3,527 matches
-
ce nu le trăiesc, Eu vreau,dar nu se poate. Căci o iluzie iubesc, De mine ești departe. Poate soarta vrea ca-n viață, Să ne-ntâlnim odată, Ca să vezi pe a mea față, Iubirea cea curată. Dar totul este efemer, Sunt vise plăsmuite, În fața sobei, când e ger Și ceaiul e fierbinte. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: EȘTI UN VIS... / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru
EȘTI UN VIS... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384585_a_385914]
-
Acasa > Poezie > Familie > AM GREȘIT Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului A câta oară,rog somnul să vină, Să mă-adoarmă-n vise efemere? Acum simt și casa că-mi e străină, Iar inima îmi plânge în tăcere. Eu nu am gândit atunci când am plecat, Că sufletu-mi se zbate în durere, Că zi și noapte mă ceartă neîncetat Și mă îndeamnă ca iertare
AM GREȘIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384609_a_385938]
-
de vin sau de spirtoase, au intrat în panoplia figurilor memorabile. Oameni trudiți care își îneacă în băutură necazurile, cheflii fără grijă zilei de mâine, prieteni veniți să sărbătorească un eveniment, parveniți dornici să fie văzuți în compania unor celebrități efemere, pot fi tot atât de bine personajele unui tablou cu acest subiect. Eroii unui astfel de picturi sunt inevitabil afectați, tratați uneori familiar, alteori pretins aristocratic, dar întotdeauna avertizând discret asupra consecințelor inevitabile și paradoxale ale falselor iluzii ascunse în băutură. O
ARTIŞTII ŞI BOEMA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384601_a_385930]
-
fost apreciată și în versuri de către Elena Trifan și Marin Voican Ghioroiu: „E icoana nemuririi pe un cer blând și senin./ Este taina preaslăvirii pentru omul suferind./ Este-a cerului mireasă și a gândului puteri./ Este steaua norocoasă peste omul efemer.” (Elena Trifan - Tămăduire) „Elena Armenescu ?!/ N-are pușcă, nici pistol./ Războinică... nu-i deloc,/De cultură are-un dor/ Și la inimi le dă foc -/ Măiestria strofelor/ Cu vraja cuvintelor.” (Marin Voican Ghioroiu) Actrițele Ioana Calotă și Doina Ghițescu au
SEARĂ DE POEZIE LA CENTRUL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384682_a_386011]
-
totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. Mira se oprea des. Oboseala fizică însă nu o copleșea. Avea nevoie și de efortul acestui drum
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
Ștefan crescură mari, se căsătoriră, dădură naștere la rândul lor altor moștenitori și neamul se răspândi în întreaga țară. Ștefan și Ecaterina ajunseră la adânci bătrâneți legănându-și chiar și strănepoții pe genunchi, apoi mulțumiți de cele petrecute în viața efemeră adormiră în somnul de veci. Peste ani se născu și a treia generație. Într-o familie - un băiat chipeș și isteț, iar într- alta, trei ani mai târziu, o fetiță frumoasă ca o zână din povești. Părinții lor cunoșteau blestemul
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
regat. Dârzele crizanteme au curajul De-a sta în fața brumei seci, Doar ele dau grădinilor mirajul, Când neaua se așterne pe poteci. Apoi, înfruntă freamătul de vânt Ce suflă peste toamnă cu putere, Rostul crizantemelor pe pământ Este ofranda vieții efemere. Azi, stelele pământului înving, Mai prelungesc a grădinilor viață... Crizantemele și toamna se sting, Când plânge cerul cu flori de gheață. Referință Bibliografică: Crizanteme / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași timizi, ochi verzi și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Uitându-se mirată și...cumva ironic, La murtorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi răspunde-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
ascultă? De ce mă arzi ca-n de iad cu-a ta văpaie? De ce cu dărnicie-mi dai durere multă? De ce-ai ales cu doru-ți să mă nimicești? De ce gonit mi-e sufletul făr' de odihnă? De ce numai cu vise efemere mă hrănești? De ce prin gând îmi umbli să n-am tihnă? Tu, dorule nebun, ce gemi și nu știi glăsui Mai lasă-mă și fugi peste al timpului hotar, Poți lua cu tine tot ceea ce aș putea iubi Și fugi
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382498_a_383827]
-
Ce nu voi atinge vreodat', Atât mi-a rămas în umblare, Să cred c-am să fiu vindecat, Aș vrea să mă-nalț cu putere Mai sus de al șaptelea cer, Să-mi las amăgirile toate, În cortul de lut efemer, Plânge-n suspine trăirea Uitată de toți și de tot, O luptă continuă mi-e viața, Aș vrea să renunț dar nu pot, Aș vrea să mă cheme Iubirea În locul numit cald, "Acasă", Dar nu eu mi-aleg părăsirea, Nici
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se simțea pendulând cumva între un trecut care devenea brusc prezent și un prezent tot atât de efemer, ca licărirea unei raze de lumină în unda apei. De parcă ar fi fost o gâză pierdută printre pliurile aflate într-o permanentă rearanjare ale unei țesături, conștientul ei făcea eforturi de a răzbate la suprafață, hotărât să rămână ancorat în
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
îmi dădeau un impuls de opoziție față de vitregiile vieții. Lacrima pornită din ochiul drept, s-a rostogolit până în bărbie, aici s-a oprit un moment, a stat în cumpănă, apoi a căzut pe fila scrisă din fața mea; picur de diamant, efemer, ca toate bogățiile lumii. Alte lacrimi au urmat același drum, ochiul stâng, nevrând să rămână mai prejos și-a adus obolul , se prelingeau stropi pe obraz, fiecare pe partea lui, mereu pe același drum, precum un râu ce curge din
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
poată purta o cunună. În ceruri, trompete rasună, Ecouri de noi aspirații, Se sting printre vechi constelații Și pulberi de stele coboară, Îmbrăcând minunata comoară, Eternul Luceafăr de zi! E Viața, minunea de-a fi, E Calea ce-a-nvins efemerul, Adevăr ce dezleagă misterul, E crezul în suflet zdrobit, Eul ce-a fost răstignit, E pacea deplină-n trăire, Pământ nou și cer, nemurire, E Alfa și-Omega, e totul, E moarte și viață, chivotul, În care stau frați pe
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
Durerea de-a nu te merita, mă sfâșie-n simțire, sunt suflet din trupul ce îl mlădie al sorții vânt; Devin... Gândul de-a nu te cunoaște, mă trimite-n căutare, sunt cuvânt din Logos-ul ce nu moare trecerii efemere; Zbor... Glasul de-a nu ți-l auzi, mă trezește-n ființă, sunt vorba ce a înțeles să tacă supusă inimii; Răzbat... Sacrificiul de-a nu ți-l slăvi, mă lipsește de viață, sunt ceea ce Tu vrei a voi să
SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382604_a_383933]
-
tânăr, vesel, senin. În nopți fermecate, spre zori, Să simt ai iubirii fiori, Covoare de-amor pe alei, În parcul cu-aromă de tei. Te-ntoarce, tu, vreme ' napoi, Alungă SECUNDA DE-APOI... Placid, anodin, zile-ger ? Nu vreau! Totuși, SUNT EFEMER... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: VEȘNIC TÂNĂR / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VEŞNIC TÂNĂR de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382632_a_383961]
-
n-am dormit ca tine într-o floare Oferită dimineața-n dar de împăcare, Ci, m-am prelins din al sufletului izvor Să potolesc cu mine focul unui dor. Roua, trimisă de Dumnezeu din cer, Știa că pe pământ timpu-i efemer Și văzând lacrima plină de întristare, Se-nduioșă și îi dădu o imbrățișare. Și după multe alte îmbrățișări, Ca două picături gemene, surori, Rostiră amândouă într-un cuvânt: -Fără noi ar fi secetă pe pământ! Referință Bibliografică: Roua și lacrima
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
bat piciorul de pământ Să mă răscol ca o culoare, Amestecată în cuvânt Să țip din tot ce e femeie Din rana de sub sânul stâng- Ești curios de mă mai doare? De mai fac albe nopți și plâng?! Dau zbaterilor efemere Atât tribut cât ți-aș fi dat, Ca un Pygmalion ce-și cere Pe Galateea, din păcat Să se resoarbă unde-n sine Din râuri curse la vărsare Ocean în proprii spații pline, Nimic a gol, nimic a jale! Ai
UNDE IUBIRE, EȘTI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382661_a_383990]
-
ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce-i pasă vântului de
CE-I PASĂ TIMPULUI DE NOI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383849_a_385178]
-
Acasa > Poezie > Familie > SINGURĂTATEA MĂ APASĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Tristețea jalnic mă cuprinde, Singurătatea mă apasă. Focul din inimă-mi aprinde Dulci amintiri ce nu mă lasă. Prin efemera lor prezență Îmi bucură din nou privirea. Mi-au subjugat o existență, În care n-am găsit iubirea. Fizic frumos ți-a dat natura, Dar cu suflet rău te-a dăltuit. Făr de căldură ți-e făptura, Ce a ta
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
și sacrificarea mielului, ca aliment și simbol, de Paște, pâna la dispute legate de comunism și capitalism ca percepte ale evoluției sociale sau la împușcarea unui președinte arătată cu degetul de către istorie, trecând, nici nu se putea altfel, prin situațiii efemere, prin monologuri care nu își găsesc finalitate și demarații despre artă. Povestea se țese ca o pânză de paianjen care leagă destine. Autorul pune pe tapet chiar drama scriitorului zilelor noastre, când legea banului face din literatură o junglă în
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
joc fără de forma E doar un puzzle de simboluri, O piesă-i de-aici,una-i din ceruri! Cum să unești Umbră cu Lumina? Cum să separi Grâul de Neghina? Cum să trăiești cu Ură și Iubirea? Cum să alegi ,Efemer sau Nemurirea? O revelație-mi deschise inima zglobie Și-mi prefăcu jocul într-o poezie, În ea reușii să le-așez pe toate La locul lor,pentru Voi,poate! Referință Bibliografica: Viața, puzzle de simboluri / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN
VIATA, PUZZLE DE SIMBOLURI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383996_a_385325]
-
iluzii. În ochii singurătății care clipesc de dor profund, doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc împlinirea doar pe aripile vântului care spulberă răspunsurile efemerului. “Pe aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
să intre lumea cu-ale ei idealuri rele, În al tău suflet căci omul, este trecător ca iarba, Lasă Duhul Sfânt să intre, să te-nalțe către stele, Pe-ogoarele credinței să muncești! Nu sta degeaba! Nu lăsa ca strălucirea efemeră, pieritoare, Să-ți întunece privirea, să tânjești după arginți, Mai degrabă te apleacă, fii smerit ca și o floare, Dă-ți parfumul fără plată și dă rod printre cei sfinți. Nu lăsa durerea-n suflet să te-apese cu-ndârjire
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
-n drumuri curbe, în ritmuri galopante, lacrima cerului le-a adunat pe toate. Statuie la fereastră-n hipnoza ei lichidă, m-aș părăsi pe dată, s-ajung până la cer, ca lacrima lucioasă, desculță și silfidă să mă îmbrățișeze în dansul efemer. foto: pictură de Andreea Gheorghiu Referință Bibliografică: LACRIMA CERULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LACRIMA CERULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384116_a_385445]
-
dea. A rămas doar trunchiul ăsta, da-i uscat și el, vezi bine, Bătrânețea îl atinse binișor, ca și pe mine. Poate mâine, de-o vrea Domnul, voi pleca și eu la cer, Căci aici, pe lumea asta, totul este efemer...“. Referință Bibliografică: CIREȘUL DIN OGRADĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]