitorului, alcătuite dintr-o sumă de clișee ținând de melodramă sau de romanul sentimental: prima este seducătoarea ratată, care după o tentativă de suicid își găsește fericirea în conjugalitate; a doua este o penelopă a statorniciei, lipsită de dramatism și profunzime. Dacă în alte scrieri, precum nuvelele din volumul Cascadorul (1981) sau romanul Învingătorului i se dau flori (1989), tematica și tipologia sunt aceleași, registrul narativ se schimbă. De pildă, în Cascadorul, al cărui pretext narativ este realizarea unui
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
Chemarea stelelor (1962) și Ritmuri (1965), concepute în spiritul esteticii (neo)romantismului, se caracterizează prin impetuozitate și tensiune lirică, prin activism civic și elan mobilizator, printr-o sugestivitate metaforico-simbolică frapantă. Este o poezie oratorică, plină de contraste patetice și de dramatism (uneori simulat), al cărei pivot îl constituie dorul de necunoscut. Sufletul ciocârliilor (1974) extinde și aprofundează viziunea romantică. L. a semnat și câteva cărți de proză: Vioara albă (1963), Bucolica (1966) și Lăutarii (1972), ultimele două fiind nuvele inspirate din
LOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
este vorba, în general, să ne bazăm pe „povestea vieții” relatată de subiecți. Aceștia au tendința de a articula astfel evenimentele prin care au trecut, încât să aibă - ca orice poveste - un început, o evoluție spre punctul culminant presărată cu dramatisme și un deznodământ. Ei introduc, voluntar sau nu, coerență și acolo unde ea nu există. Remarca sociologului francez nu este singulară. În literatura de psihologie socială (cognitivă), fenomenul producerii economiei de gândire și memorie prin coerență de „fir roșu” este
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tradițională, unde confruntarea tragică dintre „chemarea pământului” și „chemarea iubirii” era o realitate cu totul rară. Fără îndoială că această observație nu umbrește cu nimic excepționala valoare artistică a construcției literare rebreniene. Întreaga atmosferă redată de L. Rebreanu privitor la dramatismul conflictului dintre pasiunea pentru ființa iubită și pasiunea pentru pământ și proprietate, pentru prestigiu social în rândul sătenilor are astăzi o corespondență și mai slabă cu realitatea satului românesc. Dar nu numai această descriere, ci și altele care prezentau tipicul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de utilizarea limbajului comun, convins că inculcarea unor sensuri profunde îl poate revitaliza. Tematica aleasă ține de erotică, dar și de meditația asupra trecerii timpului, efemeritatea ființei umane fiind de cele mai multe ori privită - ca la Lucian Blaga - cu un resemnat dramatism, chiar cu o anumită seninătate, dincolo de notele elegiace. Alte teme sunt nostalgia pentru locurile natale, văzute sub semnul fabulosului, atașamentul față de oameni și înfăptuirile ce înfruntă efemerul. Autorul își însușește mai multe surse folclorice, le utilizează direct (Miorița) sau aluziv
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
personaje apar în ipostaze atât de diferite, de discordante, încât impresia este de tensiune insuportabilă. Pagini de jurnal, care acoperă anii 1938-1942, păstrând caracteristicile ultimului volum din Mărturisiri, sunt și mai tensionate, notațiile atingând uneori un laconism extrem, de mare dramatism. Ținut cu regularitate, jurnalul redă pulsația timpului: zile pline, zile goale, „istorice” sau zadarnice. Meditația politică interferează cu aceea morală și intelectuală; în aceeași zi se consemnează, spre pildă, uciderea lui Armand Călinescu, o supărare a lui P. P. Panaitescu
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
bine conturate personaje ale lui R. Ceea ce supără este digresivitatea extremă, care face din aceste scrieri veritabile narațiuni în stilul secolului al XVIII-lea. În ciuda inegalităților, textul rezistă prin ingeniozitate și prin arta cu care sunt manevrate detaliile, prin îmbinarea dramatismului autentic cu falsul patetism, prin trecerea rapidă de la o atitudine jovială la considerații filosofice. R. schimbă „frecvent registrele, prozatorul fiind, după caz, patetic, bonom, pitoresc sau grotesc” (Marian Popa). Ca și în povestiri, narațiunea se desfășoară lent, alternează adesea planurile
RUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
Scriitorul este puternic atras de suflul dramatic al vieții, știe să-l descopere chiar în pragul dezlănțuirii, când nici un semn nu pare încă a prevesti tăria cu care se va abate asupra destinelor. Tema generală o constituie precipitarea plină de dramatism a timpului, revelarea momentelor când timpul iese din tiparele sale constante și se dezlănțuie, pentru a reintra în tiparul constant sau într-o nouă epocă de așteptare, când criza s-a consumat. LUCIAN RAICU SCRIERI: Frământări, Orăștie, 1912; Golanii, introd
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
din Giurgiu, pusă în scenă la Teatrul Național din București, 1946-1947), dezvăluie o intenție satirică (Domnul director general, reprezentată la Teatrul Giulești în 1954-1955, Calul troian) sau, ridicând un pic miza, amestecă hazul, atât cât este, cu un fir de dramatism (Pensiunea doamnei Stamate, Teatrul Național din București, 1947-1948). Alături de Vasile Timuș și Petre Andreescu, Ș. este coautor al libretului operetei Ana Lugojana de Filaret Barbu. A tradus, și nici nu e de mirare, numai din autori reprezentând spațiul (ex)sovietic
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
echipe își prezintă propriile opinii referitoare la fenomenul supus discuției, activitatea desfășurându-se similar unui panel ori cu dezvoltări de tip joc de rol. 4. Formatul de tip tribunal presupune o desfășurare de tip dezbatere (debate), dezvoltând totodată mai mult dramatism prin tensiunea adusă. Două tabere opuse, reprezentate de „avocați”, își dispută identificarea adevărului în cazul propus. 5. Formatul învățare prin problematizare: Herreid aduce astfel în atenție o metodă de succes a folosirii studiului de caz, metodă utilizată pe parcursul a 25
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a lui Schumann: drama existențelor mărunte (fluturi, suflete) de a fi atât de efemere, fragile, neînsemnate. Este demonstrat caracterul relativ și reciproc convertibil al dramaticului, tragicului și comicului. Analizând filosofia și arta romantică, a căror influență este evidentă, S. constată dramatismul „literar” al compoziției lui Schumann, apoi evidențiază legăturile organice dintre muzică și poezie, făcând paralele între unele versuri și diferite fraze muzicale, menite să confirme simetria ca esență a frumosului, voința creatoare și posibilitatea de a exprima același lucru prin
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Graalului, ori aspirația (și abordarea) de tip spiritual și ascensional nu sunt noutăți în poezie, ele suprapunându-se unor imemoriale patterns, activate, la noi, succesiv, de Ion Heliade-Rădulescu, Al. Macedonski, Ion Barbu, iar mai târziu de Nichita Stănescu. La S. dramatismul tensiunilor și al luptelor lăuntrice - dincolo de care, prin jertfă și odată cu „ritmurile austere și sărace” („Ca să plutească patruzeci de zile prin lumină”), se ajunge la „clarul” sau pacea desprinderii de materie - atinge uneori o mare forță a expresiei. „Glasul morții
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
prin scris lățești în lume Cinstea, Munca și Cultura/ Și-astfel treci în nemurire, Domnule Simeon Bura!" Cu fină intuiție artistică, Cornel Ungureanu nu compune portretul personajului său într-un registru stilistic exclusiv burlesc. El adaugă și o notă de dramatism autentic, reproducând, de exemplu, o mărturisire a lui Petru E. Oance care, dacă ar fi fost făcută de Rimbaud, ne-ar fi tulburat profund: " Am spus de multe ori că am impresia că aș fi intermediarul unui poet mort, ce
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
configurează, cu o imaginație îndrăzneață, lumi neumane, care seamănă totuși cu lumea noastră prin ceva și anume prin problemele lor. O povestire de acest fel, tulburător poem SF în proză, este Hephron. Iată cu câtă forță plastică și cu cât dramatism îi descrie autorul pe hephronieni: " În epoca vieții primitive, hephronienii erau niște cupe enorme, deschise spre cer, situate la capătul unui stâlp musculos care permitea orientarea lor în direcția optimă pentru captarea fluxului de radiații. închipuiți-vă niște uriași paraboloizi
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
a regizorului Radu Gabrea pe un text foarte bine scris (autorul este Terrence McNally) și deosebit de ofertant pentru protagonistă. În mare parte, din punct de vedere regizoral, îmi mențin observațiile majore. Actoricește vorbind, am descoperit o așezare a personajelor, un dramatism mult mai conținut și nu atît de demonstrativ precum l-am receptat la premieră. Pot spune că am văzut cumva alt spectacol, avînd în vedere că au apărut și cîteva înlocuiri, unele benefice. De pildă, în rolul tenorului Tony Candolino
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]