1,127 matches
-
curmei și-o poartă toată ziua în țarnă. Dar capra cum îi capra : ba se cațără pe-un păducel, ba se bagă sub o tufă, dă pici, dă pe dincolo, până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia-mi, Doamne, dumnezeirea și sloboade-mă pe-o săptămână, să mă duc să- mi hodinesc ciolanele oleacă. Baba Păscărița îi tălmăcea Săndulesei o rudenie pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
păducel, ba se bagă sub o tufă, dă pici, dă pe dincolo, până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce babei capra și se înfățoșează lui Dumnezeu : - Ia-mi, Doamne, dumnezeirea și sloboade-mă pe-o săptămână, să mă duc să- mi hodinesc ciolanele oleacă. Baba Păscărița îi tălmăcea Săndulesei o rudenie pe care aceasta n-o știa bine : - Tata lui Colac, ginerele dumitale, era băietul mătușii Catrine, adică văr cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru mine a fost unica persoană cu care m-am însoțit vreodată, cu care m-am zbenguit vreodată și care, în mintea mea, se conforma imaginii clasice a unui mukta, adică a unui om uimitor de luminat, un cunoscător al dumnezeirii. În orice caz, caracterul său se pretează la o densitate narativă fără de margini, și nu mă pot gândi la nimeni, cu atât mai puțin la mine însumi, care să-l poată zugrăvi dintr-o singură mânuire de penel sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de iubit cuvinte ședeam sub copacul în care universul crește inimi unde zâmbetul și-a pierdut gravitația să rămână în palme diamante purtam încă dumnezeirea ca pe-o haină ușoară în serile de vară doar ce-am întins mâna și mi s-a poleit gândul de-atunci repet același exercițiu de ascuțit penița și nu mai cred că toate cuvintele sunt de la el caut biblioteca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum nu-i văzusem până atunci, ca-ntr-un miracol, în care mă pierdui a doua oară. Își trecu mâinile prin părul meu, mângâindu-mi fruntea, obrajii. Șoptea: - Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei îmi buimăcise mintea, și în timp ce ridicându-se în picioare începu cu adevărat să-și lepede puținele haine de pe ea lăsându-le să cadă pe moalele covor persan, eu mă îmbătam la statura ei pe care, mutând-o acum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
volum și „Nu înstrăinați pământul”, e deslușit un orizont de idealuri sublime. Cu lacrima pocăinței începe curățirea și lupta ființei umane către scopul pentru care a fost zămislită, cu lacrima începe iertarea, lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre.” Petru C.
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții și că poate obține o victorie mai mare decât atunci. - Mai mare, măria ta? Întrebă vornicul Bodea. Atunci a Îngenuncheat creștinătatea! - N-a Îngenuncheat-o, vornice! ridică glasul Ștefan. Creștinătatea trăiește Întru dumnezeire chiar și fără Constantinopol! Capitala creștinătății ortodoxe se află În sufletele fiecăruia din noi! Ea nu e nici la Kiev, nici la Moscova, nici la Sofia, nici la Belgrad, nici la Târgoviște și nici la Suceava! E datul nostru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și acelora care cred în El nestrămutat, până la a suta și până la a mia lor spiță! Per ansamblu, Biblia, care este cuvântul Lui, ne învață să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după mărginirea minților noastre. Când crezi că deslușești Dumnezeirea, n-o deslușești, de fapt! Sau, se destinde Dănuț, pătruns pe un tărâm teozofic prielnic, putem să căutăm explicații potrivite, în alte direcții. Exempli gratia, sunt câteva doctrine și metode mistice puternice, de mâna dreaptă, întemeiate tot pe revelațiile căpătate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un scarabeu de aur, peste podul norilor trandafirii și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
omului, de la sine, prin proprie inițiativă. Prin autocomunicare, Dumnezeu rămâne în același timp atât deschis, cât și incomprehensibil, pentru că în acest proces el nu se schimbă, ci doar îi oferă omului posibilitatea unei cunoașteri personale și mai profunde despre însăși dumnezeirea Sa. În aceste condiții, cunoscându-l mai mult pe Dumnezeu, omul experimentează concomitent și prezența misterului, devenind conștient de limita propriei persoane și de imposibilitatea de a avea acces în întregime la cunoașterea divinității. Autocomunicarea lui Dumnezeu a început odată cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mele / trebuie să existe o răscumpărate). Gestul pocăinței, în acest moment, pare a fi total, dacă sinele s-a îmbogățit prin experiența cunoașterii, inclusiv a ademenirilor demonice, în voia cărora chiar s-a lăsat un timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar arhaică: Vreau taine, vreau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în care sunt evidente aluziile la perechea adamică în Paradis sau Rug (II), unde căderea în poame, pe care o strigă, definește lumea ca imagine a dumnezeirii. Sunt însă și alte multe semne identificabile din mitologie, spre exemplu, în imaginea zeului orb, căruia eul liric aspiră să-i sărute ochii, din Pasărea care mă bea. Ca orice artist al cuvântului, poeta exploatează forța de sugestie a acestuia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să-nghit / câtă fericire e-n stare a-și dori / Adevărul în anemonă pitit. Obârșia a toate însă este, până la urmă, doar eul: tot în eu e ce-o să fie! Totuși, psalmic, animat de credință mereu, își strigă adesea către dumnezeire neîmplinirile: sângele meu, Doamne, din care mă sorbi / și-mi faci drumul de-ntoarcere, ca la orbi, / și faci din el predici despre Bine și Rău / Curgându-l de la Ana la Caiafa / și din Călău scoți Victima / și din victimă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și o sinteză lucidă, nepărtinitoare a creștinismului: 1. Religia este o consecință a temerii; 2, Esența creștinismului ar fi: ridicarea omului din starea lui existențială, materială, ontică pe linia perfecțiunii divine. Depășind efemerul vieții pământene, se mântuiește topindu-se în dumnezeire. Or, zic eu, a te smulge din materie, prin intermediul ideilor prăsite pe suport material, și a atinge metafizicul, este o utopie. Aa, că utopiile au însuflețit oamenii de când există, că le-au fost acoperiș de ploaie, sațietate de foame, cod
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-a lăsat copilul în viață aparțineau și colegei noastre. Și atât. La cursuri erau mai mult fete. Mi-am făcut prieten un băiat din Bucovina și un altul din Găiceanca, fostul județ Tecuci, Mohora, frate cu actrița
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
semnul crucei cu mănuși negre sau cenușii- Moșica Mari se închina cu mătănii și Lenora făcea crucea plină. Elena avu și ea un gest al mâinilor din care își trăsese mănușile lungi. Un gest de adorare vagă. Și ea recunoscuse dumnezeirea armoniei. Așadar, Marcian se urcase și el... în unitatea aceea perfectă se recunoștea stăpânirea mâinilor lui de animator ... Se urcase acolo, într-un amvon de biserică cu niște coriști. . . pentru . . . pentru că! Elena ridică in sus capul pe care iar ar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plin de har al Domnului. Aflarea nepotului în biserică n-a însemnat numai obligația de a le însoți pe cele două bunici și de a le împiedica să se certe în văzul lumii. Cu timpul, am început să pătrund misterul dumnezeirii, fiorul - inexprimabil în cuvinte - generat de contactul cu Creatorul. Mai târziu când am părăsit satul și am mers la liceu, slujba duminicală a început să-mi lipsească. Ar fi fost o soluție mersul la biserica aflată în apropierea școlii; am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
posedați un al șaselea simț, mult mai profund decât ceilalți și atunci veți realiza cu adevărat ceea ce simțeam eu atunci. Înainte ca noaptea să-și fi ridicat vălul ei cenușiu, știusem că am fost într-adevăr „ales”. Nu credeam în dumnezeire, dar parcursesem deja o întreagă viață într-o singură zi numai. O uitasem definitiv pe prietena mea, nici măcar vag nu mă mai gândeam acum la ea, iar pasiunea de a trăi devenise vie, arzătoare, constantă. Nu mă mai interesa acum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Tău cel fără de viață în acest preacinstit Mormânt al Tău, și Învierea Ta cea de a treia zi pre care începem să o prăznuim cu bucurie, pomenind pogorârea Ta la iad prin care ca un Stăpân ai slobozit prin strălucirea Dumnezeirii Tale sufletele drepților ținute acolo, umplând cele mai de jos de lumină. De aceea prăznuind cu inimă plină de bucurie și cu duhovnicească bucurie în această preabinecuvântată Sâmbătă, preamântuitoarele taine împlinite într-un mod dumnezeiesc, potrivit Ție, pre pământ și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
preasfântului și de-viațăpurtătorului Tău Mormânt și să binecuvântezi și să sfințești pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, și să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălașuri unde strălucește lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale. Dă-le, Doamne, sănătate și viață bună, umple casele lor de tot binele. Dătătorule-de-lumină, Stăpâne, ascultă-mă pre mine, păcătosul, în acest ceas și dă-ne nouă și lor să umblăm în Lumina Ta și să locuim în ea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și Eva astfel Încît cele două jumătăți separate să poată intra În concurență una cu cealaltă, lăsîndu-l pe El șef absolut. Asta se Întîmpla În timpurile biblice. În societatea capitalistă, Dumnezeul biblic este doar un produs ca oricare altul, adevărata dumnezeire este Economia, cu E mare, iar guvernul este trîmbița ei vizibilă. Ereticii spun că există o mulțime de alți zei, dar chiar de-ar fi adevărat, principiul călăuzitor este același pentru toți, indiferent de nume: dacă devii mai mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o tristețe. E o negare. E un sfârșit. Pe urmele mele coapte moartea își pune sărutul galben și nici un cântec nu mă îndeamnă să fiu încă o dată. Fac
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-i ieșea din cuvânt, nici măcar Mașcatu însuși, care după însurătoare se îmblânzise ca un mâț alintat. Și cum Ghighina fusese în prejma icoanei făcătoare de minuni, lumea o privea și pe ca pe o ființă sfințită ori aflată sub aripa dumnezeirii. Toată curtea de la Coteni făcea pelerinaj la Snagov în Săptămâna Mare, iar Ghighina cădea în fața icoanei plângând în hohote ori de câte ori vedea chipul lui Pampu, care îi aducea în minte noaptea de mai, fuga, frica, dar și parfumul unei aventuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar nu după fire și ființă. Potrivit lui Maxim, diferența dintre fire și ipostază se poate vedea și în cazul Sfintei Treimi, în care, „nu vedem fiind aceleași între ele firea și ipostasul, dacă cunoaștem o ființă și o fire a Dumnezeirii, existând în trei ipostasuri deosebite între ele prin proprietăți (prin ceea ce le e propriu); și trei ipostasuri în una și aceeași ființă și fire a Dumnezeirii”. În cele din urmă, autorul afirmă pentru o mai mare precizie următoarele: „Ipostas și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
aceleași între ele firea și ipostasul, dacă cunoaștem o ființă și o fire a Dumnezeirii, existând în trei ipostasuri deosebite între ele prin proprietăți (prin ceea ce le e propriu); și trei ipostasuri în una și aceeași ființă și fire a Dumnezeirii”. În cele din urmă, autorul afirmă pentru o mai mare precizie următoarele: „Ipostas și persoană sunt același lucru, căci fiecare reprezintă ceva particular și propriu, ca unele ce se circumscriu în ele însele și nu se află prin fire în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]