1,429 matches
-
ei îi pot influența pe decidenți. Cu toate acestea, votul pentru VB poate fi definit cel mai bine drept un vot anti-imigrație, mai degrabă decât un vot de protest politic (Billiet și de Witte 1995, 2008) și asta deoarece acești electori sunt mai atrași de autohtonismul VB decât de fibra populistă a partidului. 2.2 Populismul VB Numeroși cercetători au examinat în detaliu ideologia VB (Gijsels, 1992, 1994; Lucardie, 2010; Spruyt, 1995, 2000, Swyngedouw și Ivaldi, 2001). Pare să există un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a avut un succes consistent în Ontario, cea mai mare provincie anglofonă a țării. Reformiștii au atras de partea lor numeroși susținători ai New Democratic Party, incluzând aici cel puțin un sfert din sindicaliștii anglofoni și aproape o treime dintre electorii cu venituri modeste. Astfel, Partidul Reformei a putut clama că se bucură de sprijinul relativ larg al "non-elitelor", mai cu seamă în privința criticilor îndreptate către partidele convenționale și în privința pledoariei pentru instrumentele democrației directe. Indubitabil Reformiștii au reușit să redefinească
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Reformei a devenit și mai clară odată cu transformarea formațiunii în Canadian Reform Conservative Alliance - Alianța Reformist Conservatoare Canadiană (CRCA). Această metamorfoză avusese drept scop atragerea unui electorat mai larg, care să includă votanții de centru-dreapta din Ontario și mai mulți electori din zonele urbane ale Canadei anglofone. Odată cu această reinventare ca "Alianță", Reformiști au renunțat la ideea potrivit căreia "poporul" ar avea o identitate regională vestică. De asemenea, această reinventare a marginalizat recursul la democrația directă, văzută până atunci ca principalul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Currant Intelligence, publicat de asemenea în 1680: "Ni s-a spus că trupelor noastre li s-a ordonat să se întâlnească la Liege și că îi vor obliga pe olandezi să dea orașul Masstricht spaniolilor, iar Hasselt și Maesryk principelui elector din Köln. Olandezii le rețin în ciuda tratatului de pace" (1). Luând în calcul un idiom istoric diferit, pasajul nu este foarte diferit de modelul de informație obiectivă care poate fi găsit în presă astăzi: "Armatei britanice i s-a ordonat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este foarte diferit de modelul de informație obiectivă care poate fi găsit în presă astăzi: "Armatei britanice i s-a ordonat să înainteze până la Liege pentru a forța olandezii să cedeze orașul Mastricht spaniolilor și orașele Hasselt și Maesryk principelui elector din Köln. Olandezii continuă să controleze aceste orașe sfidând tratatul de pace". Diferența din Clancie nu putea fi mai evidentă. În căutarea originilor jurnalismului literar narativ american este la fel de important și numărul din ce in ce mai mare al coloniilor britanice din nordul Americii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
decenii? Sistemul partidelor politice nu reflectă întotdeauna clivajele principale din țările est-europene. Până nu demult, consensul general privind valoarea apartenenței la UE, pericolul ridicat de Rusia lui Putin, dezirabilitatea globalizării economice și stigma statelor bunăstare nu le-au permis întotdeauna electorilor să-și exprime preferințele politice. Spre exemplu, ce partide ar susține votanții dacă și-ar prioritariza protecția industriilor domestice sau ar propune alocații bugetare mai mari pentru școli și spitale? Grupurile de interes de la cele care apără drepturile femeilor, beneficiile
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
tipografia. Se presupune că Gutenberg și-a făcut la rîndul său un atelier și că a tipărit pînă la sfîrșitul vieții chiar la Mainz și poate, între timp, la Bamberg sau la Eltville. În 1465, a fost înnobilat de arhiepiscopul elector din Mainz pentru servicii personale (fără îndoială aduse în calitate de tipograf) și a murit la 3 februarie 1468; mormîntul său din biserica franciscanilor din Mainz a dispărut de multă vreme. Opera lui Gutenberg este și mai puțin cunoscută decît viața lui
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vremuri“: afișe scrise cu pixul, reduceri la cărți imemoriale și fețe acre. Cărți premiate, wireless fără acces Târgul e și o competiție formală, chiar dacă nu pare. Există o democrație specială la Gaudeamus, bazată pe votul cenzitar și pe colegii de electori. Votul publicului e întotdeauna important, chiar dacă niciodată nu am văzut numărarea voturilor. În acest an, cea mai râvnită carte a târgului s-a transformat în „Cele mai râvnite cărți ale târgului“: volumele din seria „Ernest Hemingway“, apărute în „Biblioteca Polirom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
aceea de comunicare controlată de un agent politic individual sau colectiv, fiind caracterizată prin difuzare plătită. Cu toate că este costisitoare, datorită caracterului său controlat, autorul este de părere că nu este și în aceeași măsură de eficientă. Influența sa directă asupra electorilor, în cazul campaniei electorale, este drastic limitată de diferite mecanisme psiho-sociale, fiind mult mai credibilă ipoteza rezultatelor indirecte, ipoteză ce constă în ideea că, prin comunicarea lor publicitară, candidații caută, mai curînd, să definească situația electorală și să accentueze dinamica
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la comunicarea electorală, în funcție de caracteristicile lor sociale (modelul Columbia), ori de atitudinile politice (modelul Michigan). Pe termen îndelungat, acești factori obstrucționează în așa măsură efectele directe ale comunicării electorale, încît filtrează și nu autorizează decît efectele limitate. Rămîne doar ca electorul să se afle încă în situația pasivă a destinatarului, care trimite înapoi doar un vot ca reflex al poziției sale sociale ori un vot care se constituie ca un reflex comandat de identificarea sa partizană. Acest bloc de reprezentări este
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
prin care se realizează plasarea candidatului în raport cu ceilalți concurenți. Această "reprezentare simplificată "poate fi mînuită strategic de candidat, dacă în comunicarea de campanie, la momentul prezentării orientărilor politice și a calităților sale personale predominante, ține seama de nevoile și așteptările electorilor. O combinare eficientă trebuie să asocieze simplitatea, atracția, credibilitatea și originalitatea. Alegerea poziționării este limpezită de studierea concretă a imaginii candidatului, a preocupărilor și aspirațiilor electoratului și a plasamentului celorlalți concurenți. În cadrul unui studiu marketing, strategia de comunicare constă în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
concurenți. În cadrul unui studiu marketing, strategia de comunicare constă în identificarea țintelor prioritare, în fixarea conținutului mesajelor și în întocmirea unui program mediatic. Astfel, Lindon și Weil (Le choix d'un député, 1974) și-au propus să deosebească în rîndurile electorilor: segmentele critice alcătuite din alegători fragili sau potențiali; nucleul electorilor cîștigați de partea unei candidaturi și electorii îndepărtați, adică cei atrași de adversar. Electoratul prezintă, așadar, zone rigide și zone maleabile. În toamna anului 1987, s-a estimat că volatilitatea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
identificarea țintelor prioritare, în fixarea conținutului mesajelor și în întocmirea unui program mediatic. Astfel, Lindon și Weil (Le choix d'un député, 1974) și-au propus să deosebească în rîndurile electorilor: segmentele critice alcătuite din alegători fragili sau potențiali; nucleul electorilor cîștigați de partea unei candidaturi și electorii îndepărtați, adică cei atrași de adversar. Electoratul prezintă, așadar, zone rigide și zone maleabile. În toamna anului 1987, s-a estimat că volatilitatea potențială a electoratului prezenta proporții identice atît pentru dreapta, cît
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și în întocmirea unui program mediatic. Astfel, Lindon și Weil (Le choix d'un député, 1974) și-au propus să deosebească în rîndurile electorilor: segmentele critice alcătuite din alegători fragili sau potențiali; nucleul electorilor cîștigați de partea unei candidaturi și electorii îndepărtați, adică cei atrași de adversar. Electoratul prezintă, așadar, zone rigide și zone maleabile. În toamna anului 1987, s-a estimat că volatilitatea potențială a electoratului prezenta proporții identice atît pentru dreapta, cît și pentru stînga politică, vizînd un francez
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
care sînt prelucrate pe computer și alimentează băncile de date. Observăm astfel legătura existentă între diversele tehnici: telefonul, automatizarea apelurilor personalizate, banca de date, discursul prin corespondență și efectele induse prin reunirea lor, asupra colectării de date privind segmentele de electori, asupra circulației informației electorale și asupra incitărilor la acțiune (înscriere, reunire, contribuție, votare etc.)41. Însă tehnicile de marketing direct se sprijină pe accesul la fișiere nominale, care îi identifică pe electori prin trăsăturile lor distincte. Acest fapt ridică problema
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lor, asupra colectării de date privind segmentele de electori, asupra circulației informației electorale și asupra incitărilor la acțiune (înscriere, reunire, contribuție, votare etc.)41. Însă tehnicile de marketing direct se sprijină pe accesul la fișiere nominale, care îi identifică pe electori prin trăsăturile lor distincte. Acest fapt ridică problema delicată a deturnării fișierelor comerciale, a căror utilizare în scopuri politice este interzisă în Franța, încă din 1985, după deliberările Comisiei Naționale de Informatică și Libertăți. Contrar mijloacelor de informare în masă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la vedere. Ritmul schimbărilor se accelerează, deoarece sînt reduși timpii de așteptare în secvențele de comunicare. Din 1980, a luat avînt o altă tehnică pentru campaniile la toate nivelele: focus group. Un grup mic, de 10 pînă la 20 de electori, este pus sub conducerea unui facilitator, pentru a purta discuții asupra campaniei și a candidaților. Grupul este format din indivizi care prezintă, cu certitudine, toate atributele comune de natură sociologică, culturală sau politică. Conținutul schimburilor relevă reprezentări, interpretări ale situației
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
caz, elementul-cheie care asigură fuziunea simbolică a acestui feel good spot. Dacă publicitatea politică este o comunicare costisitoare, dat fiind faptul că este o comunicare controlată, putem afirma că este totodată și o comunicare eficientă? Limitîndu-ne la discursul către "ținte", electorii sondați, ne-am putea îndoi de acest fapt. În mod constant, din 1974, cînd în Franța se efectuau anchete pentru a fi determinată sursa media cu cea mai mare importanță în decizia de vot, afișajul ajunge pe ultimul loc, atît
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în Franța se efectuau anchete pentru a fi determinată sursa media cu cea mai mare importanță în decizia de vot, afișajul ajunge pe ultimul loc, atît în cazul alegerilor prezidențiale, cît și în cazul celor legislative. Din două, una: ori electorii sondați afirmă că ceea ce cred ei este adevărat, ori aceștia își raționează a posteriori alegerea. În acest caz, răspunsurile trebuie raportate cu mare exactitate la imaginea socială a suportului însuși. În virtutea unei idei civice, fundamentarea votului pe o imagine ar
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
concurența existentă pe piața mesajelor de orice natură. Din studiile adesea prea limitate, se degajă impresia generală potrivit căreia publicitatea politică televizată poate avea rezultate concrete, reperabile la diverse nivele în spațiul american. Apar mai întîi rezultate directe privind: informarea electorilor, evaluarea candidaților, comportamentele de participație. Plecînd de la rezultatele conative, furculița (depărtarea dintre valorile extreme n. trad.) propusă cu ocazia alegerilor prezidențiale americane din 1972, stîrnește interes față de perspectiva unei astfel de măsuri, la nivelul cel mai înalt. După Mendelssohn și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de la rezultatele conative, furculița (depărtarea dintre valorile extreme n. trad.) propusă cu ocazia alegerilor prezidențiale americane din 1972, stîrnește interes față de perspectiva unei astfel de măsuri, la nivelul cel mai înalt. După Mendelssohn și O'Keefe, în 1972, 25% dintre electori au declarat că decizia lor de vot a fost influențată de spoturile televizate. Însă pentru Patterson și McClure, aproximativ 3% dintre electori au fost influențați în acest fel, în amintita competiție, care s-a soldat cu migrarea voturilor în proporție
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
unei astfel de măsuri, la nivelul cel mai înalt. După Mendelssohn și O'Keefe, în 1972, 25% dintre electori au declarat că decizia lor de vot a fost influențată de spoturile televizate. Însă pentru Patterson și McClure, aproximativ 3% dintre electori au fost influențați în acest fel, în amintita competiție, care s-a soldat cu migrarea voturilor în proporție de 23% în favoarea lui Nixon față de McGovern. Această afirmație ar putea slăbi ipoteza unui posibil efect strategic marginal, însă decisiv în privința cheltuielilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de 23% în favoarea lui Nixon față de McGovern. Această afirmație ar putea slăbi ipoteza unui posibil efect strategic marginal, însă decisiv în privința cheltuielilor publicitare din campanie. Totuși, conform unui sondaj realizat în octombrie 1988 de New York Times/CBS, un sfert dintre electori afirmau că în perioada campaniei prezidențiale, publicitatea i-a putut ajuta în formarea unei opțiuni. Această proporție reprezintă dublul celei înregistrate în 1984. Putem imputa acest fapt configurării candidaturilor, legitimării genului, impactului direct sau indirect, cu adevărat superior strategiilor publicitare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în general foarte îngrijită, îi sporește acestuia capacitatea de atracție, transformîndu-l în sursa unei plăceri sau cel puțin a unei emoții. Referitor la intensitatea acestor rezultate, forma audiovizuală este corelată, în general, cu nivelul de interes și de angajare a electorului, de asemenea manieră, încît ia naștere o relație inversă între eficiența publicității și implicația politică a individului. Intensitatea rezultatului mai depinde și de modalitățile de percepere a ofertei electorale și, în concluzie, de gradul de definire a campaniei, adică de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
conduitele și a influența ordinea politică. Comunicarea de campanie trebuie să țină seama de efectele interacțiunii dintre mesajele strategic proporționate. Pretendenții la putere se comportă asemeni unor strategi, adică acțiunile lor sînt îndreptate spre succesul campaniei lor de mobilizare a electorilor. Altfel spus, strategiile lor constau în determinarea unei oferte și în comunicarea cît mai desăvîrșită a acesteia, astfel încît să poată gestiona fluxurile comunicaționale prin mass media și să mînuiască cuvinte, citate, argumente, imagini etc., adică resurse simbolice. Transpunerea în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]