24,196 matches
-
respectivă, se mărginiseră probabil să creadă că Își schimbaseră Închisoarea plutitoare cu alta, mai stabilă și mai sigură, În așteptarea, ca Întotdeauna, a unor improbabile vremuri mai fericite. Deocamdată erau mulțumiți că-și salvaseră pielea, devenind singurii supraviețuitori ai unui echipaj format din treizeci și șase de bărbați și, dacă tot ceea ce li se cerea era să muncească și să dea ascultare, atunci erau cît se poate de obișnuiți să facă asta. Din această pricină, atunci cînd Gamboa, care adeseori abuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin a accepta invitația și, două luni mai tîrziu, se Îmbarcară În portul Guayaquil, Într-o grațioasă și elegantă goeletă albă, Iluzia, În compania primului grup de cincisprezece indieni din Otovalo, a unui căpitan taciturn și a șase mebri ai echipajului. PÎnă În acel moment, Diego Ojeda, Întotdeauna curtenitor, nu se hotărîse nici măcar să-i atingă mîna. O dorea cu Înflăcărare, Însă la fel de mult Își dorea ca ea să fie cea care hotărăște ziua și ora În care să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și comentă: - Tare am chef să fac o baie pe plaja asta și să faci dragoste cu mine la lumina unui foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioare, o legă cu putere de mîini pe noua sa victimă și se cățără cu agilitate pe culmea falezei, unde Își lăsase descoperite tunurile. Le Încărcă pînă la refuz, Își puse la Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
năvălească prin surprindere asupra lui. Era iarăși posibil, iar În asta consta poate cel mai mare risc, ca intenția portughezului să fie aceea de a rămîne ascuns pînă la sosirea unui vapor, arătîndu-se atunci și reușind, de data asta cu ajutorul echipajului de la bord, să dea o lovitură, să-i descopere ascunzătoarea și să-l distrugă. Nu-i rămînea prin urmare altceva de făcut decît să-l caute oriunde s-ar fi ascuns și să termine cu el. Primul pas a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol la altul. Nu era prima oară cînd o orcă ataca o navă, o scufunda și Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții a navei. CÎnd, În timpul călătoriei de Întoarcere, velierul trecu la o aruncătură de băț de țămul Înalt al Insulei Hood, nimeni de la bord nu Își putea imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
valuri de la Capul Horn și să alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete, iar asta Îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stomacului, asemănătoare cu aceea pe care o simțea cînd, În copilărie, tatăl lui Îi promitea că-l duce să vadă păpușarii. — Coleman! strigă el. Pregătește-i pe gabieri și, cînd sînt gata, trezește-l pe domnul Garret... Zbîrcitul șef de echipaj făcu un gest de Încuviințare, aruncă o privire spre pămînt și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întîmple, și și-au dat seama imediat. Cel care venea avea un În fiecare mînă cîte pistol din care soarele făcea să iasă scîntei la fiecare salt, și puțin mai tîrziu se auzi o Împușcătură. Optzeci de membri ai echipajului de pe Adventurer Își ațintiră privirile asupra insulei și observară cum necunoscutul de pe stîncă se Împleticea. Apoi celălalt se opri, ținti cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așezat pe un scaun pliant la umbra unui cactus, se uită cu stupefacție la prim-ofițer. — Cum adică nu-i? Întrebă el neîncrezător. Ce vrei să spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ești mulțumit de asta, dar nu e valabil și pentru mine - făcu o pauză. Poate că va trebui să Împărțim peștera asta pentru multă vreme. Dacă-i lași așa cum sînt, curînd vor duhni Îngrozitor... Vreme de două zile Încheiate, membrii echipajului de pe Adventurer dădură la o parte pînă și ultima piatră și ultimul tufiș de pe Insula Hood, În căutarea unui bărbat pe care Îl văzuseră toți cu ochii lor, dar pe care - niciodată mai potrivit spus - părea să-l fi Înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător să-l găsească pe fugar și să-l oblige să-și trădeze ascunzătoarea, după care toți aveau să fie putred de bogați pentru totdeauna. Cu toate acestea, căpitanul Lazemby, pe care cu adevărat Îl mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un echipaj Întreg Îl văzuse comițînd o crimă. Liniștea lui, o liniște Întemeiată pe faptul că lumea Îi ignora existența, se sfîrșise. Pe de altă parte, cei trei prizonieri Îi cunoșteau acum ascunzătoarea, știau cum să intre sau să iasă din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai urlau! exclamă el. Unul a murit chiar În noaptea aceea, iar celuilalt i-au cauterizat cioturile cu un fier Înroșit, debarcîndu-l În Jamaica - plescăi din limbă. Căpitanul ne-a asigurat că un efeminat provoacă mai multe pagube Într-un echipaj decît scorbutul, pentru că pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel mai puternic bărbat poate să cadă În ispită. Îl privi amuzată: - Tu nu ai căzut niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape Înspăimîntătoare -, se terminase și pătrundeau, ca atîtea alte cupluri, pe cărarea lungă, Întunecată și Întortocheată a lehamitei și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe Adventurer, nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută În aceleași ape, și se hotărî să trimită din nou velierul de cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scăpat nimeni cu viață. Mașini cu aripi distruse în care au murit familii întregi. Mașini tamponate, cu banchetele din spate împinse până-n bord. Mașini de pe vremea când nu existau centuri de siguranță. Mașini de pe vremea când nu existau airbaguri. Dinaintea echipajelor de descarcerare. Dinaintea paramedicilor. Astea-s mașini jupuite în jurul rezervoarelor de benzină explodate. Totul e așa grandios, zice Evie. Am lucrat toată viața ca să ajung până aici. Directorul de imagine zice să-i dăm drumul și să ne lipim sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
adevărat, recunoscu interlocutorul sau cu glas apăsat. Și n-am uitat. Dar nu pot hotărî eu dacă ești sau nu îndreptățit să iei parte la expediție. Asta este treaba Consiliului. — Orice căpitan de vas are dreptul să-și aleagă membrii echipajului, observă băiatul. Face parte din atribuțiile lui. Nu și în cazul acesta. Este o expediție mult prea importantă, iar responsabilitățile mele nu încep decât în clipa în care vasul va traversa strâmtoarea și va ieși în larg. Până atunci, obligația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fost elevul tău? Bătrânul confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei bine, de-acum e al meu. Se întoarse către membrii Consiliului. În calitate de căpitan al Mararei, îmi reclam dreptul de a-l include printre membrii echipajului, spuse. Și trag nădejde că într-o zi cunoștințele lui despre navigație să ajungă cel puțin la fel de bune precum retorica lui. N-am nici o îndoială că este puștiul cel mai siret... Tapú Tetuanúi îl întrerupse cu o mișcare a mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceea ce-l privește. Acuma plecați de-aici, ca mai avem multe de discutat. Cei trei băieți se înclinară în semn de respect față de hotărârea Consiliului și se depărtară cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca Miti Matái îl acceptă că discipol, dar și vouă v-am promis același lucru, dacă sunteți primiți în echipajul Mararei. Ofta adânc. Recunosc că am fost imprudenta, dar niciodată nu mi-aș fi închipuit că ați putea reuși ceea ce v-ați propus. Era, fără îndoială, o lovitură prea puternică și prea joasă, iar cei trei băieți au rămas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai întâmple, îl asigura Vetéa Pitó. Niciodată. Se scurseră încă două săptămâni, necesare pentru ultimele reglaje ale navei, încărcarea lestului, care nu era prea mult, a apei, alimentelor, armelor și a celorlalte lucruri de care ar fi putut avea nevoie echipajul în această lungă călătorie. Apoi se trecu la selecționarea celor trei Pahí-Vahínes1. Miti Matái hotărâse să fie numai trei, cu toate că erau mai mult de zece doritoare. Așa-numitele Pahí-Vahínes, care erau alese dintre văduvele fără copii mici, urmau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
istorioare frumoase, care să le-ndulcească celor de pe vas ceasurile lungi. Cand veni ziua aleasă, ceremonia de selecție avu loc în Marae, incepand la lăsarea serii și prelungindu-se până spre răsărit, iar juriul era format, evident, din toți membrii echipajului, cu excepția căpitanului, cărora li se adăugau cei mai de seamă membri ai Consiliului și două matroane. Pentru început, fiecărei candidate i se puseră la dispoziție ingrediente similare, cu care să-și demonstreze abilitățile culinare. După ce membrii juriului gustară din preparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nimeni altcineva, în afară de voi, nu vă desface aceste noduri. Să mă lovească un fulger dacă voi permite vreunui bărbat să mă atingă. Astfel se oficializă logodna dintre cea mai frumoasă ființă din Bora Bora și cei mai tineri membri ai echipajului Mararei și, din acea noapte, nici unul dintre ei nu mai avu vreo îndoială cu privire la fidelitatea pasionalei Maiana. Petrecură restul nopții vorbind, cântândși râzând, ca și cum nu ar fi fost vorba despre o femeie exuberanta și de trei tineri îndrăgostiți de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai tarziu trebui să asiste răbdător la lungă și complicată ceremonie a aducerii la bordul Mararei a uneia dintre pietrele sfinte din Marae, pentru cazul în care navă n-ar mai fi reușit să se întoarcă în Bora Bora, iar echipajul s-ar fi văzut nevoit să întemeieze o colonie într-o insula îndepărtată. Astfel, această piatră s-ar fi transformat în altarul noului Marae, ceea ce ar fi însemnat că, deși aflați dincolo de granițele celui de Al Patrulea Cerc, descendenții acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]