2,240 matches
-
mai ironici, Înfruntarea era inevitabilă. Cosmin o refuzase chiar și atunci când Montassini scosese spada, În mjlocul unei mulțimi de admiratori care Îl Încurajau să termine odată cu acest străin care avea nasul mult prea sus. De fapt, nici nu fusese un duel, căci moldoveanul ieșise din luptă În câteva secunde, provocându-i adversarului său doar o rană ușoară. Dar Înțelesese că ceva trebuie să se schimbe. Că nici Veneția, nici palatul Frassetti nu mai erau pentru el ceea ce fuseseră cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
netulburat, dogele. Montassini se retrase cu o plecăciune, iar ușile cabinetului se Închiseră fără zgomot În urma lui. În spatele dogelui, ușa secretă se deschise. Generalul Bartolomeo Colleoni ieși amuzat. - Încă mai fierbe sângele În tânărul Montassini... Întâmplător, am asistat la acel duel. Oană nici nu l-a luat În serios. S-a jucat. În ceea ce privește importanța acestui voievod anonim, aici condotierul a pus o problemă reală... - Ești la curent cu sosirea la Veneția a emirului Uzun Hassan și cu negocierea unui tratat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
oriunde, În funcție de felul luptei pe care un Ninja o ducea. Mai mult decât atât, felul În care era purtată putea decide asupra luptei. Căci scoaterea ei din teacă era una dintre primele arte ale luptătorilor Ninja. Pentru ei, nu exista duel. Nici succesiuni de lovituri parate, urmate de atacuri. Pentru ei nu exista nici măcar timpul, ca Înșiruire de clipe sau de imagini. Nici noțiunea de confruntare. De echilibru Între șanse. Exista doar străfulgerarea. Spațiul imperceptibil dintre clipe. Victoria. Moartea. Fără stări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
jumătate de ceas, lupta se echilibrase. Apărătorii păreau neobosiți și erau extrem de greu de atins. În schimb, ienicerii dădeau Înapoi. Grupul lui Angelo Îl captură pe căpitanul galerei, iar ceilalți marinari care se supuneau acestuia depuseră armele. Yves intrase În duel cu șeful ienicerilor, un turc voinic, ars de soarele Anatoliei, cu un turban roșu, prins deasupra frunții cu un diamant. Turcul mânuia bine iataganul și era suficient de abil ca să scape din plasa loviturilor lui Yves. Dar nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
primea, În cufere venite de la Suceava sau de la Cracovia, cărți. Cărți În latină și În polonă, pe care le citea cu sufletul la gură, seara, la lumina sfeșnicului de lângă pat. Se bucura și atunci când Îl provoca pe tatăl ei la duel, iar cei doi Încrucișau săbiile În lumina dimineții, sub privirile mirate ale slujitorilor. Cu vremea, logofătul ajunsese să obosească mai repede, dar asta nu Îl scutea de orele de scrimă la care fiica lui n-ar fi renunțat În ruptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe care doar Într-un coșmar Îl pot Întâlni. De Ninja. Un Ninja nu are nevoie de nici o armură și de nici un scut. El este mai iute decât privirea omenească și loviturile sale sunt imparabile. Pentru samurai, există reguli ale duelului. Pentru Ninja, nu există duel. Există doar un om care trebuie ucis Într-o fracțiune de secundă. Pentru samurai, există bine și rău. Există frumos și urât. Aceste dileme sunt o slăbiciune. Pentru Ninja, nu există bine și rău. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
coșmar Îl pot Întâlni. De Ninja. Un Ninja nu are nevoie de nici o armură și de nici un scut. El este mai iute decât privirea omenească și loviturile sale sunt imparabile. Pentru samurai, există reguli ale duelului. Pentru Ninja, nu există duel. Există doar un om care trebuie ucis Într-o fracțiune de secundă. Pentru samurai, există bine și rău. Există frumos și urât. Aceste dileme sunt o slăbiciune. Pentru Ninja, nu există bine și rău. Nu există dilemă. Există doar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doar viața sau moartea. Pentru samurai și pentru toți ceilalți războinici există timpul. Pentru Ninja, timpul nu există. Există doar clipa. Ștefănel fusese uluit, deși Încerca să păstreze o atitudine calmă. Așadar, nu exista bine și rău? Nu exista nici duelul, formula care atesta public valoarea unuia dintre luptători? Nu exista timpul? Gândul nu se Întorcea spre trecut sau viitor? Sau poate nu Înțelegea el nuanțele cuvintelor lui Matsuyama? Nu spusese nimic, fiindcă Își dăduse seama că era abia prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sus de partea de jos a corpului, și se opri În fața ultimului rămas. Totul durase cât o clipire. O străfulgerare În care un singur om din nouă reușise să scoată sabia. Spadasinul Genki Tachibana, câștigător a cel puțin douăzeci de dueluri În Edo, rămase Încremenit. Își reveni repede și spuse: - Ninja... Codul onoarei Îți cere să lași adversarul cel puțin să scoată sabia din teacă. Apoi, Într-o altă fracțiune de secundă, se Întâmplară două lucruri simultan. Tachibana aplică o tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la examene și doar uneori la cursuri, dar completându-și studiile cu profesori venețieni. Se spunea chiar că ar fi un spadasin redutabil, dar despre asta nimeni nu știa nimic exact, fiindcă tânărul nu participa la turniruri și nu avea dueluri. Cu toate astea, anii de muncă În sala de arme a lui Fabio Foscolo nu puteau fi În zadar. Iar ambiția lui Alessandro de a deveni un adevărat „om al Renașterii”, cum era moda mai nou, o combinație Între savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
e rău deloc... Parcă se simte aici mâna lui Fabio Foscolo... Alexandru nu spuse nimic. Combină un atac frontal cu o Întoarcere rapidă, finalizată printr-o fandare menită să străpungă pieptul adversarului. - Prea lung... spuse căpitanul. Fandarea e bună În dueluri clasice, nu aici, unde lupta e sălbatică, iar turcii și tătarii nu știu să danseze menuet. Dar deplasarea e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai atâta putere, Alexandru? De la pictură? Tânărul nu răspunse, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
para nici o lovitură. Dar ochiul exersat al pictorului remarcă un alt lucru ciudat. Stilul de luptă al Umbrei era făcut din linii drepte și din zigzaguri exacte, ca niște forme geometrice. Așa ceva nu exista nicăieri. Nu era scrimă, nu era duel, era cu totul altceva. Era... era... imposibil... Alexandru tresări, deși nu Înțelegea nimic, căci totul se petrecea cu o iuțeală extraordinară. Era o formă de a scrie pe aer, astfel Încât liniile să ucidă iar fiecare unghi să deschidă lovitura următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unor grupuri de interese generale, în loc de-a fi lupta și armonizarea între marile interese ale claselor economice, e în esență o luptă între liste de persoane cari, în privirea principiilor, nu prea știm în ce se vor fi deosebind. Duelul între reputații individuale a luat locul comparării de argumente și al luptei între convingeri. Lucrul a ajuns atât de departe încît d. C. A. Rosetti e pururea în stare a escamota un proiect de lege, în esență conservator, ba {EminescuOpXII
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceia cari fac din scris și învățătură o meserie; dar lumea va ajunge a se împăca cu multe din adevărurile pesimiste ale filozofului. Îndealtmintrelea găsim că se comite un mic abuz luîndu-se numai pasaje ad libitum din teoria lui asupra duelului, teorie care se bazează pe lipsa deplină a acestui obicei germanic în anticitatea luminată. Se povestește bunăoară că Marius ar fi fost provocat la duel de un duce teuton: Daca vrei să mori numaidecât, spînzură-te! " i-ar fi răspuns Marius
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că se comite un mic abuz luîndu-se numai pasaje ad libitum din teoria lui asupra duelului, teorie care se bazează pe lipsa deplină a acestui obicei germanic în anticitatea luminată. Se povestește bunăoară că Marius ar fi fost provocat la duel de un duce teuton: Daca vrei să mori numaidecât, spînzură-te! " i-ar fi răspuns Marius. Asemenea i se atribuie lui Cezar o purtare analogă când Antoniu i-ar fi cerut lupta personală. "E vro comparație între noi? " răspunse Cezar. "Eu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
îi cereau să le spună “locul și ziua când se va da bătălia”. Folosirea unor manevre în timpul bătăliei erau excluse de pe câmpul de luptă. Avea loc șarja de cavalerie urmată de lupta om la om, bătălia transformându-se într-un duel de mari proporții. În acest sens, pare semnificativă observația pe care o făcea Jean de Beuil, soldat de meserie, despre lupta de la Formigny (15 aprilie 1450): “niciodată o oaste nu trebuie să manevreze în fața alteia, trebuie mai bine să se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plecați. Aici s-ar fi putut apăra atrăgîndu-le atenția că, dacă e considerat băiat mare, ar trebui să aibă încredere în el că n-ar fi niciun pericol să-l lase singur acasă. Dar ar fi riscat să continuie un duel în săbiile limbilor și vrăjile privirilor ce nu ducea nicăieri, din cîte se vedea. Și putea să se încheie foarte ușor cu cuvintele ești copilul nostru și faci ce-ți spunem, ce-i cu atîtea nazuri? Și, chiar dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se uitase la prea multe filme. Cornel nu părea chiar așa. Deși, trebuie să recunoască, era ciudățel. Dar nu chiar așa ciudățel. Poate totul n-a fost decît un accident. Asta a și declarat. A trecut sub tăcere partea cu duelul între Radu și Cornel. Era doar o joacă. Dar s-ar fi putut interpreta. Ei n-ar fi înțeles. I-ar fi creat probleme inutile lui Cornel. În fond, putea fi doar un accident. Trebuia să fie un accident. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
un alt fel de a denumi omnisciența. Iar omnisciența e atributul doar al lui Dumnezeu, precum arată Toma din Aquino și sfântul Bonaventura, printre mulți alții, replică poetul. Pe nesimțite, Își Încrucișase din nou mintea cu vechiul profesor, reluând un duel neîncheiat. - Mai există și alți maeștri care să ne lumineze bezna. Alții au căutat și caută lumina, pe lângă cei mari la care ai făcut trimitere. Despre unii am vorbit, pe vremea aceea. Despre alții, Însă, nu era prudent să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a milițiilor muntenegrene. Din contra, aceste trupe se împreunară foarte iute și când Selim Pașa, sosit * în locul de luptă înainte[a] lui Mutkar, au atacat flancul muntenegrin, s-au văzut încunjurat și șirurile sale rupte. Montenegrinii începură soiul lor de duel cu cuțitul, Selim și încă * doi pași împreună c-o mulțime de oficeri și ostași turci fură măcelăriți și când Muktar au ajuns cu trupele sale, având însă și pierderi grele, au scăpat numai rămășițe neînsemnate din trupa lui Selim
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și-i crepă capul cu ea și astfel se plini tragedia asupra căreia Curtea cu jurați va avea a se pronunța. De se întîmpla istoria asta între franțujii noștri, atunci am fi avut a înregistra: 1) o despărțenie, 2) un duel în care bărbatul legitim cădea mort, 3) căsătoria între cicisbeo și cucoana văduvită. Dar atuncea unde ar fi deosebirea între o tragedie țigănească și una... franțuzească? [16 iulie 1876] ISTORIE ["D. HASDEU, ÎNTORCÎNDU - SE... "] D. Hasdeu, întorcîndu - se din escursiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
deci vorbind strict profesional, repet, sunt un om care cunoaște o fericire extatică. Niciodată înainte n-am fost așa. Sau poate că o singură dată, la paisprezece ani, când am scris o povestire în care toți eroii aveau cicatrici din dueluri de la Heidelberg - eroul pozitiv, eroul negativ, eroina, bătrâna ei doică, toți caii și câinii. Dar pe atunci s-ar putea spune că eram fericit cu moderație, adică nu extatic, nu ca acum. Ca să ajung la miezul problemei: întâmplător știu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e exact ce-am învățat la școală, echipajele corăbiilor plecate spre îndepărtatele terrae incognitae erau compuse din indivizi deprinși să folosească mai bine cuțitul decât spada. Și care ar fi râs în nas cuiva care i-ar fi provocat la duel după legile onoarei cavalerești. La drept vorbind, există două Spanii. Una care i-a dat lui Columb, dintr-un tezaur secătuit, sume importante pentru a achita cu ele costul expediției. Alta care i-a dat lui Don Quijote doar un cal
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-a îndrăznit să-i atragă atenția când a izbucnit o molimă. Și, când el însuși s-a îmbolnăvit, toți se prefăceau că-l socotesc sănătos. Doctorii n-au cutezat să-i dea vreun leac, astfel că prințul a murit. Duelul dintre piatră și junglă a început, se pare, aici cam în vremea când la noi dacii îl uimeau pe Herodot. Mai întîi, piatra a triumfat. A fost epoca de construcție a acestor piramide și a templelor din vârful lor. Un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de obicei păcătuiesc prin caracterul lor prea pitoresc. Unealta pe care am văzut-o mânuită împotriva junglei e o armă de temut la mânie. La ceremonii ea nu e de carton și, se zice, n-ar fi rare cazurile când duelurile ceremoniale se sfârșesc cu urechi tăiate sau chiar cu accidente mortale. Dar a reduce "machismul" la atât înseamnă a vedea în el ceva exotic, în vreme ce, în viziunea mexicanilor, Socrate însuși, ducând fără să-i tremure mâna, cupa cu otravă la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]