2,216 matches
-
și, cît ai clipi, Tomás Aguilar se și prăvălise peste mine Într-un potop de pumni, care s-a lăsat cu dureri pentru cîteva săptămîni. Tomás era de două ori mai mare, mai puternic și mai feroce decît mine. În duelul acela din curtea interioară, Înconjurat de o mulțime de copii Însetați de lupte sîngeroase, mi-am pierdut un dinte și am căpătat un nou simț al proporțiilor. N-am vrut să spun nici tatei, nici preoților, cine mă bumbăcise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
căsătorească cu Julián pentru ca el s-o moștenească. — Dar ceremonia n-a ajuns să aibă loc. — Dacă, Într-adevăr, a existat vreodată un asemenea plan sau o asemenea văduvă. După cîte am Înțeles, Carax s-a pomenit implicat Într-un duel, chiar În dimineața zilei cînd urma să se Însoare. Știți cu cine și de ce? — Neuval a presupus că era vorba de cineva care avea legătură cu văduva. O rudă Îndepărtată și lacomă care se temea că moștenirea avea să Încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
temea că moștenirea avea să Încapă pe mîna unui oploșit. Neuval publica mai ales foiletoane, și mi se pare că genul ăsta i s-a urcat la cap. — Văd că nu acordați prea mare credit poveștii cu nunta și cu duelul. Nu. N-am crezut-o niciodată. — Ce credeți că s-a Întîmplat atunci? De ce s-a Întors Carax la Barcelona? ZÎmbi cu tristețe. — De șaptesprezece ani Îmi tot pun Întrebarea asta. Nuria Monfort Își aprinse Încă o țigară. Îmi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din perioada de tranziție de la neoclasicism la romantism. Alexander Pope (1688-1744), poet și scriitor satiric englez, protagonist și teoretician al clasicismului englez. James McNeill Whistler (1834-1903), pictor, gravor și umorist american. A trăit mai mult în Franța și în Anglia. Duelurile sale verbale cu Wilde, Shaw și alți contemporani au generat lucrarea Arta rafinata de a-ți face dușmani. William Morris (1834-1896), personalitate multilaterală a sfârșitului de secol - pictor, gravor, desenator, tipograf, poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un alt fel de a denumi omnisciența. Iar omnisciența e atributul doar al lui Dumnezeu, precum arată Toma din Aquino și sfântul Bonaventura, printre mulți alții, replică poetul. Pe nesimțite, Își Încrucișase din nou mintea cu vechiul profesor, reluând un duel neîncheiat. - Mai există și alți maeștri care să ne lumineze bezna. Alții au căutat și caută lumina, pe lângă cei mari la care ai făcut trimitere. Despre unii am vorbit, pe vremea aceea. Despre alții, Însă, nu era prudent să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vârful capului, se pregătise pentru o repetiție pe care o avea de făcut actorul aflat în primul lui an de profesie. Avea să joace Hamlet, premiera trebuia să fie în toamnă, și îi spusese că vrea să repete scena finală, duelul, te rog, ajută-mă și dă-mi replica în locul lui Laertes. Fata se gândise mult la „bătălia cu sine a prințului”, cum îi zicea deloc întâmplător, în noaptea trecută, acasă la ea, citise încă o dată piesa, citise și Freud pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să asist la lupta voastră. Ia-ți spada de pe masă, vreau să văd cum te duelezi. Și pleoapele fetei cad la loc, peste viață. El: suntem acuma după scena cimitirului; Hamlet, Laertes, spadele, sunt la fel de lungi?, cupele cu vin, otrava, duelul. Am zis bine? Ea: bine, să te aud. El: ia cartea și dă-mi replica, fii și Laertes, eu îmi imaginez că Ofelia e acolo, că a rămas acolo. Tânăra lasă cămașa jos, pe parchet, ca un semn al prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te puteai apuca de cap dacă erai om normal. Dar de unde, cu Toscani nu s-a pus problema, omul era rezistent, fie că nu băga de seamă efectiv, fie că accepta dezastrul pentru că oricum nu-l putea împiedica. Era scena duelului, noi eram cu toții mușchetarii regelui, aveam săbii și costume elegante, catifea și piele, chiar ne plăcea, a fost printre puținele costume pe care le-am purtat cu cochetărie. Stăteam în scenă și făceam un tărăboi teribil când trebuia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
eram cu toții mușchetarii regelui, aveam săbii și costume elegante, catifea și piele, chiar ne plăcea, a fost printre puținele costume pe care le-am purtat cu cochetărie. Stăteam în scenă și făceam un tărăboi teribil când trebuia să aibă loc duelul între Dorel Iacobescu și Răducu Ițcuș. Lucrasem la săbiile lor care erau din tablă, le îndoisem înainte și le băgasem forțat în teacă, așa că atunci când le-au scos, parcă ar fi avut în mână două seceri, așa erau de îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
impresionant de la ultimul etaj. Locul avea o asemenea înfățișare, încât mai că mă așteptam să-l văd cu o sabie în mână; într-adevăr, când se întoarse într-o parte, am observat că avea pe obraz o cicatrice dintr-un duel. Ce mai e pe la Berlin? întrebă el liniștit, oferindu-ne câte o țigară din cutia lui. Pe a lui și-o potrivi într-un portțigaret din lemn de trandafir care semăna mai mult cu o pipă și care ținea țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
grandeur, en France l'histoire de la pensée, comme l'histoire tout court, pousse le sens du tragique jusqu'à l'outrance. Que ce soit la consommation sur le bûcher d'une foi dévorante des hauts pouvoirs géométriques de Pascal; le duel stupide, qui un matin exsangue, près de Gentilly, emporta Galois; ou le soleil satanique des pûbertés violentes, sublimant le génie de Rimbaud - bien avant que le soleil d'Harrar desséchît sa jambe - partout la même fin brusquée enlève ces demi-dieux
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-a răpit pe Galois lângă Gentilly; fie soarele satanic al pubertăților violente, sublimând geniul lui Rimbaud - cu mult înainte ca soarele Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
excludeau ideile generoase, liberale ale vremii. Cultura inimii i-a făcut-o însă tată-său: singurul om pe care Evariste l-a iubit cu adevărat, cum singur mărturisește prietenului său Auguste Chevalier, într-o scrisoare trimisă cu puține zile înainte de duelul fatal. Așadar: radicalismul intransigent, dragostea sălbatică de libertate, care aveau să distingă mai târziu pe republicanul Evariste Galois, i-au fost transmise de tatăl său, Nicolas Gabriel, ale cărui predici antiregaliste trebuie să se fi întipărit adânc în spiritul adolescentului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și abeliene, pentru a egala dintr-o dată, făcând saltul a trei decenii, pe Riemann și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unul din biografii lui Galois și din puținii contemporani care au cunoscut-o, o numește "coquette de basétage". Prin intrigile acesteia, doi din mulții ei prieteni, un presupus unchi și un presupus logodnic, provoacă pe Galois, în același timp, la duel. Întrucât acei agresori par să fi fost ei înșiși în partidul patrioților, codul de onoare al membrilor partidului obliga pe Galois să se bată chiar în acele condiții inegale. După ce, în ajun, redactează scrisoarea celebră către Auguste Chevalier, Galois cade
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se declară în următoarele 12 ore și Galois moare a doua zi, 31 mai, asistat de fratele lui mai mic Alfred. Multe lucruri nelămurite, din acel duel, au făcut să se acrediteze legenda că provocatorii lui Galois erau oamenii plătiți ai regelui, intrați prin fraudă în partidul patrioților, și că însăși femeia, obiectul acestui litigiu, n-ar fi fost decât o unealtă a poliției, pregătită anume pentru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unui alt mare francez: poetul Arthur Rimbaud, unul din incendiatorii Comunei, de la 1870. Ceea ce ne reține în Galois e alăturarea patetică, făcută să izbească imaginațiile, a unui mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul duelului îi adaugă un colorit romantic, decât figura celuilalt matematician, contemporan al lui Galois, la fel de stăpânit de patima politică, legitimistul Cauchy, a cărui esență se scurge prin academii sau în exiluri somptuoase, ca profesor al fiului lui Carol al X-lea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al X-lea (la Turin, la Viena și la Praga)! Notăm, în treacăt, încă o asemănare a celor doi matematicieni. le amândurora suferă de un anume abandon: a lui Galois, e scrisă în fulgerări întrerupte, între două închisori și un duel, în scurtele răgazuri pe care i le acordă un destin nemilos; a lui Cauchy, se întinde monotonă pe vreo 800 de memorii, în voia facilității unui talent prolix. Totuși spectacolul acestei vieți prodigioase nu trebuie să se traducă într-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns, Războiul l-am pierdut. Dar cine-ar vrea eternitatea Unui duel continuu între râs si plâns?!?! Referință Bibliografică: Anotimpul dezamăgirilor / Lăcrămioara Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lăcrămioara Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364373_a_365702]
-
rar, Printre cuvinte ne-am pierdut în doi, Privind în zori același astru solitar. Ne-am luptat, pân-a învins singurătatea În brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns, Războiul l-am pierdut. Dar cine-ar vrea eternitatea Unui duel continuu între râs si plâns?!?! Citește mai mult Și s-a sfârșit! iubirea mea cea mare!S-a terminat cu totul, vreau să zicAm mers alături prin zloată și prin soare,Regrete n-am deloc, nici măcar un pic!Nu pot
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
adus aminte rar,Printre cuvinte ne-am pierdut în doi,Privind în zori același astru solitar.Ne-am luptat, pân-a învins singurătateaîn brațele-i flămânde tare ne-a mai strâns,Războiul l-am pierdut. Dar cine-ar vrea eternitateaUnui duel continuu între râs si plâns?!?!...
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
inefabil, din volumul „Retorica balansoarului”, publicat în august 2012, la aceeași editură. Poetul își grupează creațiile de factură umoristic-satirică în trei capitole: 1-Epigrame, catrene, șarje amicale (pag.8-65) 2-Fabule, rondeluri, satiră politică de arhivă (pag.66-100) 3-Dicționar, perle de dactilografie, duel epigramistic, caricaturi și fotografii (pag. 100-116) Deși profesia de bază aparține domeniului tehnic - tehnician proiectant - Teodor Barbu și-a etalat excepționalul talent și în domeniul poeziei, al publicisticii sau ca epigramist. Concentrată în câteva versuri, epigrama înfățișează de obicei, în
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
Da, mamă, știu. Afară de flori. Trandafirul este... floarea noastră națională, ce știi tu. Dar rezolvăm noi și asta. A trecut vremea când bărbații mai cumpărau încă flori pentru doamne, le cântau serenade sub balcoane, le închinau ode, se băteau în duel pentru dumnealor. DOAMNA CUCU: Măi Cuculeț te pomenești c-ai prins șpilul. CUCU (misterios): Cucule, fă-ți autocritica. Ia spune tu sincer de când nu i-ai mai cumpărat soției tale flori? Mândria noastră, turnătoarea familiei își dorește un buchet de
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
în ochii mei / Și-mi vii, amice, pân-la brâu!, zeflemeua benignă cu substrat critic, precum și alte tehnici înrudite, asigură implinirea scopului urmărit: acela de a contribui la înfrumusetarea comportamentului semenilor noștri și la eradicarea trăsăturilor negative de caracter. De remarcat „duelul” epigramistic purtat cu Niki Ursei, cu Sanda Alecu, Al.Mircescu. șarje amicale adresate unor confrați: Unui confrate prozator Epigramistului Niki Ursei D-lui Nic.Moisiu,in vizită la Drăgășani Ești tenace și abil Fiindcă am avut succes, În aerul acesta
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
Acasa > Strofe > Timp > VECHIME Autor: Lorena Georgiana Craia Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Timpu’-nvârte-n carusel Peruzele în duel; Noaptea nopților prelinge O lumină, ce mă stinge. Scriu cu alb din călimară Cât îți sunt eu de amară; Din creion și rumeguș, Te împing pe repeguș. Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își primește-n
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]