1,717 matches
-
se înfige în palmă, iar trupul ei rămâne nemișcat, într-o rigiditate extremă. Când Mao și Fairlynn ies agale, umăr la umăr, din cameră, în soare, și dispar în spatele marii grădini imperiale, ea e sărutată de limba fiarei dinăuntrul ei. Draperiile sunt lăsate. Parfumul de gardenie din camera ei e puternic. Covorul antic e moale sub picioarele ei. Cu o lună în urmă, a comandat la Shanghai o masă franțuzească și un set de scaune, dar le-a refuzat la livrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trece zorită printre plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu două sprâncene stufoase. Un șifonier înalt până la tavan, făcut din lemn de redwood, e pus între cele două ferestre. Podeaua e acoperită cu un covor de culoarea tăiețeilor. Camera o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se vor opri peste cinci minute la benzinărie, la market tourist. Un espresso, un té freddo și fete tinere, cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa când se pregătea să-l arunce cât colo, Își aminti că celălalt Îi pândește iritarea, zâmbi și Îl așeză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o șampanie Martini? Atunci, să Îmi pregătesc și eu toastul! Capitolul 21 tc "Capitolul 36"Nausicaa În altă ipostazătc "NAUSICAA ÎN DOUÎ IPOSTAZE" Aplaudă. O dată, de două ori, de trei ori. Ajunge. Aruncă o privire nerăbdătoare spre ieșire, dar În dreptul draperiilor vișinii sunt doar plasatoarele; nici un spectator nu s-a mișcat de pe locul lui. Se uită cu coada ochiului la profilul Christei - regulat, sever chiar și acum, când pare transportată de muzică. Părul tuns drept, sub linia urechii, tenul nefardat, riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe formele posesoarei. La Paris, femeile care adoptaseră moda asta erau numite les merveilleuses. Numai că boierii și jupânesele autohtone încă nu apucaseră să vadă așa ceva. Circulau doar zvonuri. Lumea vorbea pe ocolite despre goliciunile modei franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne chère din saloanele pariziene. Căldura focului, canapelele confortabile, draperiile din catifele moi, în culoarea jadului, cofeturile fine de pe măsuță, carafa prinsă în rețeaua argintului filigranat și, desigur - cum ar fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
carafa prinsă în rețeaua argintului filigranat și, desigur - cum ar fi putut să uite? - manierele valetului, tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional al conversației. Avertizată de o ușoară clătinare a draperiei, femeia deveni conștientă că era observată. Își turnă un strop de lichior într-un pahar, gustă o picătură și, dacă în alte condiții s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl obțineau cu adevărat? Și oare relațiile dintre femeia aceasta atrăgătoare, deosebit de frumoasă, și temperamentalul împărat care avea o nevoie aproape patologică de afecțiune erau chiar atât de platonice și corecte, după cum pretindea prietenul său, Horace? Ledoulx ridică în sfârșit draperia. Nădăjduia să ia prin surprindere femeia și să capete cât mai curând răspunsuri clare. Dar nu apucă să facă nici măcar un pas, căci auzi vocea ei catifelată, bine timbrată, insinuând deja amuzamentul. ― Așadar... Excelența voastră... a întrezărit și unele îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei îngemănat cu aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Dar nu i se făcu dor de trupul soției. Relația lor fusese permanent în contratimp. La începutul căsătoriei, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru oaspeți. O sofa, un taburel, câteva perne și o măsuță. În timp ce Luciano aranja covoarele pe spaliere și pe podium, pregătind cadrul în care urma să fie centrat prințul, Dante Negro îi arătă câteva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină fosforescentă. Șovăia, zbura, zbârnâia ciudat peste capetele spectatorilor și, dintr-odată, întunericul începu să curgă în fața lor ca o perdea de fum. Apoi, ușor, ușor, se ridică un balon imens, ducând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele Soare fu asaltat de întrebări. Toți doreau să le arate ce era în spatele draperiei negre. Și, după ce el le îndeplini dorința, poruncind să se tragă acea draperie, văzură, în sfârșit, mașinăria. ― Acesta este un fantascop, dragii mei, un aparat capabil să însuflețească figurile desenate sau pictate doar prin puterea magică a luminii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele Soare fu asaltat de întrebări. Toți doreau să le arate ce era în spatele draperiei negre. Și, după ce el le îndeplini dorința, poruncind să se tragă acea draperie, văzură, în sfârșit, mașinăria. ― Acesta este un fantascop, dragii mei, un aparat capabil să însuflețească figurile desenate sau pictate doar prin puterea magică a luminii și a lentilelor. Dariustimo își băgă barba, cercetând cu minuțiozitate mașinăria ba pe deasupra, ba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să se întrezărească puțin din roșul viu și alunecos al dublurii de mătase. Era ca un surâs discret, dar cu atât mai îmbietor. Își văzuse soțul ieșind din bibliotecă împreună cu Marioritza. Se opriseră în dreptul unei ferestre, destul de aproape de ea. Ciucurii draperiilor dansau pe umerii lor. Când și când, prindea câte ceva din ceea ce discutau. Vorbeau în franceză, dar amândoi o foloseau ca pe un instrument de fascinație, de încântare sau seducere a celuilalt. Vocile lor se armonizau. Sunau ca două instrumente perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
buzele întredeschise spre el sau va întinde brațele și-i va cuprinde obrajii plini de lacrimi? În fine, se vor descurca ei într-un fel, cu siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
femeia îi pomenise Frantului despre plecarea acesteia. Reținuse exact cuvintele: „Frumoasa Marioritza a părăsit deja Bucureștiul. Singură”. Apoi adăugase ceva despre Guibert. Moment în care, după spusele aceleiași iscoade, Frantul venise până în dreptul ușii, răsucise cheia în broască și trăsese draperiile. Omul lui Babic coborâse scările, așteptase femeia, dar așteptase degeaba. Era convins că pavilionul mai avea și o ieșire secretă. Mai mult ca sigur, femeia simțise că era urmărită, lansase o informație codificată, o formulă de avertizare convenită dinainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
farfuriile, tacâmurile și înălțau turnuri de pahare pentru șampanie. Cei din subordine ștergeau, înlocuiau, rearanjau, executând orice indicație pe loc și în tăcere. Fuseseră comandate noi fețe de masă, vaze, seturi întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori și vase de ars mirodenii. Meșterii tapițeri primiseră încă de la începutul lunii comanda de a înlocui catifeaua veche a scaunelor și a canapelelor cu una nouă. Ucenicii lustruiseră toată lemnăria, de la picioarele scaunelor până la tocurile ușilor. Dincolo de zidurile hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și pantaloni albi și, cu o privire încă ușor încruntată intră în cameră. Și... Vai, dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și-a început acel du-te-vino al penetrării, apoi a închis ochii în extaz, iar Alison a profitat ca să-l studieze pe bărbatul pe care fusese disperată să-l aibă - indiferent de preț. O rază de lumină își croia drum printre draperii și cădea pe fața lui Luca. Cu acea nuanță a pielii specifică italienilor și cu genele lui lungi, Luca era într-adevăr frumos de ți se tăia răsuflarea. Alison și-a amintit acea primă întâlnire, din urmă cu aproape trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
câteva secunde, încercând să se calmeze. Se simțea teribil de nedreptățită fiindcă dorințele ei, legate de un subiect atât de important și de emoțional, erau expediate cu atâta ușurință, așa cum ai da la o parte materialul ales de altcineva pentru draperia din sufrageria ta. Lui Susan îi lipsea încrederea în sine când venea vorba de multe lucruri, dar atunci când simțea că este tratată fără respect sau că i se face o nedreptate, întotdeauna găsea forțea interioară necesară ca să-și susțină cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dat de o poartă joasă, Încrustată cu sidef. Eunucul a deschis-o. Îl invită pe Omar să Înainteze. E o Încăpere Întinsă, cu pereții tapisați cu brocart, având la capăt un fel de firidă boltită, pe care o ascunde o draperie. De-abia intrase Khayyam, și ușa s-a Închis cu un zgomot surd. Încă un minut de așteptare, de nedumerire, apoi se face auzit un glas de femeie. Nu-l recunoaște, crede că aude cine știe ce dialect turcesc. Dar vocea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dintr-un torent. Sensul discursului Îi scapă, ar vrea să-l Întrerupă, să ceară să i se vorbească În persană, În arabă sau măcar ceva mai rar, dar nu-i stă la Îndemână să se adreseze unei femei printr-o draperie. Se resemnează să aștepte ca aceasta să fi Încheiat. Dintr-odată, aude altă voce: — Stăpâna mea, Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-un murmur bucuros și tânguitor: — Djahane! Ea dă la o parte marginea draperiei, Își ridică vălul și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul divanului. Tulburarea se răspândește, se va vărsa sânge. Sultanul Însuși este foarte abătut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]