735 matches
-
de ei drept o chestiune de importanță socială». Suzana Delciu În poemul amintit, sau Dragoș Vicol În Pușcături pentru primul Plan Cincinal (Flacăra, nr. 33 din 19 VIII 1950) prind oamenii În Întrecere socialistă; dar zugrăvirea lor se pierde În efuziuni formale ce depărtează pe cititor de scopul pe care l-au urmărit poeții. Scriitorii sunt datori, așa dar, să adâncească temele pe care și le atrag (Ă). Poetul trebuie să prindă În versurile sale capacitatea intensă de a visa cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
permite - care sunt factorii comuni, unificatori. La o primă „lectură”, putem observa influența minimală a normelor oficiale, gradul scăzut cu care acestea interferează atât în viața privată cât și în cea publică. Desigur, reglementările codurilor civil sau penal au limitat efuziunile libertății sau derapajele libertinajului. Totuși, aria lor de competență a avut un impact minor asupra vieții cotidiene. Modalitățile de petrecere a timpului liber, preferințele vestimentare sau culinare, stabilirea anumitor reguli și ierarhii în interiorul familiei, urmată - nu de puține ori - de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
astfel de exemple - dar și de „motive” - sunt greu de găsit. Mai mult decât atât, ritmicitatea și maniera de desfășurare a acestor festivități au survenit pe calea legislației oficiale și mai puțin ca efect al inițiativelor private. În acest domeniu, efuziunile patriotice și simțul civic au fost ulterioare acțiunilor și impulsurilor stimulative venite din partea statului - legiferarea zilelor naționale, creionarea programului oficial al festivităților, implementarea lui prin intermediul instituțiilor prefecturii și primăriei ș.a. De aici a rezultat o anumită stereotipie a ceremoniilor, dar
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
comportament glacial și a vorbit tranșant, evitând până și cele mai uzuale formule diplomatice. În contrast cu primirea politicoasă și flatantă pe care Ceaușescu i-a făcut-o lui Gorbaciov, liderul sovietic a fost tăios și la obiect, evitând orice semn de efuziune. Intrând direct în problemele de importanță majoră, Gorbaciov a oferit o extraordinară performanță diplomatică replicând punctelor avansate de către Ceaușescu. Nu s-a referit direct la problema reformei, dar eșecul "modelului românesc" și efectele negative ale reticenței României de a se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care a și declanșat, iată, alarmata-mi paradigmă să-l revizităm pe olandezul de la începutul de secol XX, Mondrian, de la al cărui "copac" esențializat n-a mai fost decît un pas pînă la suprematismul său geometrizat. Așadar, de la "lirismul cvasidelirant, efuziunea vulcanică, scriitura plină de impetuozitate și strălucire", cum definesc exegeții artei canonul încă temperatei modernități, la "refuzul oricărui romantism, grija măsurii celei mai stricte și a celui mai clar echilibru", fiind acestea valențele modernității radicale. Și dacă lucrurile s-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să rîdă. Sînt, amîndoi, cei de pe litoul librăriei, Nașul chibițînd după puterile lui, gata-gata să-și gripeze rating-ul. În sarabanda comicăriilor, scena din lift, cu fostul ministru de Externe Pleșu, cînd micuțul Araffat (Alah să-l ierte!), în plină efuziune, ajunge să-l sărute pe... gît, îmi suprasolicită maseterii. Liiceanu, se-nțelege, menținîndu-se, ca pe litou, în contrast. Și mai spune devastatorul Pleșu ceva care, de data asta, nu mai e chiar de rîs: că există un trio: Lică, Vasilică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
idilizată a naturii (câteva accente mai firesc duioase se întrevăd în Codrul, Un mosafir, Mă cheamă), ci în recuperarea unor trăiri ale copilăriei și adolescenței (În clas, Aleargă trenul, Străbunica). Textul Siretului, care deschide volumul de „nuvele” Mărturisiri, cuprinde o efuziune ce ia curând înfățișarea unui pur exercițiu de retorică. Cu inflexiuni lirice sunt și Din scrisorile unei prietene, Revedere, Mihăiță ori Mărțișorul, care aduc tabloul, trasat cu oarecare finețe psihologică, al unor iubiri adolescentine. Din același punct purcede și O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
monarhice până în epoca persană, în special, în ambiente domestice și funerare (cf. Herrmann, 1994). Cel care purta aceste amulete nu numai că era convins că ele aveau o funcție apotropaică împotriva forțelor rele, dar adesea se așteptau la o adevărată efuziune a puterii divine manifestată prin vitalitate și fertilitate (cf. modalitate inversă în Is 47,9: „Pierderea copiilor și văduvia ți se vor întâmpla în aceeași zi; vor cădea asupra ta cu putere mare în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
aceste persoane, membre ale curentului conservator-revoluționar, suprapun două roluri aparent foarte diferite: cel al membrilor, uneori chiar străluciți, ai mediului academic, ai „culturii înalte” și, pe de altă parte, al susținătorilor fervenți ai „conservatorismului radical” ca curent popular, la nivelul efuziunilor, sloganurilor și al politicii populare și populiste. Combinația este mai mult sau mai puțin reușită, chiar dacă este clară doar în spațiul german - și acolo doar parțial. Ea merită însă luată în seamă și testată pe cazul românesc - unde, din câte
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și pe aceea, mai modestă, a contemporanului Ioan Canta, autorul Letopisețului anonim al Moldovei consemnează istoria unei epoci de declin feudal și de apogeu al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică, poemul are o arhitectură caracterizată prin simetrie, recurgând mereu la antiteză și repetiție. Pasajele de exaltare eroică și viziunile profetice alternează cu efuziunea lirică și cu tânguirea biblică, elegiacă. Mai ales sub raportul muzicalității, tulburătorul poem e un moment însemnat în proza poetică românească. Ediții: N. Bălcescu, Cântarea României, Paris, 1850; ed. în Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul, publ. A. I. Odobescu, București, 1878
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
Mit brennender Sorge, el respinge frenezia naționalistă a noilor regimuri totalitare, italian și german. Din nefericire, încă de la începutul anilor 1930 devine tot mai clar faptul că speranțele de reconciliere europeană au pălit prea repede pentru ca dogmele pontificale sau confidențialele efuziunii franco-germane să le mai poată înviora. Un resentiment naționalist, mai virulent încă decît patriotismele naționale ale Mare-lui Război, revine în actualitate. În Italia fascistă aceasta se traduce mai întîi prin măsuri de unificare lingvistică prea ace-lerată pentru o țară care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
altceva decât vreo douăzeci de pagini scrise cu mâna, prinse cu o agrafă. Mă așteptam să citesc o scrisoare de adio, de aceea nu pricepeam de ce era atât de lungă, știind cât de puțin îi plăceau Charlottei formulele solemne și efuziunile verbale. Nu mă puteam hotărî să încep o lectură neîntreruptă și am frunzărit primele pagini, fără să întâlnesc undeva formule de genul „Când vei citi aceste rânduri, eu nu voi mai fi”, de care mă temeam atâta. De altfel, scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acestor comportamente suscită o emoție puternică. Traseul prezidențial a combinat diferite acțiuni, unele cu un caracter ritualic evident (inaugurări și comemorări), altele ținând de protocolul politic (primire solemnă, Înmânarea unor decorații, discursuri), iar altele fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea participanților, În primul rând pentru că ele căpătau o rezonanță aparte prin integrarea În contextul local (Mitterand lucrase timp de 30
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lucrul la proiecte mai vechi, între care monumentalul dicționar Etymologicum Magnum Rumaniae, din care mai editează două volume în 1893 și 1898. Aura mistică de care se înconjoară și receptarea contradictorie a lucrării sale Sic Cogito, apărută în 1892, o efuziune a filosofiei spiritiste care pare să anticipeze antroposofia de mai târziu a lui Rudolf Steiner, concură la conturarea treptată a unui con de umbră asupra ultimei părți a vieții sale, retras din 1896 la Câmpina, unde trăiește după 1902 într-
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial"46 în efuziuni sarcastice pentru sancționarea acelorași vicii. Constatăm, de pildă, aceeași atitudine critică necruțătoare față de parazitismul și impostura literară în De vorbă cu mine însumi de I. Minulescu și aceeași repulsie față de poezia modernă și simbolistă "a căreia supremă originalitate rezidă în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
constrâns de energica Vevé și de părinții acesteia să o ia în căsătorie, după o încăierare decupată parcă din filmele fraților Marx, cu clare trimiteri și la violențele și reconcilierile din Telegramele caragialiene: Apoi se sărutară cu toții cu dulceață și efuziune, de parcă nu s-ar fi păruit de-a valma de când ani și ani de zile. Iar Mihnea pălit de-o toană de amintire, nu-și putu reține un bufnet de râs. Asta e o adevărată compoziție voluntară, lămurește el pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
justifică termenul de parodie în acest sens, poate fi descoperit într-o scrisoare în care Urmuz își exprima nu doar deziluzia legată de respectiva idilă nefructificată, ci și o perspectivă denigratoare asupra iubirii, demascată și demonetizată ca simplu pretext pentru efuziuni literare: "cred că amorul pur, ideal... rămâne un simplu deziderat, o aspirație fără obiect concret și definitiv, admirabil pretext și mare nerv pentru realizarea operelor de artă" (Scrisoarea datată 21.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autorul Desperado ne propune lectura ca mnemotehnică. Romanul Desperado ne antrenează puterea de a activa un cuvânt peste care am trecut razant și care, un capitol mai târziu, se dovedește cheia unui incident altfel inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toracice interne; * vene frenice superioare; * limfatice * limfonoduli mediastinali anteriori; * limfonoduli diafragmatici; * limfonoduli traheobronșici. Din punct de vedere clinic pericardul este rareori afectat neoplazic primar cel mai frecvent metastazând secundar unor diseminări limfatice sau hematogenice cu origine bronhopulmonară. Acești pacienți prezintă efuziuni pericardice simptomatice și ocazional tamponadă pericardică. La toți acești pacienți aflați în stadii terminale pericardiostomia subxifoidiană și drenajul constituie procedee sigure. * Inervația pericardului * parasimpatică * nervul vag; * nervii frenici; * ramuri cardiace din nervul laringeu recurent; * simpatică * ganglionii simpatici cervicali și toracici
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
hemotorax. Abord paraxifoidian (abdominal) presupune introducerea acului la 1cm inferior și la 1cm la stânga procesului xifoid, între acesta și primul arc costal stâng acul fiind orientat spre umărul stâng. Pericardiotomia și pericardiectomia se impun în caz de pericardită constrictivă și efuziuni constrictive benigne sau maligne. Drenajul spațiului pericardic se poate realiza prin două căi de abord: abord subxifoidian care presupune realizarea unei incizii mediosagitale de la procesul xifoid până la jumătatea distanței dintre acesta și ombilic; se practică rezecția procesului xifoid, se tracționează
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
aspect patologic la mai puțin de o treime dintre pacienți (38,39), în timp ce alte trialuri clinice au evidențiat la mai mult de 70% dintre bolnavi modificări radiologice (35,40). Cele mai frecvente modificări radiologice au fost cardio megalia(22-64%) și efuziunea pleurală (15,8-57%). Conform studiilor actuale, mai mult de 50% dintre pacienții vârstnici au prezentat disfuncție ventriculară dreaptă evidențiată la ecocardiografia transtoracică (20,35,40-42). Aspectul gazelor sanguine arteriale, caracteristic emboliei pulmonare, la subiecții vârstnici, constă în insuficiență respiratorie hipoxemică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91949_a_92444]
-
ară și adapă lumina.../ Un sipet purpuriu - odaia,/ o inimă a mea mărturisită/ în care te mișcai foșnind mistere/ O, cum cântau cămările de jaruri/ sub fermecate armele clepsidrei!” Preocuparea pentru sonoritatea cuvintelor, uneori fără urmărirea unui sens precis, generează efuziuni lirice a căror muzicalitate este aceea a cântecelor de leagăn și a descântecelor: „mamă mamă/ iubita mea veche/ cercel de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu dinadins/ hoață de soare/ încă și iar/ adună cheamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
lor impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă din efuziunea, patosul, sentimentul personal al artistului. Vreo luptă interioară? Nici atât. Din efortul său înverșunat, artistul nu lasă să se vadă nimic; opera-i nu conține nicio mărturisire." De aceea marioneta nu trebuie să pretindă că imită viața. "Aceasta nu va rivaliza
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]