1,048 matches
-
o fereastră la sud și nord. Pridvorul în formă pătrată, este luminat de două ferestre la vest, iar accesul în biserică se face prin partea de sud, printr-o ușă dublă de stejar terminată în arc. Pardoseala bisericii este din dușumea de scândură, iar învelitoarea din tablă zincată. Fațadele sunt simple, din lambriu de lemn, biserica fiind înconjurată de un brâu de lemn lucrat manual. ISTORICUL BISERICII COȘEȘTI Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” este o construcție veche din bârne de
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
liniștea unui oraș dimineața. "Așa ar fi trebuit să scriu..." În fața acestui camaieu aerian, roz-somon și albastru-ardezie, care-l străfulgeră ca o Judecată de Apoi, are această revelație: literatura lui n-a fost la înălțime. "Se rostogoli de pe canapea pe dușumea și toți vizitatorii și paznicii se năpustiră spre acel loc"*. De secole întregi furnicile verbului se târăsc pe sub carul de luptă al inventatorilor vizuali, care au, ca să spunem așa, triumful înnăscut. În fața eternității mute a "celui mai frumos tablou din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
împreună cu casă se grupează cuvintele care denumesc diversele tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu soț, soție, căsătorie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de care se află strâns legat cu odgon de vapor"42. Înverșunarea prin care Cotadi ține să-și impună punctul de vedere dacă este "cel puțin o dată contrazis"43, substituind dezbaterea de idei prin "lovituri puternice ce le dă în dușumea cu muchea unui capac de pian, pe care îl are înșurubat la spate, deasupra feselor"44, amintește de imaginea desfigurată de avântul oratoric al furibundului Mitică din Situațiunea sau de perseverența maniacală a "teribilului" Lache din O lacună, ambii deciși
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc. repetă mecanic " Uite, vezi, ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să mă duc la un doctor. Dar pe când încerca să se ridice de pe jos, își dădu seama că, pe lângă că-și lovise încheietura, își mai scrântise și glezna, pentru că de îndată ce își sprijini greutatea în ea, se prăbuși din nou pe dușumea. Nu se poate să mi se întâmple mie așa ceva, scânci ea respirând adânc. O să fie bine îndată. Trebuie doar s-o iau mai ușor. Stătea ghemuită la capătul scărilor, cu halatul bine strâns, și încerca să nu plângă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cerul de aramă decrepită al cupolei, a cărei cocleală dăduse frunzulițe și flori verzi-otrăvite, întinse spre orificiul din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o ceață intens alburie, umplând tot acel spațiu de o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deschise, scârțâind. Ne-am lipit de perete de-o parte și de alta a ușii, apoi eu m-am întors brusc și am pătruns în cameră, cu pistolul în față. Nici un sunet, nici o mișcare. Doar pânze de păianjen și o dușumea de lemn presărată cu ziare îngălbenite și pneuri uzate. M-am retras. Lee mi-o luă înainte pe scări, mergând în vârful picioarelor. Ajuns pe palier, zgâlțâi clanța, clătină din cap spre mine, după care îi trase ușii un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toate unitățile de pompieri, pentru imoralitate, brusc reîntors din vis. Cum poate omul să zboare, să plutească, și este atât de ușor, practic fără greutate, doar Împingând ușor cu degetele picioarelor? Întrebarea asta aproape obsesivă, stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe ăia care vând caramele pe stadion.” Promisiunile tatălui sunt sfinte, mai ales când este trist, și beat pe deasupra. „Fir-ar mă-ta a dracului de hoț” și-i trage nevesti-si o palmă, Îi sar plăcintele calde din farfurie pe dușumeaua ascunsă de preșuri Împletite din cârpe. „Te tunzi la zero, Vasile, și de doi lei cumperi două kile de gaz, nenorocitule. Poate iar fugi la acrobații ăia cu banii”, atâta Îi spune În timp ce Își scoate cu greutate cartușele din Încărcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se ridică În aer În față. Un, doi, trei, și! TU mergi după amiaza la Club. Învățați. Leșeasca și Țarina de la Abrud. Clubul este Într-o baracă de lemn din spatele Bisericii Bălăneanu lângă cimitir. În Club miroase a bradolină de la dușumea, iar la acordeon cântă un orb din orchestra orbilor. Instructor de dans este nenea Kolea redactor la Revista orbilor care este groasă pentru că e făcută din carton și este scrisă În alfabetul braille pe care Îl citesc numai orbii. Nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
totul e lin. Ca În deșert. A nins. Părinții tăi s-au Întors de la Revelion. Au făcut Revelionul la un prieten pe Avrig. Toată noaptea au dansat tango, iar dimineața perinița. Tatăl tău este vesel și bate cu cizmele În dușumea, o feciorească. În cizme bate cu palmele. Și strigă: Bine taie cuțâtu’ / Că l-am ascuțât amu /. TU tropăi alături de el. Te bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din parcul Tolbuhin. Mai vorbește de furtunul ăla, lung negru și greu. De stropit florile. Panseluțe, zorele, crăițe și trandafiri. În fine pe Ilarie Chendi la nr. 49 lângă Munca Orbilor, fabrica de perii și bidinele. Casă la comun cu dușumea și WC În curte. Mulți oțetari și un dud. Totul aproape de grădiniță, aproape de școală. Grădinița este pe strada Fluierului. Aici ai participat la un concurs de triciclete. Și te-ai clasat pe ultimul loc. Școala este pe strada Avrig. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau a doua zi, e apucat de tovarășa lui care-i roade Întâi ceafa, după datină, cu Îmbucături mici, tacticos, Îl mănâncă lăsând numai aripile. Moarte și ele. În fereastră, mere, gutui. Putrezesc În soarele de februarie, ce redesenează pe dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne. Tocilărie. Colț cu Văcărești. Pe care suie tramvaiul 1 venind dinspre cinema Tomis. Camera Înaltă, călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
le lăsase În urmă cu aproape treizeci de ani. Pe dinafară, nici o schimbare. Casa netencuită. Cișmeaua la locul ei. Dudul creștea mai departe, jumătate În curte, jumătate În stradă. Scările de lemn erau murdare. Tapetul din camere era scos, lemnul dușumelelor era aranjat cu grijă Într-un colț. În pod erau stivuite plăcile teracotei albastre. Stăteau acolo ca și cum cineva ar fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
congelate, Johanssen’s Delight 1 și vodcă. Ruby Își dădu seama de starea materială de sărăcie lucie și de existența boemă a părinților ei când avea cam zece sau unșpe ani. Până atunci credea că toți copiii aveau case unde dușumelele din lemn erau pătate cu vopsele de ulei, canapelele cu arcurile pe-afară și paturile ridicate pe picioarele făcute din cărți de telefon. Încet-Încet, realiză că majoritatea prietenilor ei aveau case unde existau covoare pe jos și, dacă intrai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În minte un stil modern și minimalist cu foarte multe culori primare, cu pereți acoperiți cu poze alb negru Înfățișând femei Însărcinate, bebeluși și copii jucându-se. Stella voia lookul Martha Stewart 1, acela al unei case mâncate de ani: dușumele din lemn, paravane pictate, canapele moi-moi din pânză În carouri, cu ursuleți de pluș și șoricei În stil Beatrix Potter 2, cu ochelari cu rame din sârmă presărați din loc În loc. Ca de-obicei, Ruby luptase pentru viziunea ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să câștige bani ca lumea, era greu de recunoscut. Bine, Încă mai domnea talmeș-balmeșul În casă, mirosul cunoscut de terebentină plutea-n aer și curățenia clar nu era Încă În capul listei la Silvermani, dar acum aveau o bucătărie chic, dușumele noi din lemn, perdele În culori vii și mobilă trendy. Casa nu fusese niciodată confortabilă când Ruby locuia aici. Acum era. Tatăl ei se schimbase și el. Acum era plin de o voioșie și fără de griji, o latură a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pus receptorul Înapoi În furcă, s-a auzit o bătaie În ușă. Era un hamal. Lângă el tronau două cutii uriașe de carton. Știa ce era Înăuntrul lor: haine de bebeluș din Guatemala. Semnă pentru ele și le târî pe dușumea până În mijlocul magazinului. Ruby hotărâse că În luna care urma - până la Crăciun - avea să organizeze o „Săptămână Guatemaleză“. Pentru că hainele de bebeluș aduse din Guatemala se vindeau atât de bine În restul anului, acum cumpărase marfă În plus, inclusiv jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
el. De vreo câteva ori reuși să se redreseze. Până la urmă, căzu pe spate și ateriză cu o bufnitură pe podea. —Ești bine? sări Ronnie, ridicându-se cu greu de pe scaun. Ruby reușise să nu se lovească cu capul de dușumea, dar aterizase șui. Cumva piciorul Îi ajunsese sub ea. Când Încercă să-l Întindă se schimonosi de durere. Observă și că era acoperit cu umplutură de salvie și ceapă. — De fapt, nu, nu sunt. M-am lovit la gleznă. Mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ta? Asta nu! Niciodată, niciodată, niciodată! Orice, dar nu să trăiesc din munca ta. Am să-mi caut, am să continui să-mi caut, și între timp, mai așteptăm... Așteptăm..., așteptăm..., și uite-așa trec anii! - exclamă Eugenia, izbind în dușumea cu piciorul deasupra căruia se afla genunchiul unde Mauricio își lăsase mâna să i se odihnească. Și el, simțindu-și mâna zgâlțâită, o desprinse de locul unde o așezase, dar ca să-și pună brațul pe grumazul ei și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așezată lângă soba zidită în care se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată dușumeaua. A trebuit să ies pe terasă, o suprafață de ciment delimitată prin plăci de granit de peluza de iarbă și de un brad bleu-argintiu. Apoi „camera de duminică“ fu din nou încuiată. Ne-am întors în bucătărie, la bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de monete false. Cu gestul ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
făcut să leșin. Când patroana m-a întrebat, cu surâsul ei de viperă, dacă „mi-e cald sub limbă”, am fugit cu șorțul pe mine. În ziua aceea mâncasem doar un bob de strugure scăpat din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-a lungul șinelor, ca să fug cât mai departe de casa părintească. - Mama ta umblă noaptea prin odăi și-și frânge mâinile de deznădejde - spuse tata și pleoapele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]