850 matches
-
aud. - Să ne ținem laolaltă, doamnă, să ne fie mai ușor la greu..., o aud pe nevasta lui Maxim. - Că unde-s două puterea crește - și nici nu te plouă!, chicotește nora cea frumoacheșă, Ileana. Trece prin curtea noastră și Duda. Numai cu bunică-sa. Duda asta nu mai e chiar mică, joacă la joc, umblă pe la șezători, cu flăcăii, se zice că iese și la șezut cu ei, prin cele vii, cele păduri - eu Încă n-am văzut-o alergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doamnă, să ne fie mai ușor la greu..., o aud pe nevasta lui Maxim. - Că unde-s două puterea crește - și nici nu te plouă!, chicotește nora cea frumoacheșă, Ileana. Trece prin curtea noastră și Duda. Numai cu bunică-sa. Duda asta nu mai e chiar mică, joacă la joc, umblă pe la șezători, cu flăcăii, se zice că iese și la șezut cu ei, prin cele vii, cele păduri - eu Încă n-am văzut-o alergându-și-o prin vii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prin vii, dar nu e ea chiar atât de mare-mare, Încât să nu se mai joace și cu mine, olecuță (ultima oară la noi, În bucătărie, unde-a dat mama peste noi, mie mi-a fulgerat perechea de palme, pe Duda a primblat-o de gâțe - de gâțe a azvârlit-o afară, zicându-i să n-o mai prindă pe la noi, că i le taie - dar m-am dus eu la ea, când bătrânii erau la deal, la lucru și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
părul lung și minte-ngustă) se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar Duda? De ce să râdă tocmai Duda? Eu pentru ea spusesem asta, cu bărbații; să audă ea - să mă admire ori să mă tacă. Ea Însă râde. Cu gâțele ei pe care rău a făcut mama că nu i le-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se aștern pe râs, ca proastele. De nevasta lui Maxim, chiar de nurori puțin Îmi pasă, dar uite: a surâs, Într-un colț și mama. Bine: mama-i mamă, n-ai ce-i face - dar Duda? De ce să râdă tocmai Duda? Eu pentru ea spusesem asta, cu bărbații; să audă ea - să mă admire ori să mă tacă. Ea Însă râde. Cu gâțele ei pe care rău a făcut mama că nu i le-a tăiat. Sunt gata să dau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a tăiat. Sunt gata să dau În plâns - dar Moș Iacob al meu găsește: - Pi fimeili istea cin’ le apără, ’n codru? Di tal’ari? Trebui’ ș-acolo-on bărbat! Așa da. Chiar dacă femeile râd, mă las luat de mână de mama. Duda mă apucă de cealaltă - cu ochii mereu la mama: o lasă?, i le taie? Mama n-o bagă-n seamă și bine face: mâna cunoscută a Dudei: aspră și fierbinte, pielegoloasă mirosind a calapăr, ca la noi, În bucătărie, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bărbat! Așa da. Chiar dacă femeile râd, mă las luat de mână de mama. Duda mă apucă de cealaltă - cu ochii mereu la mama: o lasă?, i le taie? Mama n-o bagă-n seamă și bine face: mâna cunoscută a Dudei: aspră și fierbinte, pielegoloasă mirosind a calapăr, ca la noi, În bucătărie, Înainte de; și după, la ei, cu ferestrele astupate, În umbra dulce și pipărată, când ea zicea să mă uit În sus, că nu se cade. Nu se cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cade. Nu se cade să cazi În jos, de-aceea. Că, dacă o vezi, cade. Joasa ei cea nevăzută. Acum e ca atunci. Mă strânge ușurel-tăricel cu picioarele ei, toate și cu Între fierbinte și pipărat și cărniat, proaspăt tăiat. Duda zice, Îmi zice numai mie din toată lumea: - Uită-te-n sus! Mă uit, chiar dacă ea n-a chiar spus, În curtea noastră, e prea multă lume, așa că nu-văd ceea ce-i fierbinte și cărnìu, dar știu cu nările ce-i fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Osman, doar n-o să-l lăsăm legat! Osman horcăie, gâtuit În lanț; trage, se năpustește, Își arată ragila de colți la femeile și copiii care se Îndepărtează, frecând gardul. Nu aud ce-i răspunde Moș Iacob mamei, am rămas cu Duda. Ba nu: și fără ea, s-a speriat ca proasta, fuge Încolo, i se văd numai tălpile goale, albe; ba nu: gălbìi. De parcă n-ar fi tot ale ei, tălpile. Am rămas și fără mama; la gard; singurel și orfănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viața. Da, dar mie mi-e ciudă: sunt Încă mititel, nu pot vedea pe deasupra lanului. Mama vede, mama se strigă, peste, cu femeile. Îi cer să mă ia În brațe, să văd dacă le-am ghicit pe strigătoare - adică pe Duda: să văd eu dacă ea mă vede cum o văd eu pe ea - doar de jos, nu. Mă aleg cu o smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Duda: să văd eu dacă ea mă vede cum o văd eu pe ea - doar de jos, nu. Mă aleg cu o smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda. Chiar dacă n-ar avea ceva cu gâțele Dudei, mama n-ar putea să mă ia În brațe: pe umăr poartă o boccea stânjenitoare, mereu alunecătoare; În aceeași mână cu umărul duce o altă boccea-legătură; apoi ne cam grăbim: pân-la poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum o văd eu pe ea - doar de jos, nu. Mă aleg cu o smucitură de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda. Chiar dacă n-ar avea ceva cu gâțele Dudei, mama n-ar putea să mă ia În brațe: pe umăr poartă o boccea stânjenitoare, mereu alunecătoare; În aceeași mână cu umărul duce o altă boccea-legătură; apoi ne cam grăbim: pân-la poala codrului mai avem-avem, chiar dacă nu văd peste, cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a dispărut mama, cum a apărut, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a dispărut mama, cum a apărut, lângă băiat, Duda: că s-o las și pe ea oleacă-năuntru; că țânțarii. Zice, strecurându-se sub cuvertura roșiìcă: - De ce-ai vrut rochie de la Ileana? N-ai zis că numai eu? Îmi aduc aminte de rochia Ilenei: binemirositoare, Însă nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țânțarii. Zice, strecurându-se sub cuvertura roșiìcă: - De ce-ai vrut rochie de la Ileana? N-ai zis că numai eu? Îmi aduc aminte de rochia Ilenei: binemirositoare, Însă nu de numai-a-Dudei. De la Ileana nu doream rochie, ceream aici. De care Duda n-are - nu-i destul de mare. Îi și spun. Ea nu pricepe. Se ghemuiește lângă mine, dar numaidecât zice că varvarii de țânțarii intră pe-peste tot, și prin față și pe dedesubt; zice că suntem prea mulți, doi, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
retrage frumos poalele, ca să nu i se boțească. Acum e binișor: parc-aș sta În fotoliul de-acasă, dar mult mai bun, făcut din ea, pentru mine și cald și cald și cald mă strânge el din toate părțile, fotoliul. Duda zice că mai bine decât-așa o să ne fie nouă, dacă eu Îmi scot pantalonii; și și mai bine, dacă mă răsucesc cu fața către spătar - eu zic așa, nu ea; acum ea zice, cu-adevărat zice că nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine, dacă mă răsucesc cu fața către spătar - eu zic așa, nu ea; acum ea zice, cu-adevărat zice că nu așa: cu-peste, ci cu: pe-sub. Eu zic, doar așa, că mie mi-a rămas spinarea la frig - Duda pe dată mă cuprinde cu o mână fierbinte peste spate, pe gât, la ceafă și mă trage frumușel la ea; cu cealaltă se desface la piept și-mi apasă obrazul urzicat de țânțari la căldicel și răcorel - și la binișorel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urzicat de țânțari la căldicel și răcorel - și la binișorel. - Uită-te-n sus, că nu se cade să vezi În jos. Îmi dezlipesc obrazul de caldul ei de sus și, cu ochii Închiși, Înalț capul, sub cuvertură. Sub cuvertură, Duda face să fie bine-bine; ca la noi, În bucătărie, când ea ședea pe scaun; ca la ei, În odaia mare, cu ferestrele astupate, când ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba parcă și mai, acum, acum e muuul’ mai foarte bine - de aceea și azi sunt supărat pe mama care zmulge cuvertura, Îi trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe sus mă ia și mă duce, cu tot cu pătură, Într-un fel de colibă de frunzari; la numai babe și numai copii mici. În coliba aceea plâng o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
omoare de tot țânțarii, să mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu Ileana și când cu rochia, când cu-aici? De ce m-a bătut, când cu Duda și fărărochia de jos? Duda, care-i caldă și spune atât de bun: Uită-te-n sus!, la urma urmei, nu-i nevoie să-i văd susul, atât de parfumat i-i spusul. Și de ce mă bate tot mereu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă găsească mama mort de tot atunci Îi pare ei rău, dar e prea târziu... De ce m-a bruftuluit, când cu Ileana și când cu rochia, când cu-aici? De ce m-a bătut, când cu Duda și fărărochia de jos? Duda, care-i caldă și spune atât de bun: Uită-te-n sus!, la urma urmei, nu-i nevoie să-i văd susul, atât de parfumat i-i spusul. Și de ce mă bate tot mereu Într-una, taman când ni-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căldură? ; pentru că suntem făcuți din carne? Suntem, dar nu-i tăiată carnea - uite: vaca vie nu se strică și nu strică pe alții; nici porcul, nici găina vie - așa că nici noi. Suntem pe-picioare, așa se spune când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim bine, Duda e cam tăiată. Nu ca găina, de tot, Duda e tăiată olecuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa că nici noi. Suntem pe-picioare, așa se spune când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim bine, Duda e cam tăiată. Nu ca găina, de tot, Duda e tăiată olecuță, uite, cam atâta - am probăluit-o. Și nu-i cu sânge, m-am uitat bine, la mine. Sau poate mă stric, dacă mă uit În sus? - dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când ești viu. Duda-i pe picioare, eu sunt pe picioare - așa că! Noi nu ne stricăm când eu pun picioarele mele peste ale ei - chiar pe sub. Deși, dacă ne gândim bine, Duda e cam tăiată. Nu ca găina, de tot, Duda e tăiată olecuță, uite, cam atâta - am probăluit-o. Și nu-i cu sânge, m-am uitat bine, la mine. Sau poate mă stric, dacă mă uit În sus? - dar ea mi-a zis. Și dacă m-aș uita În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uitat bine, la mine. Sau poate mă stric, dacă mă uit În sus? - dar ea mi-a zis. Și dacă m-aș uita În jos, m-aș nestrica? - ba nu: nu mă uit niciodată În jos, că o supăr pe Duda și atunci vine cu frig. Și uite că nu mor; și uite că mamei nu-i pare rău de ce mi-a făcut, ba tot pe mine mă ceartă, mă ocărăște că umblu-n chelea goală prin Codru, cu toate că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]