KorAP: Find »[drukola/base=dublare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...76 >

1,881 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici dublarea (cf. Pană Dindelegan, 2003: 106). Verbele care nu admit

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici dublarea (cf. Pană Dindelegan, 2003: 106). Verbele care nu admit pasivizarea se încadrează în clasa mai largă a verbelor non-agentive. Un astfel de verb este a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe tranzitive care acceptă dublarea CD, dar nu acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici dublarea (cf. Pană Dindelegan, 2003: 106). Verbele care nu admit pasivizarea se încadrează în clasa mai largă a verbelor non-agentive. Un astfel de verb este a avea, care admite dublarea, dar nu admite pasivizarea: *Cărțile sunt avute de Ion (- Ion are

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acceptă pasivizarea, (b) verbe tranzitive care nu admit nici pasivizarea, nici dublarea (cf. Pană Dindelegan, 2003: 106). Verbele care nu admit pasivizarea se încadrează în clasa mai largă a verbelor non-agentive. Un astfel de verb este a avea, care admite dublarea, dar nu admite pasivizarea: *Cărțile sunt avute de Ion (- Ion are cărți), *Grija este avută de noi (- Noi avem grijă). Prin urmare, posibilitatea de a folosi în construcția cu operator modal forma verbală nepersonală avut neacordată poate fi legată de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
formate din substantive [+Animat] se face pe baze semantice. Dacă cel puțin unul dintre referenții termenilor coordonați este masculin, acordul adjectivului predicativ se face la masculin. Această generalizare poate fi extinsă și la acordul formelor pronominale, în diverse poziții sintactice (dublarea clitică, anafora intra- și interfrastică): (86) I-am întâlnit pe Ion și colegele lui în Piața Romană. (87) M-am întâlnit cu Ion și colegele lui de grupă. Ei veneau dinspre Piața Romană, eu, dinspre Piața Revoluției. (88) Dana și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
vid. Numărul este o trăsătură asociată cu nominalele, elementele non-nominale nu au această trăsătură. Însă în limba română avem diverse forme de plural cu valoare de "neutru", cu formă de feminin, deci pronumele neutre anominale nu sunt lipsite de număr. Dublarea clitică este obligatorie uneori: (25) a. Toate le știe. a'. *Toate știe. b. Astea le uitase. b'. *Astea le uitase. c. Cele ce urmează le-am aflat de la profesorul Ionescu. c'. *Cele ce urmează am aflat de la profesorul Ionescu. d.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ardeiul sunt............... (gustos). 2) Papucul și pantoful sunt.............. (rupt). 3) Stâlpii și peretele sunt ............... (proaspăt vopsit). 4) Ardeiul și castraveții sunt ................. (stricat). 5) Haina și nasturele sunt .................. (cusut cu ață portocalie). 6) Pantalonul și cămașa trebuie................. (apretat). Capitolul 8. ESTE DUBLAREA CLITICĂ UN TIP DE ACORD? 1. Preliminarii Cliticele de dublare a complementului sunt analizate uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Stâlpii și peretele sunt ............... (proaspăt vopsit). 4) Ardeiul și castraveții sunt ................. (stricat). 5) Haina și nasturele sunt .................. (cusut cu ață portocalie). 6) Pantalonul și cămașa trebuie................. (apretat). Capitolul 8. ESTE DUBLAREA CLITICĂ UN TIP DE ACORD? 1. Preliminarii Cliticele de dublare a complementului sunt analizate uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce nu este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nasturele sunt .................. (cusut cu ață portocalie). 6) Pantalonul și cămașa trebuie................. (apretat). Capitolul 8. ESTE DUBLAREA CLITICĂ UN TIP DE ACORD? 1. Preliminarii Cliticele de dublare a complementului sunt analizate uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce nu este independent (cliticul), ci atașat verbului are aceleași trăsături phi (persoană, număr, uneori și gen) cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nominal al verbului și exprimă, în complexul verbal, trăsăturile acestui nominal: (1) a. Copiii sunt cuminți. m.pl. pl. m.pl. b. Îi văd pe copii. m.pl. m.pl. c. Le- am spus copiilor. m.pl. m.pl. Se poate considera că acest clitic de dublare reprezintă o marcă a acordului verbului cu complementul (intern), așa cum desinențele de număr și persoană reprezintă mărcile acordului verbului cu subiectul (complementul extern). Pornind de la unele fenomene de acord din grupul verbal cum ar fi acordul participiului în unele limbi

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ar fi acordul participiului în unele limbi, ca italiana, franceza etc. (vezi Belletti, 2003), s-a propus existența unei proiecții Acord în grupul verbal (vezi cap. 1. Aspecte teoretice). Ulterior, ipoteza proiecției Acord în grupul verbal a fost extinsă la dublarea clitică. Conform lui Chomsky (1995), Cazul este verificat într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul este verificat astfel, conform ipotezei că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se extindă și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultat al unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). 2. Scurtă descriere a contextelor cu dublare clitică din limba română Important pentru analiza dublării clitice este faptul că aceasta este prezentă în anumite condiții semantice și pragmatice. Cliticul de dublare aduce informații în plus, marcând nominalul cu o anumită "încărcătură" semantică și pragmatică. Iată de ce, este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultat al unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). 2. Scurtă descriere a contextelor cu dublare clitică din limba română Important pentru analiza dublării clitice este faptul că aceasta este prezentă în anumite condiții semantice și pragmatice. Cliticul de dublare aduce informații în plus, marcând nominalul cu o anumită "încărcătură" semantică și pragmatică. Iată de ce, este util să urmărim mai detaliat contextele cu dublare

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). 2. Scurtă descriere a contextelor cu dublare clitică din limba română Important pentru analiza dublării clitice este faptul că aceasta este prezentă în anumite condiții semantice și pragmatice. Cliticul de dublare aduce informații în plus, marcând nominalul cu o anumită "încărcătură" semantică și pragmatică. Iată de ce, este util să urmărim mai detaliat contextele cu dublare clitică în limba română. 2.1. Complementul direct (CD) 2.1.1. DC este obligatorie Conform

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
dublării clitice este faptul că aceasta este prezentă în anumite condiții semantice și pragmatice. Cliticul de dublare aduce informații în plus, marcând nominalul cu o anumită "încărcătură" semantică și pragmatică. Iată de ce, este util să urmărim mai detaliat contextele cu dublare clitică în limba română. 2.1. Complementul direct (CD) 2.1.1. DC este obligatorie Conform GALR (II, 401-402), DC este obligatorie în anumite contexte, rezumate mai jos: (i) CD (prepozițional sau neprepozițional) este antepus verbului, realizat prin substantiv comun

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
comun personal ori personificat, substantiv propriu nume de persoană sau pronume (personal, reflexiv, de politețe, demonstrativ, nehotărât, pronumele semiindependente al și cel, pronumele relativ sau interogativ care), indiferent de poziția față de verb. Așadar, sunt două tipuri majori de contexte cu dublare obligatorie: (i) CD este antepus; (ii) CD este exprimat printr-un termen cu trăsătura +personal sau un pronume. 2.1.2. DC nu este posibilă Conform GALR (II, 402-403), DC nu este posibilă în următoarele condiții: (i) CD este exprimat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
prin pronumele negative nimeni (prepozițional) și nimic, indiferent față de poziția față de verb. (vi) CD exprimat prin pronumele demonstrative populare asta și aia sunt postpuse verbului. 2.1.3. DC este facultativă În GALR (II, 403) sunt descrise și situațiile când dublarea este facultativă: (i) CD este exprimat prin substantiv inanimat, cu articol nehotărât, antepus verbului. (ii) CD este exprimat prin numeral prepozițional postpus. (iii) CD este exprimat prin pronumele de demonstrative populare asta și aia sau prin pronume nedefinite (cu excepția lui

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de demonstrative populare asta și aia sau prin pronume nedefinite (cu excepția lui orice) construite cu prepoziție, antepuse sau postpuse verbului. (iv) CD este exprimat prin pronumele de demonstrative populare asta și aia fără prepoziția pe, antepuse verbului. Rezumând contextele cu dublare obligatorie în postpunere (topica nemarcată), observăm că se dublează CD care îndeplinește anumite condiții semantice: este un substantiv +personal sau un pronume marcat prin prepoziție. CD postpus dublat este marcat cu prepoziția gramaticalizată pe. Nu este obligatoriu ca un CD

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și clitic) este asociată cu specificitatea nominalului CD (cf. Van Peteghem, 2003-2004, pentru valorile nominalului CD în structurile cu DC). DC este imposibilă dacă nominalul CD este postpus și nemarcat cu pe: (3) *Îl chem medicul. Când CD este antepus, dublarea are rolul de a marca faptul că argumentul complement ocupă o poziție noncanonică (pentru această analiză, vezi Van Peteghem, 2003-2004), dar și specificitatea. Un CD nespecific, deși mutat, nu este dublat: (4) a. Jucători ca Hagi nu mai întâlnim acum

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nu-i mai întâlnim acum. - set închis, citire individuală b'. Pe jucătorii ca Hagi nu îi mai întâlnim acum. Prin urmare, DC în general este asociată cu specificitatea complementului direct. Și în situațiile în care cliticul nu se folosește pentru dublare, ci pentru reluare anaforică, el se asociază cu specificitatea. Dacă nominalul anterior este -specific, nu se folosește cliticul de reluare anaforică. Nominalele nearticulate de mai jos au lectura -specific, având valoarea semantică "proprietate", nu "individ". (5) a. Ai luat pâinea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
florile? Le-am luat. / *Am luat. (6) a. Ai luat pâine? Am luat. / *Am luat-o. b. Ai luat flori? Am luat. / *Le-am luat. 2.2. Complementul indirect (CI) 2.2.1. DC este obligatorie Conform GALR (II, 432-436), dublarea complementului indirect este obligatorie în următoarele contexte: (i) CI este antepus verbului, pentru reliefare (chiar dacă este un termen "nedeterminat" semantic). (ii) CI postpus are trăsătura semantică +uman. (iii) CI cu trăsătura -animat dacă în aceeași structură avem un complement direct

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
un substantiv cu articol hotărât care precedă CI (situație rară, în care cliticul are rol dezambiguizator). (iv) în enunțurile emfatice, CI este antepus verbului regent și dublat prin clitic. 2.2.2. DC nu este posibilă Conform GALR (II, 432-436), dublarea complementului indirect nu este posibilă dacă: (i) CI este exprimat prin clitic deictic, antepus verbului (7) Îmi tună și-mi fulgeră. (ii) CI este subordonat unui verb cu pronume reflexiv în acuzativ, obligatoriu la persoanele I sau a II-a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
clitic deictic, antepus verbului (7) Îmi tună și-mi fulgeră. (ii) CI este subordonat unui verb cu pronume reflexiv în acuzativ, obligatoriu la persoanele I sau a II-a (Mă adresez ție / lui Ion). 2.2.3. DC este facultativă Dublarea CI este facultativă dacă acesta este postpus și are trăsăturile +animat, -uman : (8) Mama (îi) dă pisicii carne de vită. Este important pentru acord dacă dublarea CI se face în anumite condiții semantice, deci dacă prezența cliticului aduce informație semantică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a II-a (Mă adresez ție / lui Ion). 2.2.3. DC este facultativă Dublarea CI este facultativă dacă acesta este postpus și are trăsăturile +animat, -uman : (8) Mama (îi) dă pisicii carne de vită. Este important pentru acord dacă dublarea CI se face în anumite condiții semantice, deci dacă prezența cliticului aduce informație semantică ori pragmatică. Din perechile de enunțuri de mai jos, reiese că dublarea clitică marchează uneori un complement indirect +uman, alteori un complement +specific. Dacă CI este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-uman : (8) Mama (îi) dă pisicii carne de vită. Este important pentru acord dacă dublarea CI se face în anumite condiții semantice, deci dacă prezența cliticului aduce informație semantică ori pragmatică. Din perechile de enunțuri de mai jos, reiese că dublarea clitică marchează uneori un complement indirect +uman, alteori un complement +specific. Dacă CI este un substantiv cu articol nehotărât, dublarea marchează specificitatea nominalului CI. În (9), nominalul unui băiat poate să fie specific sau nu, în funcție de context. În (10), nominalul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]