1,270 matches
-
comune tuturor formelor de reprezentare sacră și, în fine, 3.cel al funcțiilor culturale ale sacrului în diverse societăți (Wunenburger: 2000, 42). 1. Metamorfoza Dionis-Dan, consumată în plan oniric, trimite spre primul nivel al sacrului, adică experiența psihică individuală. Personajul, dualitate ființă-umbră, "ajunge să-și dea seama că acest eu superior face parte din ceva mai mare decât el, însă de aceeași natură; ceva care acționează în univers în afara lui, care poate să-i vină în ajutor și care i se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de o descendență artistică diferită) are posibilitatea de a alege între extremitățile unui antagonism, contradicția funcțio-nînd pentru el ca element de decor, pe cînd eroul tragic este lipsit, în mod necondiționat, de însăși capacitatea opțiunii. Așadar, pe segmentul melodramatic etc., dualitățile rămîn vizibile, traseul personajului reprezentînd suma alegerilor sale în varii momente. Dimpotrivă, antinomiile tragice sînt insesizabile, eroul intrînd aici în captivitatea imposibilității de a opta și, ca atare, de a acționa coerent. Dacă vom privi schematic contextele estetice bazate peconflict
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ci în multiple combinații. Teoreticienii domeniului le-au separat, supunîndu-le unor analize paralele. În realitate, hybris-ul poate fi intuit, de exemplu, în comportamentul eroului de tragedie clasică, atunci cînd el crede că poate învinge impenetrabilitatea destinului propriu. De asemenea, dualitățile psihologice ireconciliabile din neoclasicism se manifestă și ca teme de tragedie clasică (Oedip al lui Sofocle dezvăluie contradicții interne insurmontabile!) și ca teme de tragedie (pre)modernă (un personaj insurgent, precum Ahab din Moby Dick a lui Melville, nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe ideea războiului/antagonismului cultural mai evident decît alte texte din istoria literară mondială și le vom folosi, prin urmare, ca exemple ale tezei deja enunțate. Prin construcțiile sale estetice, autorul Sonetelor sugerează că tragedia nu se grefează numai pe dualități de situație (destin nefast), de sentimente (natură scindată) sau de orgolii (hybris intempestiv), ci și pe tensiunea culturală, pe ciocnirea ferventă a mentalităților colective. Personajul tragic shakespearian este mereu (și) prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aproape doi ani, a povestirii Bartleby, parabola new-yorkeză despre alienarea învingătorului și învinsului (deopotrivă) în interiorul ferocelor sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona suprapunerii dualităților majore, intrate, prin însuși caracterul lor radical, într-o sferă a ambiguității morale și a indistincției semiotice. Din punctul de vedere al decorului epic și al mizei estetice însă, nuvela de față se leagă mai curînd de tragediile psihologice (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Chaste Clarissa"/"Clarissa cea castă" (1955), e învinsă numai de gradul disperat atins de alienarea ei. Axioma extremelor care se suprapun pare a guverna universul tipologic al acestor povestiri. Mai mult, înclin să cred că John Cheever urmărește să dea dualității naturii umane o latură paradoxală, împingînd mai departe chiar principiile de construcție din tradiționala commedia dell'arte. Persoanjele lui sînt surprinse într-o clipă de supremă revoltă, cînd își smulg, traumatizate, măștile de pe față. Gestul rămîne însă tardiv. În spatele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poetică a lui Heaney (nemailuînd-o în consi derare și pe cea dramatică sau pe cea teoretică) rămîne extrem de vastă, creionînd, în timp, un profil estetic cumva înșelător. Pe fundamentul mai curînd versatil al creației poetului, se poate vorbi despre o dualitate a viziunii lui literare. Există, în scriitura sa, un anumit "cameleonism" creator. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate (tema tică, intelectuală, etc.) deviantă. Dacă volumul de debut al scriitorului, Death of
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de pornire în piele sau într-o imagine mentală, își are sediul în trup" (p.14), observă Damasio stăruitor. Cu alte cuvinte, măcar din perspectivă neurologică, dacă nu și filozofică, individualitatea umană rămîne reperabilă mai curînd în unitate decît în dualitate. Un alt neurolog american (englez de origine, stabilit însă, de tînăr, la New York), cu faimă internațională, a cărui carte celebră (The Man Who Mistook His Wife for a Hat/ Omul care își confunda soția cu o pălărie) a fost tradusă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
are cum să fie asumată decît printr-o dozare corectă a emoției și rațiunii). Prin cei doi protagoniști, Hermann Hesse își argumentează interesul (aproape obsesional) pentru construcția unei personalități absolute (inițiate), construcție ce merge din interiorul biografiei înspre opera propriu-zisă. "Dualitatea" creionării lui Siddharta și Haller repre zintă prototipul conturului psihologic "fracturat", preluat, în Das Glasperlenspiel, de Joseph Knecht. Romanul oferă premisa unei narațiuni de anticipație, plasîndu-și acțiunea într-un viitor îndepărtat (Hesse ar fi menționat undeva secolul 25 ca timp
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
exact ceea ce simte, ceea ce dorește să exprime aceasta. Nu degeaba, ea folosește, de cele mai multe ori, imaginea vizuală care este imagine a cuvântului. "Poezia Anei Blandiana e o formă a trăirii prin privire. Frumusețea rezultă, din tensiunea unei dezvăluiri. Ființa, în dualitatea ei, își dorește contopirea cu lucrurile, se vrea depășită de ele, absorbită de ele, în cele din urmă, transformată prin ele. Verbul a privi se suprapune unor consemnări diferite: pe de o parte, aduce ceva din substanța vieții, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Despre identitate și diferență „Ca manifestare a unei rațiuni, limbajul trezește (exprimăă În mine și În celălalt ceea ce avem În comun. Dar presupune, În Însăși intenția sa de a exprima, alteritatea noastră și dualitatea noastră ... Transcendența interlocutorului și accesul spre celălalt prin limbaj, reprezintă efectiv dovada că omul este o singularitate.” Și este singular Într-o cu totul altă manieră decât cea a individualilor care se subsumează unui concept generic, păstrându-și totuși identitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și a lumii pe care o propunem este una "complementară". Accepțiunea pe care o dăm ideii de "complementaritate" este definită de Niels Bohr, în 1927, odată cu crearea mecanicii cuantice 169. Fizicienii se confruntau cu paradoxuri și incoerențe, mai ales în privința dualității unde/corpusculi. De exemplu, anumite experiențe justificau teoria ondulatorie, altele confirmau explicația corpusculară a luminii. Soluția propusă de Bohr a fost pentru mulți de neacceptat, pentru Einstein în special: lumina este ondulatorie și corpusculară. Nu trebuie să alegem între cele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru a travesti realitatea cea a războiului, a dezrădăcinării, a abandonului leagănului matern -, iar maniera sa originală de a o face constă în inventarea unui personaj dublu: gemenii Claus și Lucas. Dintr-o perspectivă mitologică, gemelitatea traduce în același timp dualitatea, contradicția, similitudinea, duplicarea, ceea ce ne apropie de o problematică delicată și complexă, studiată de Jourde și Tortonese, între alții, anume cea a dublului obiectiv sau exterior și a dublului subiectiv. În primul volum, Le Grand cahier (Jurnalul), doi frați gemeni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
obișnuiseră de cîtiva ani să lucreze în echipă, avansau împreună. Nu mai suntem pe Wall Street în anii 80, obișnuiau ei să spună. S-au dus vremurile în care lucrai singur, ca un psihopat, în care instinctul, cocaina și indivi dualitățile conduceau jocul." De fapt, ei se ajutau unul pe altul, schimbau multe informații, își treceau unul altuia grafice financiare, depeșe de la France Presse și rezumatele unor articole din Les Échos sau Financial Times. Evident, erau încă mici, abia la școala
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Această sugestie de interpretare oferită de lectura lucrării lui W. Benjamin îl va conduce pe Baudrillard, în De la séduction, la discutarea termenului de seducție pe trei paliere distincte: primul, conturat de stadiul ritual al seducției, în care aceasta are caracteristicile dualității, magiei și agon-ului; al doilea, stadiul estetic, caracterizat de strategia seducătorului kierkegaardian, apropiindu-se de ironie, diabolic, relații interumane și dialectica lor; al treilea, cuprinzând trăsăturile etapei politice, în care seducția se pierde în simulare, în solicitare și schimb. În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teme. Seducția este ceea ce seduce, atâta tot"562. Respingând capcana unei logici bivalente, Baudrillard transformă seducția într-un operator discursiv care dezvoltă tensiunea dintre termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu vizează o căutare a esențelor, un fundament dincolo de termenii opuși sau singulari. Din perspectiva lui Baudrillard, seducția ca și deconstrucție nu este văzută ca o distrugere a oricărui sens, ci ca o desfacere (diseminare) ce procedează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pentru o enumerare mai amplă a acestor opoziții, a se vedea Douglas Kellner, Jean Baudrillard. From Marxism to Postmodernism and Beyond, pp. 178-181. De remarcat, de asemenea, faptul că Baudrillard își asumă această formă de "maniheism transcendental", deși consideră că dualitatea este extrem de rar trăită în forma sa pură: "ideea dualității este pentru mine cu adevărat crucială: ea ține de ordinea devenirii" (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 117). 578 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 40
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vedea Douglas Kellner, Jean Baudrillard. From Marxism to Postmodernism and Beyond, pp. 178-181. De remarcat, de asemenea, faptul că Baudrillard își asumă această formă de "maniheism transcendental", deși consideră că dualitatea este extrem de rar trăită în forma sa pură: "ideea dualității este pentru mine cu adevărat crucială: ea ține de ordinea devenirii" (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 117). 578 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 40. 579 Douglas Kellner, Cultura media, p. 376. 580 Această întrebare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a lăsat statelor membre o anumită libertate în a-și amenaja intern economiile naționale. Fiecare întreprindere este supusă dreptului național al țării căreia îi aparține; în fiecare stat membru există reguli de concurență, dar în aceste condiții poate apărea o dualitate a regulilor aplicabile, întrucât un acord sau o situație dată pot fi supuse, în același timp regulii de drept comunitar dar și regulii de drept intern 20. Desigur, dacă înțelegerea nu cade sub incidența dreptului comunitar aceasta nu împiedică aplicarea
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
de concurență autoritățile naționale de concurență, și anume Consiliul Concurenței, iar la nivel comunitar, Comisia Europeană și Consiliul Europei. 3. Conținutul raportului juridic de concurență Determinarea conținutului raportului juridic de concurență, adică drepturile și obligațiile părților, se realizează pornind de la dualitatea ce caracterizează acest raport. Pe de o parte există drepturi și obligații izvorâte din necesitatea protecției pieței prin asigurarea unui mediu concurențial normal. Sunt cuprinse în această categorie drepturile și obligațiile corelative ai căror titulari sunt agenții economici: liberul acces
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
materiale, petrol, gaze, energie electrică pe sol, pe ape ori pe rute aero- cosmice, completate de cele pentru informații- comunicații-asistență sanitară internațională în timpul dezastrelor pentru dirijări ale mișcării emigranților, turiștilor, trupelor militare, se resimt până în Estul Îndepărtat. Tensiunile unor vechi dualități ce amână echilibrarea spiritului cresc. "Material" și "ideal", "practică" și "teorie", "formă" și "conținut", "profan" și "sacru", "sens" și "contra-sensuri", până la dualitatea înglobantă a scrierii de față: modernitate și tradiție. Idealurile și speranțele de unitate și stabilitate ale continentului european
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în timpul dezastrelor pentru dirijări ale mișcării emigranților, turiștilor, trupelor militare, se resimt până în Estul Îndepărtat. Tensiunile unor vechi dualități ce amână echilibrarea spiritului cresc. "Material" și "ideal", "practică" și "teorie", "formă" și "conținut", "profan" și "sacru", "sens" și "contra-sensuri", până la dualitatea înglobantă a scrierii de față: modernitate și tradiție. Idealurile și speranțele de unitate și stabilitate ale continentului european, amplificate mult după revoluțiile din 1989 și după prăbușirea liderului estic mondial, au încântat atât de mult guvernele unor țări din zona
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
privind sursele crizelor, postulatele metafizice de proveniență creștină fie sunt ocolite, fie sunt tratate cu rețineri. A devenit truism afirmația că atât omul individual, cât și grupurile ființează pe durata existenței lor, combinând stările de echilibru al relațiilor spirit-corp, ori dualități înrudite, cu stări tensionate prin nepotrivirile care se produc între scopuri, idealuri, năzuințe, pe de o parte, mijloace, realități, resurse naturale și umane, pe de altă parte. Opozițiile și dezacordurile prelungite, stările de încordare ce însoțesc așteptările care nu se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu pentru statul modern, pentru comunitatea fraternă împotriva socialismului juridic, pentru inconștientul genial împotriva conștiinței sterile, pentru trecutul mitic împotriva viitorului utopiilor raționale, pentru imaginația poetică împotriva raționării reci. (2, p. 123) Rupându-se de romantism, W. Dilthey a susținut dualitatea dintre natură și trăire în teoria cunoașterii și dualitatea dintre științele naturii și științele spiritului în epistemologie. Prin trăire el apăra domnia eu-lui primordial, a interiorității și a conștientizării de sine, cu care Gadamer nu a fost de acord. Dimpotrivă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
juridic, pentru inconștientul genial împotriva conștiinței sterile, pentru trecutul mitic împotriva viitorului utopiilor raționale, pentru imaginația poetică împotriva raționării reci. (2, p. 123) Rupându-se de romantism, W. Dilthey a susținut dualitatea dintre natură și trăire în teoria cunoașterii și dualitatea dintre științele naturii și științele spiritului în epistemologie. Prin trăire el apăra domnia eu-lui primordial, a interiorității și a conștientizării de sine, cu care Gadamer nu a fost de acord. Dimpotrivă, Gadamer a vrut să reabiliteze prejudecata, autoritatea, tradiția împotriva
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]