1,250 matches
-
intervin ca factori determinanți. Fiecare gen discursiv devine o componentă a interacțiunii lingvistice, care se desfășoară într-un anumit cadru social. În prezent, lingvistica de corpus oferă mijloace teoretice și tehnice de studiere a spațiilor textului și discursului, transformînd în dualitate falsa antinomie dintre limbă și vorbire. Noua disciplină, derivată dintr-o metodă de investigație lingvistică, se bazează pe textele reale ca produse rezultate în comunicarea umană și nu pe textele artificiale create de lingviști. François Rastier propune un studiu comparativ
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
intensitatea (de sorginte ancestrală) a relației cu altul. Din nou, argumentarea sa pentru relativismul moral, intelectual, existențial este îndreptată spre înlăturarea fantomei lui Unul. Postmodernitatea și în ordine morală este opusul modernității și reînvierea umanului ancestral ca întruchipare originară a dualității intrinseci a Binelui și Răului (nimic rousseauist, deci, în gândirea lui Michel Maffesoli, și nici urmă de imprecație anti-barbaristă originară). Pluralitatea etică nu are nimic în comun cu eclectismul valorilor. "Activismului modern ofensiv față de sine (educație), față de natură (productivism), față de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și orientată spre atingerea unei ținte înde-părtate (Paradis, societate perfectă). Pe de altă parte, Exoter, care este în afara
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se va păstra vechiul interes pentru transcendență, pentru eternitatea valorilor umane, realizată, însă, nu prin contemplare, nu doar prin predicarea unei speranțe iluzorii, ci prin postularea și susținerea unei metafizici active a realului, a unei dogme care a admis îndoiala, dualitatea, în ordinea deductivă rațională a înțelegerii existenței sociale. Renascentismul a fost, totuși, vremelnic și, acolo unde a putut, s-a extins ca un spirit pozitiv, cu o veritabilă iluminare spirituală, spre diverse domenii noi ale științelor naturii și ale celor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este că, forțându-i limitele, președintele Băsescu a reușit să pună sub semnul întrebării actuala arhitectură constituțională a României și, de aici, să deschidă calea unor posibile schimbări. Am amintit deja că principala problemă a sistemului politic românesc o reprezintă dualitatea puterii executive, împărțirea acesteia între un președinte ales direct și popular și un premier controlat de Parlament, în condițiile în care percepția populară asupra rolului președintelui este mai degrabă specifică unei organizări politice de tip prezidențial. Or, meritul experimentului Băsescu
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
și vom fi să îmbrățișăm totalitatea, chintesența ființei (ființelor). Sunt secunde în care iluzia, evidențiind apele tulburi ale adâncului, ne face să ne fericim cu amintita îmbrățișare. De fiecare dată suntem la jumătatea drumului: în interval. E ca în cazul dualității adevăr - neadevăr. Nici o definiție nu poate fi invocată. Jocul vieții și al morții, jocul sufletului și al rațiunii, jocul speranței și al devenirii. Iată ce este ființa lui homo europaeus. Mai mult decât alte ființe, căci ea a fecundat omenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
xe "Rosen"Rosen avea să sublinieze absurdul situației În care o instituție de cult, comunitatea, era condusă de „persoane caresedeclară nereligioase, și care În mod public profanează religia...” 2. Rabinul, utilizându-și un real talent politic, se Întreba retoric asupra dualității de care aminteam mai sus: „...ori este comunitatea evreilor, și deci este evreiască, ori este comunitatea mozaică și este a credincioșilor”3. În fapt, xe "Rosen"Rosen Încerca să se folosească de absurdul situației create de comuniști pentru a consolida
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
mod normal operă de artă și capodoperă. Dacă mergem pe linia ontologiei ingardiene putem accepta pentru moment faptul că orice operă de artă are un conținut care poate fi stratificat în funcție de exigențele ontologiei artei. Acest lucru aduce cu sine o dualitate între operele concrete, care sunt suficiente prin ele însele, și operele abstracte, care nu sunt suficiente prin ele însele. Diferența ontologică dintre cele două forme de opere este diferența implicită dintre natura reală și cea ideală. Miza cercetării este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
devine un obiect descriptiv supus unui proces de diferențiere temporal și spațial. Cu ajutorul subiectului se poate face o distincție între artele spațiale și temporale. În timp ce timpul este înțeles ca subiectiv și interior, spațiul este înțeles ca obiectiv și exterior: această dualitate a dus la mai multe interpretări sau înțelegeri a diferitelor opere de artă modernă. Mai mult, această distincție a dus la un nou sens al sensibilului și a dat o capacitate nouă esteticii pentru a reconfigura subiectivitatea. Lessing pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru interpretarea care ține de un act propriu individual. Actul unui astfel de obiect arată direcția sa: corespondența cu un astfel de obiect nu este necesară, întrucât actul se află în cadrul obiectului pur intențional. Finalitatea operei de artă survine în urma dualității existențiale dintre obiectele suficiente și obiectele non-suficiente. Atât obiectul în sine, cât și proprietățile sale sunt individuale, cu toate că proprietățile unui obiect sunt dependente între ele; de exemplu, masa unui obiect nu poate exista fără densitatea sa. Acest mod de existență
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
deține existența ca întreg. Pe de altă parte, o existență suficientă prin sine însuși este cea care nu necesită nicio altă entitate prin care să poată exista. Ingarden aduce în discuție ideea de "unitate a unui întreg", prin care explică dualitatea dintre obiectele suficiente și nonsuficiente. Cele care dețin unitatea unui întreg sunt obiectele nonsuficiente prin sine însuși, în timp ce obiectele ce nu țin de unitatea unui întreg sunt suficente prin sine însele. Unitatea unui întreg nu trebuie luată ca o compoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Opera de artă ca produs final al creației și imaginației este definită de mit și praxis. Pentru Aristotel, mimesis este definit de timp și acțiune întrucât desemnează o ființă în acțiune: mimesis-ul este activ și creativ. Însă Platon identifică o dualitate între artă (mimetică și narativă) și etică. Operele de artă pot influența negativ omul sau pot fenta adevărul. Modul de reprezentare (impersonation) a artelor pot duce la pierderea sau la transformarea identității devenind o problemă de distrugere morală. Mimesis-ul poate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
universalitate. Creația operei literare, atât în formă scrisă, cât și în formă orală, implică compoziția lor interioară. Urmând tehnica compoziției, orice operă literară este predispusă la a fi copiată, se instaurează raportul ontologic dintre opera orginală și opera copiată. Această dualitate ridică și problema literalității unui discurs. Această întrebare survine în urma transformărilor suferite de opera literară originală (manuscrisul) prin traducere, interpretare sau reprezentare. Interogarea discursului literar duce la o taxonomie a discursului. Funcționalitatea taxonomiei discursului poate servi ca scop lingvistic în
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor și sonetelor. Acest lucru determină momentul muzicalității poetice ce nu poate exista a priori construcției lingvistice, întrucât ea este
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și ține de experiența estetică. În contextul dat, opera de artă vizuală dispune de o natură reală material diferită și are potențialul unei naturi ideale. Prin urmare, putem spune că ceea ce au în comun toate obiectele artei sunt proprietățile modale. Dualitatea obiectului operei vizuale este persuasivă imediat ce înțelegem pictura, fotografia și filmul ca obiecte individuale determinate de o formă specifică și care au proprietățile specifice artei. Tropii ontologi constituienți artei vizuale sunt înțeleși ca având funcții specifice în determinarea tipului și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
egoismul, nesiguranța, frica, dorința de a domina - care sunt, de cele mai multe ori, o sursă a comportamentului dur, răutăcios sau chiar violent față de semeni, stau și la baza unor complicate procese psihice care determină atitudinile sociale binevoitoare.1 În completarea acestei dualități, bineînțeles că dezvoltarea bunăvoinței la nivel de principiu etic a fost posibilă în special pe baza filozofiilor laice și religioase care explică și promovează dragostea și bunătatea între semeni. În mod natural, fiecare individ este înclinat să acționeze în primul
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
reiese că Hamilton se îndoiește că termenul comunitate merită cu adevărat să fie numit concept. Oamenii cred în comunitate ca ideal și/sau realitate. Ea a dat bătăi de cap sociologilor care doreau să localizeze dimensiunile structurale ale comunității. Această dualitate a conceptului reprezintă miezul confuziei conceptuale căreia i-a dat naștere. Realitatea "spiritului comunitar", simțul apartenenței pe care oamenii îl arată într-o entitate socială și culturală la o scară redusă care este mai cuprinzătoare decât familia dar totuși mai
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe care oamenii îl arată într-o entitate socială și culturală la o scară redusă care este mai cuprinzătoare decât familia dar totuși mai impersonală decât birocrația sau organizația de muncă." (Hamilton în Cohen, 1992: 8) O altă consecință a dualității amintite este aceea că în calitatea sa de prescripție normativă "comunitatea"a interferat prea frecvent cu descrierea empirică, până acolo încât o sociologie sistematică a comunității s-a dovedit cu neputință de construit. Pentru a indica și o soluție acestor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu o puteau avea în altă parte; religia orașului crea locuri în care oamenii aveau grijă unii de alții. "Stadt Luft macht frei" se opunea "Imitației lui Hristos". Această tensiune accentuată dintre economie și religie a produs primele semne ale dualității ce marchează orașul modern: pe de o parte, dorința de eliberare din legăturile comunitare în numele libertății individuale; pe de altă parte, dorința de a găsi un loc în care oamenii au grijă unii de alții." (Sennett, 1994: p.159) Capitolul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
intelectuală și stilistică deosebită au făcut din fiecare lucrare a ei un eveniment intelectual, lucru observat chiar și de critica românească, mai ales după apariția studiilor consacrate lui Eminescu. Cartea „Singura literatură esențială”. Povestirea fantastică (1996) propune o redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă” povestită realist), rolul fantasticului, al inconștientului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
Broglie (1892- 1987 își susținea teza de doctorat intitulată “Cercetări asupra teoriei cuantice”, teză în care emitea pentru prima dată ideea că electronul, privit până atunci ca particulă, se putea comporta în anumite situații și ca o undă, introducând astfel dualitatea corpuscul-undă. Louis de Broglie deschidea astfel un nou orizont pentru mecanica cuantică - una dintre cele mai controversate și interesante domenii ale fizicii - și aceasta pentru faptul că la nivelul particulelor elementare determinismul cauzal devine incert. La acest nivel observatorul nu
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
apropieri "mixte": un psihiatru se va ocupa de tratamentul medicamentos și de concretul social, el va lua deciziile farmacoterapeutice și instituționale dacă va considera că acest lucru se impune. Psihoterapeutul se va ocupa de "realitatea psihică", recte trăirile bolnavului. Această dualitate, dacă este asumată de persoane cu o bună înțelegere asupra problemei, poate asocia îngrijiri instituționalizare sau extra muros, în sector privat sau de stat și va fi apreciată de către pacient. Acesta va oscila în debutul tratamentului între o atitudine
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a analiza elementele logico-epistemologice ale imaginii reprezentarea, presupoziția, stereotipul și etnostereotipul, prezentate în capitolul al patrulea, Imagine, reprezentare, stereotip. De asemenea, nu se poate vorbi despre imagine în absența unor elemente care au un rol absolut esențial în conturarea ei: dualitatea identitate/alteritate, analizată în capitolul al treilea, Identitate, alteritate, imagine. Un punct esențial în investigația imaginii din cadrul tezei îl reprezintă comunicarea, lucrarea având ca premisă ideea lui Claude Lévi-Strauss, și anume, faptul că o societate este un grup de oameni
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este că studiile realizate de Carmen Andraș punctează faptul că în procesul reprezentațional intervin o serie de factori cu rol în procesarea contrariilor și contradicțiilor imaginii celuilalt, în acest sens, analiza literaturii britanice evidențiind faptul că este foarte greu ca dualitățile din imagine să fie armonizate în imaginar, acestea conducând de cele mai multe ori către o imagine negativă. De-a lungul timpului, imagologia a dobândit noi valențe cu ajutorul istoricilor, pentru care conștiința istorică este mai degrabă un construct și mai puțin o
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de mit doar la o creație a omului primordial, nu s-ar putea înțelege cum legenda lui Vlad Țepeș s-a transformat în mitul lui Dracula. Așa cum menționam, inconștientul este populat de zei și demoni în aceeași măsură întrucât exprimă dualitatea bine-rău, ordine-haos prin care omul poate găsi atât speranța vieții cât și vinovați pentru provocările pe care nu le poate depăși. În acest sens, mitul lui Dracula răspunde unei teme arhetipale a răului, a demonului care nu ține cont de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]