2,443 matches
-
a epuiza viața, atâta vreme cât te mai poți bucura de ea, inclusiv pe teren sexual. 2. Un tantrism belgian. Willem van Hildervissem vine dinspre acest versant al Evului Mediu care-și propune celebrarea pulsiunii vieții, combaterea ascetismului prin slăvirea meritelor iubirii, edificarea paradisului aici, pe pământ. Toate acestea îndeosebi prin transformarea trupului într-un prieten - niciodată în dușman. Relația sexuală este numită Plăcerea paradisului. Ea se numește și acclivitate, un neologism care le permite adepților Spiritului Liber să vorbească într-un mod
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
altă parte, documentul abundă în contrasensuri, în sensuri greșite, precum și în neverosimilități. De exemplu: cum ar putea Constantin să-și sacrifice proiectul lui cel mai drag, el care gândește și acționează, de-a lungul întregii lui existențe de împărat, la edificarea unui stat stabil, după dezmembrarea Tetrarhiei? Pentru care anume motive ar acționa astfel? Voia unitate mai mult ca orice și renunță acum, odată ce și-a realizat visul? Nici măcar ideea nu se susține... Chiar dacă admitem că gestul lui Constantin ar fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a lui Platon. La originile unui real tangibil, găsim în acest context două nume diferite, desigur, dar ele formulează o aceeași putere genezică și genealogică. Și în această privință Marsilio Ficino se folosește de serviciile lui Epicur și Platon în edificarea viziunii sale asupra lumii. 3. Elogiul gălbenușului de ou. Marsilio Ficino își arde așadar lucrarea sa despre Lucrețiu și uită de cartea lui despre plăcere. Apoi experimentează bucuria creștină a veniturile canonice catolice florentine. Când protectorul său Lorenzo Magnificul moare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Uneori textul este pus în scenă pe principiul reprezentării teatrale. Această formă filosofică dispune de mai multe intrări. în afară de transmiterea latinei și a tehnicilor de retorică activate la oral după reprezentații între profesor și elevii săi, colocviul permite și o edificare spirituală. Pe subiectele cele mai diverse - modul de trai preferat, viața conjugală, demnitatea femeilor, caracterul nedrept al tuturor războaielor, minciuna, educația copiilor, alchimia, etc. - Erasmus transmite o etică, o morală, o înțelepciune, o filosofie. Evident, chestiunea religioasă este și ea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pene de scris pentru a proslăvi gloria lui Hristos; Uranus are dreptul la niște tratate morale ale lui Plutarh; Nephal primește și el un ceas, el care-și cheltuie timpul cu atâta parcinomie!... Plăcerea se dăruie, dar nu exclude nicidecum edificarea, construirea propriei persoane. Cărțile creștine stau alături de textele păgâne, Hristos și Plutarh se completează, Pavel face casă bună cu stoicismul, cu condiția ca ansamblul să conveargă spre practica evanghelică, singurul mod de a trăi ca un creștin autentic. în cursul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
om care nu se cruță, nici la nivelul fizicului nici la acela al moralului. Masochist? Nu chiar, dar departe de a-și fi sieși cel mai bun prieten... Supărat pe sine însuși, el dă impresia că-și începe munca de edificare a propriei persoane pentru a produce, pe măsura trecerii timpului, o figură finalmente demnă de a fi îndrăgită. La fizic Montaigne suferă de un handicap constitutiv: e mic de talie. Când unii îl vizitează uneori acasă la el și-l
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de mult poate induce lipsa prestanței o prezență fragilă în lumea asta, deficientă, dureroasă, presupunând dobândirea vreunui artificiu compensator. Atâta vreme cât nu apari în ochii altuia ca reperabil și distinct, trebuie să te faci astfel. Diferența trăită fizic contribuie, evident, la edificarea unui temperament neliniștit și preocupat de tot ceea ce, sub orice formă - de la canibali până la vrăjitoare, trecând pe la nebuni și la malformații congenitali - constituie o manifestare a diferenței, a bizarului, a straniului și a monstruozității. Căci Montaigne se consideră simultan „miracol
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fiziologice, medicale, dietetice, sportive, bilidinale situează Eseurile printre documentele excepționale în istoria ideilor, pentru cel care dorește să studieze misterele elaborării unei gândiri și ale constituirii unei viziuni asupra lumii. Niciodată până la el n-am asistat în asemenea măsură la edificarea unei filosofii care înțelege să transforme niște slăbiciuni în forțe - condiție sine qua non a oricărei supraviețuiri și apoi a unei întregi existențe. 2. Amintirile unui om fără memorie. Nici din punct de vedere al moralului Montaigne nu se arată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
oamenii de rând de pe stradă, interlocutori ai lumii antice. La antipozii unei gândiri destinate profesioniștilor, filosofilor de profesie, funcționarilor gândirii - care, din acest motiv, nu-l recunosc ca fiind unul de-ai lor, și au dreptate... - el visează înainte de toate edificarea sinelui. Dacă opera lui poate mai apoi fi de folos și cititorului, cu atât mai bine, însă ea nu există în primul rând pentru ceilalți. De unde și arta lui de a lua de ici de colo tot ce poate fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l îndrăgește... 14. Diogene et Cie. Preferința lui pentru un Socrate disociat de caricatura sa platoniciană îl face să îndrăgească figurile lui Diogene și Aristip, preocupați în mod esențial de înțelepciunea practică, aici și acum, de o asceză utilă în vederea edificării ca individualități suverane, autonome și libere. Atunci când trimite la Aristip din Cirene Montaigne specifică pasiunea lui obstinată pentru independență, pentru o viață trăită fără a avea de dat socoteală nimănui altcuiva decât sieși. Cu aceste două excepții antice, uneori disimulate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
noastre: într-un asemenea caz e mai bine să învățăm a suferi, a suporta și a ne abține. Această separare a domeniului acțiunii posibile și a părții incompresibile pe care trebuie s-o acceptăm deschide și ea căi considerabile în vederea edificării unei morale hedoniste. O criză de litiază renală poate fi stăpânită fără probleme cu categoriile formulate de filosofii din perioada imperială. Cu niște limite, desigur, pentru că Montaigne nu ia apărarea celor care legitimează durerea pretinzând că ea ne permite să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anecdotelor referitoare la Aristip din Cirene are aceeași semnificație: ele constituie o formidabilă mașină de război antiplatoniciană. într-un spirit ludic și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. în plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus de oameni în stare să le citească obligă la exerciții care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
stigmatizează pe tiran. Platon aspiră să organizeze viața privată, să legifereze în ceea ce privește viața sexuală a indivizilor, să pedepsească pe oricine refuză să-și subordoneze libertatea personală statutului de cetățean al statului Leviathan? Epicur crede în contractul între indivizi consimțind la edificarea intersubiectivității libere. Cetățeanul atenian conduce comunitatea folosind constrângerea, autoritatea, poliția? Cel din Samos face apel la prietenie. Platon se află la originea totalitarismelor moderne îa se citi sau reciti textele lui Popper)? Epicur se află la originea rezistențelor dintotdeauna. La
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la înțelept. Prin aceasta, activitatea sa evoluează în parametrii filosofiei. Portretul Regelui bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moartea nu l-ar fi răpit atât de timpuriu. Lucrețiu nu vorbește de prietenie în poemul său. în schimb, pasajele consacrate lui Epicur în primele versuri a nu mai puțin de cinci cărți din șase arată ce sentimente contau în edificarea unei prietenii, chiar și atunci când o sută de ani îi despart pe cei doi oameni: admirația, respectul, seducția, fascinația, blândețea, bunăvoința. Și apoi mai există și acea dedicație către Memmius, care ne permite, din nefericire, să descoperim că Aristotel are
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
definește... - dar de ce el, și nu altul? După toate aparențele, pentru a salva materialismul de pericolul fatalist care îl pândește în caz contrar. Reducerea lumii la o pură și simplă cauzalitate mecanică ne obligă să facem din ceea ce se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-se unde se află, ori sunt îndepărtate obstacolele care împiedică instaurarea ei. Evitarea negativului constituie o mare parte a oricărei filosofii a plăcerii - în opoziție cu ceea ce afirmă critica, întotdeauna preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie cîteva zeci de versuri - îII, 1-61) - intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suavi mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista de pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
satisfacerea lor... Cercul campanian îndulcește rigoarea și auteritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei. Dacă satisfacerea unei dorințe, oricare ar fi ea - naturală sau nu, necesară sau nu -, nu duce la o alienare, atunci ea e legitimă. Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
definitivă și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de a fi, fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce numesc latinii otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea de sine ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului de a se modela pe sine prin intermediul filosofiei. Pentru Diogene, fericirea presupune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și La Boătie, și Pierre de Brach, catolicism moderat, și cărțile, și Charron, conservator, și Constantin, și Copernic, creștin, și cuplul ataraxic, și cuvântul, și deismul, și Democrit, care dictează, și Diogene din Sinope, și dolorismul, și dorința, și durerea, edificarea sinelui, ediții ale Eseurilor, educația sa, emotiv, și Epictet, și Epicur, epicurian, și epicurismul campanian, și epicurismul creștin, și ereditatea, erori privitoare la Montaigne, și eumetria, și familia sa, și femeile, și femeile din familia sa, și fericirea, și fideismul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la Erasmus, și înțelepciunea, la Montaigne, și lumea din umbră, și sexualitate, și lumea de apoi medieval, plăcere în acord cu natura, aritmetica plăcerilor, și asceză, binele suveran, carnală, călăuza virtuților, căutată, celestă, creștină, a lui Dumnezeu, și durere, și edificarea sinelui, eternă, evitarea durerii, evitarea neplăcerii, de a exista, finalitatea existenței, ierarhie, infinită, și libertate, în lumea de dincolo, și mântuire, un mijloc, moderată, și nebunie, și neplăcere, origine naturală, și religie, un scop, a spiritului, a sufletului, terestră, a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hrană, râs, sănătate, simțuri nobile și josnice, suflet, absent, distinct de trup, dualism, imaterial, legat de trup, loc, și mântuire, metempsihoză, muritor, nemuritor, perfect, predominanța lui, prizonier al cărnii, al psihicilor, purificare, transmigrare, VIAȚA FILOSOFICĂ banii, ca o capodoperă conversația, edificarea sinelui, meditația, sărăcie, viață sănătoasă, Traducere de Mihai Ungurean * „Muncă, familie și patrie” era lozinca regimului de la Vichy. Aici, sensul este ironic, bineînțeles în. tr.). * Vezi nota de la p. 108 în. tr.). * După ocuparea Franței de către Germania nazistă în 1940
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
71); c) instituirea practicii cămătăriei care, alături de capitalul comercial, a îndeplinit funcția de distrugere a economiei de subzistență și de ruinare a vechii clase a nobilimii; d) construcția infrastructurii necesare economiei de piață - drumuri, căi ferate, depozite, porturi etc.; e) edificarea, cu sprijinul străinătății, unei rețele instituționale moderne, absolut necesare funcționării unei piețe capitaliste: legislație corespunzătoare, bănci, camere de comerț, instituții de credit, tribunale, cod și instituții fiscale, regim vamal, structuri polițienești. „O piață capitalistă”, scria H. H. Stahl, „nu poate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]