6,588 matches
-
prilejuite de lansarea sputnikului, cu un comentariu superficial. Pereche a studiului despre filmele istorice ale lui Nicolaescu, studiul Aureliei Vasile demonstrează că reprezentările orașului și satului În cinematografia anilor ’70-’80 corespundeau rețetelor pe care Ceaușescu le Împărțea autoritar - „Il Duce ha impartito ordini”, cum se zicea altădată despre dictatorul Italiei fasciste. Un film din 1979, Clipa, de Vitanidis și Săraru - să nu uităm aceste nume! -, era pur și simplu legitimarea demolărilor care nu se vor mai opri un deceniu Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
armelor - ungurii au trebuit să poarte nenumărate lupte cu teutonii, bulgarii, grecii, românii, slavii etc. -, cât și prin acte de recunoaștere benevolă din partea unor adversari mai slabi sau prin alianțe matrimoniale de felul căsătoriei fiului lui Arpad, Zoltan, cu fiica ducelui Menumorut. Chiar dacă fiecare autor medieval releva trăsăturile definitorii ale acestui popor în manieră proprie - Anonymus se referea la violența și la curajul cu care au atacat și au jefuit teritorii întinse, iar Simon de Kézai - la binefacerile ce rezultă din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
du Bosphore au XVIIIe siècle, Paris, 1989. • „C’est ici que finit véritablement l’Europe, car les moeurs et les usages des provinces que nous allons parcourir ont beaucoup plus de ressemblance avec ceux de l’Asie“ (Andrei Pippidi, Călătoriile ducelui de Richelieu prin Moldova, în „Revista de istorie“, 41, 7, 1988, p. 685). • Idem, Pouvoir et culture en Valachie sous Constantin Brancovan, în RESEE, XXVI, 4, 1988, p. 293-294. • Lucette Valensi, Venise et la Sublime Porte. La naissance du despote
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1941, unii dintre oamenii politici maghiari se aflau în continuare în căutarea unui rege care să le permită refacerea „Regatului Sf. Ștefan“: s-au gândit la monarhul croat Zvonimir 131 sau la un principe italian 132 din Casa de Savoia (ducele de Spoletto sau ducele de Aosta) și au lansat zvonuri privitoare la o uniune maghiaro-slovaco-croată133. În sfârșit, având și concursul lui Mussolini, în vara anului 1942, unele cercuri maghiare au reluat ideea unei uniuni maghiaro-croato-slovaco-transilvăneană sub sceptrul unui rege italian
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politici maghiari se aflau în continuare în căutarea unui rege care să le permită refacerea „Regatului Sf. Ștefan“: s-au gândit la monarhul croat Zvonimir 131 sau la un principe italian 132 din Casa de Savoia (ducele de Spoletto sau ducele de Aosta) și au lansat zvonuri privitoare la o uniune maghiaro-slovaco-croată133. În sfârșit, având și concursul lui Mussolini, în vara anului 1942, unele cercuri maghiare au reluat ideea unei uniuni maghiaro-croato-slovaco-transilvăneană sub sceptrul unui rege italian 134. Evoluția războiului a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istoric, independent de orice influență umană, este componenta cea mai insidioasă a teoriei revoluției. Debutul acestei viziuni asupra revoluției irezistibile, a devenirii implacabile a timpului, poate fi identificat în dialogul din 14 iulie 1789 dintre Ludovic al XVI-lea și ducele de la Rochefoucould - Liancourd, cel care aduce vestea căderii Bastiliei, ca urmare a defecțiunii produsă în corpul apărătorilor ei. La întrebarea regelui cu privire la semnificația revoltei, ducele tranșează în favoarea revoluției. Sublinierea caracterului inevitabil al desfășurării evenimentelor asociază mișcarea istorică celei astrale. Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poate fi identificat în dialogul din 14 iulie 1789 dintre Ludovic al XVI-lea și ducele de la Rochefoucould - Liancourd, cel care aduce vestea căderii Bastiliei, ca urmare a defecțiunii produsă în corpul apărătorilor ei. La întrebarea regelui cu privire la semnificația revoltei, ducele tranșează în favoarea revoluției. Sublinierea caracterului inevitabil al desfășurării evenimentelor asociază mișcarea istorică celei astrale. Puterea seculară este, așadar, depășită și incapabilă să stopeze cursul inexorabil al evenimentelor. Nici regele nu este protejat de această neputință în fața destinului 3. Ideea mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exemplu, Sir Francis Walsingham, redutabilul secretar de stat al Reginei Elisabeta I a Angliei, a finanțat un serviciu de informații foarte eficient, în mare parte, din propriile fonduri (și aproape a dat faliment din această cauză)5. În mod asemănător, ducele de Marlborough, comandantul suprem britanic din timpul Războiului de Secesiune din Spania, a folosit o taxă de 2,5% pe salariile plătite de britanici pentru trupele străine din armata sa, ca și alte câștiguri suplimentare (sau tradiționala mită, ca să folosim
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
strict cultural, pe măsură ce fascismul italian ia amploare, intruziunile politice sunt tot mai evidente. Ramiro Ortiz publică studiul Catolicism și fascism (2/1927), pentru ca peste doi ani să se facă elogiul lui Benito Mussolini. Încep să se publice fragmente din discursurile Ducelui, iar în articole traduse, precum Statul fascist și Originile și doctrina fascismului de Giovanni Gentile, se condamnă așa-zisa libertate bolșevică. Acestei tendințe i se raliază o conferință a lui Octav Onicescu pe tema Fascismul teoretic în gândirea lui Gentile
ROMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289298_a_290627]
-
-se uni în trecutele lor vieți, aveau să devină soți în cea de acum, cu șanse de accedere, prin iubire, la absolut. Cu o nevastă în America, Ara își exercită nestingherit calitatea de amant, obținută spontan, iar în privința căsătoriei o duce pe Ana cu vorba. Tot romanul e rememorarea dintr-o perspectivă feminină fantasmagorică a unei aventuri amoroase cu aspecte patologice. Puterea miraculoasă a medicului, prin care Ana Stavri spera să își recapete darul pierdut de a scrie, explică fascinația, nu
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
88"> 88 Sorin Cristescu, Carol I. Corespondența personală..., p. 306.</ref>. A doua variantă, ce pare la fel de credibilă ca și prima, este cea conform căreia În cercurile de la Sankt Petersburg s-ar fi dorit o căsătorie a Mariei cu Marele Duce George Mihailovitch <ref id="89">89 35 Anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani, A cura di Rudolf Dinu, Ion Bulei, București, 2001, p. 328. </ref>. Cu toate acestea, cum Însuși Carol I avea să mărturisească, după căsătoria lui
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
Diplomatiques (În continuare, MAE - AD) Turquie-Bucharest, vol. 31, f. 39 v. și 40, la ANIC, colecția Microfilme Franța, rola 14.</ref>. Boyard consideră că s-a vorbit și despre „planurile de căsătorie ale lui Carol cu una dintre fiicele marelui duce Constantin, dar și despre proclamarea independenței pentru 2/14 mai, ziua sosirii lui Carol În România” (sic!). Francezului i se pare contextul foarte favorabil, deoarece Rusia ar interveni pozitiv pentru a dobândi o mare influență În Principate, iar marile puteri
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
a Porții și eșecul Conferinței de la Constantinopol, la care se adaugă dezinteresul Cabinetelor europene față de soluționarea revendicărilor românești, l-au determinat pe Carol I să ia În considerație necesitatea Încheierii cât mai grabnice a unei convenții militare cu Rusia. Marele Duce Nicolae Îi scrisese lui Carol I În ianuarie 1877 că a preluat comanda trupelor rusești, scopul Rusiei fiind acela de a-i apăra pe creștinii oprimați de otomani, fără nici o intenție de invadare, de cucerire sau de ambiții războinice. Pentru
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Diaconescu, Acordul de la Reichstadt (1876) și Tratatul de la Budapesta (1877), București, 1943, p. 58-67. </ref>. Cabinetul de la Petersburg, În noile circumstanțe, devenea tot mai interesat În accelerarea negocierilor privind Încheierea convenției militare cu România, propunerea fiind susținută și de Marele Duce Nicolae. Răspunzând acestui demers, Carol I sublinia că o asemenea Înțelegere nu poate fi considerată decât ca un act politic <ref id="35"> 35 Memoriile Regelui Carol I al României. De un martor ocular, vol. III, București, 1994, p. 88-89
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
urgență <ref id="42">42 Ibidem, doc. nr. 74, p. 159-160. </ref> - decide să aducă la cunoștința Puterilor garante situația creată, concomitent cu retragerea trupelor române de la Dunăre. Domnitorul - surprins neplăcut de „intrarea precipitată” a armatei ruse - considera proclamația Marelui Duce Nicolae către locuitorii României <ref id="43"> 43 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 29/1877, f. 1-3.</ref> drept o ofensă. Este și motivul pentru care Principele solicită explicații consulului rus la București, exprimându-și speranța unor garanții „În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Principele solicită explicații consulului rus la București, exprimându-și speranța unor garanții „În scris” din partea Împăratului că Rusia va respecta toate punctele din convenția cu România <ref id="44">44 Memoriile Regelui Carol I, vol. III, p. 111. </ref>. Marele Duce Nicolae avea să-i explice Domnitorului României că intrarea precipitată a trupelor rusești a avut loc din considerente strategice, fiind necesară o acțiune simultană cu cea a trupelor din Caucaz. Scopul proclamației a fost acela de a avertiza populația României
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
convenției româno-ruse de către Parlament (16 și 17 aprilie 1877), Carol I prelua comanda supremă a armatei, principalul său obiectiv devenind obținerea unei cooperări militare cu trupele țariste. Imediat, În acest scop, prim-ministrul I. C. Brătianu s-a Întreținut cu Marele Duce Nicolae În vederea unei cooperări a armatei române cu cea rusă, pentru a Împiedica orice tentativă a trupelor otomane de a invada România. Comandantul armatei ruse Îl Înștiința pe Carol I despre aceste convorbiri, sugerându-i să-și concentreze armata În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
al II-lea, cancelarul Gorceakov și Marele Duce Nicolae - ideea cooperării celor două armate, cu un comandament separat. Nu numai atât, dar solicita chiar și o bază proprie de operațiuni dincolo de Dunăre. Dacă o asemenea alternativă era Împărtășită de Marele Duce Nicolae, ea avea să fie refuzată În mod categoric și Într-o formă nu tocmai protocolară de octogenarul cancelar Gorceakov. Scopul era mai mult decât evident și avea să fie sesizat și de reprezentantul Italiei la București, Saverio Fava, care
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Relațiile româno-austro-ungare, 1875-1900, București, 2002, p. 64.</ref>. Pericolul respingerii trupelor țariste dincolo de Dunăre, pe teritoriul românesc, și deci transformarea acestuia În teatru de război, avea să constituie principalul argument pentru participarea la operațiunile militare din Balcani. Ca atare, Marele Duce Nicolae era Înștiințat de Carol I că a decis să treacă Dunărea În fruntea a 30.000 de oameni, cu obiectivul de a cuceri Împreună cu armata imperială „pozițiunea de la Plevna” <ref id="70"> 70 Regele Carol I al României, Cuvântări
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
t. II, p. 55; ANIC, fond familial Brătianu, dosar nr. 591/1878, f. 5. </ref>. La 16 august 1877, Domnitorul României sosea la Gorni-Studen, sediul Cartierului Imperial, unde fusese așteptat cu „nerăbdare” de către Țarul Alexandru al II-lea și Marele Duce Nicolae. Mai ales acesta din urmă era interesat dacă Principele avea intenția de a-și comanda În persoană trupele. La răspunsul afirmativ al lui Carol I, fratele Țarului dezvăluia dificultatea ca Domnitorul să se afle sub comanda unui general rus
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
000, Osman Pașa, dincolo de avantajul poziției strategice a Plevnei, conta pe 65.000 de oameni; vezi <ref> T. C. Văcărescu, Luptele românilor..., p. 263-264. </ref> </footnote>. În cadrul Consiliului de război desfășurat la Radenița (25 august 1877), la sediul Cartierului Marelui Duce Nicolae, apar primele divergențe de păreri Între Carol I și ofițerii Statului Major rus. Aceștia din urmă susțineau necesitatea declanșării imediate a unei viguroase acțiuni ofensive, În timp ce comandantul Armatei de Vest, Domnitorul României, nu considera oportună o asemenea operațiune, subliniind
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de la sud de Dunăre, vor urma Îndelungate și nesperat de dificile negocieri diplomatice pentru admiterea României la stabilirea condițiilor păcii și, apoi, pentru recunoașterea independenței. Încă din 29 decembrie 1877 Domnitorul României, Carol I, preciza - Într-o scrisoare adresată Marelui Duce Nicolae - că posibilitatea Încheierii armistițiului și a preliminariilor păcii a produs o vie emoție În rândul opiniei publice din țară, România fiind Îndreptățită a participa la aceste negocieri În baza cooperării dintre cele două armate <ref id="77"> 77 ANIC
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
diplomației țariste, participarea reprezentantului român la tratativele de pace nu era de dorit din motive lesne de sesizat. De aceea, se recomanda Guvernului de la București să se adreseze direct cercurilor politice de la Petersburg, În același sens pronunțându-se și Marele Duce Nicolae, care ținea să afirme În plus că „interesele românilor nu au fost uitate” <ref id="78">78 Ibidem, f. 89 verso. </ref>. La rândul său, Alexandru al II-lea Îl Însărcinase pe Ignatiev să-i explice prim-ministrului român
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Ignatiev să-i explice prim-ministrului român anumite chestiuni legate de negocierile de pace, oferind asigurări privind „interesul amical pe care-l poartă României” <ref id="79">79 Ibidem, f. 90 verso. </ref>. La 21 ianuarie/2 februarie 1878, Marele Duce Nicolae Îi scria din nou Domnitorului, mărturisindu-i că a primit preliminariile păcii transmise de la St. Petersburg, unde interesele României au găsit o justă satisfacție prin recunoașterea independenței din partea Porții și printr-o despăgubire teritorială <ref id="80"> 80 Ibidem
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Anglia). Pe această linie se Înscriu Întâlnirea de la Predeal (1907) dintre Regele Carol I și Înalte oficialități din preajma familiei imperiale ruse, vizita la Petersburg a Principelui moștenitor Ferdinand (1908) și, mai ales, sosirea la București (În noiembrie 1912) a Marelui Duce Nicolae Mihailovici, pentru a Înmâna Suveranului României bastonul de mareșal al armatei țariste <ref id="177">177 Ion M. Oprea, România și Imperiul rus, vol. I, 1900-1924, București, 1998, p. 57. </ref>. Cu acest ultim prilej, i s-a solicitat
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]