1,905 matches
-
vorba despre un adevăr obscur, e drept, dar e un adevăr, identitățile eului sunt reale, chiar dacă nu orice eu poate trece prin ele, este vorba despre o experiență a eului În lume, pe care am regăsit-o În cele 11 Elegii, interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care am regăsit-o În cele 11 Elegii, interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a temporalității goale, care depășește practic eul, ego-ul, iar acesta, pe măsură ce se definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale eului, care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum bine observa Anca Hațiegan, dar mai apoi prospectiv, Începând cu Elegia numărul șapte și până la ultima elegie. În această măsură, Nichita Stănescu este folosit, dar În același timp am Învățat foarte mult din Elegii, așa cum am Învățat și din alte opere de artă și din numeroase texte teoretice. Cartea este aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale eului, care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum bine observa Anca Hațiegan, dar mai apoi prospectiv, Începând cu Elegia numărul șapte și până la ultima elegie. În această măsură, Nichita Stănescu este folosit, dar În același timp am Învățat foarte mult din Elegii, așa cum am Învățat și din alte opere de artă și din numeroase texte teoretice. Cartea este aproape de ceea ce voiau să facă unii gânditori
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum bine observa Anca Hațiegan, dar mai apoi prospectiv, Începând cu Elegia numărul șapte și până la ultima elegie. În această măsură, Nichita Stănescu este folosit, dar În același timp am Învățat foarte mult din Elegii, așa cum am Învățat și din alte opere de artă și din numeroase texte teoretice. Cartea este aproape de ceea ce voiau să facă unii gânditori: o filosofie Împotriva limbajului, o filosofie definită ca o poetică barbară, preluând un termen al lui Mérleau-Ponty
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lucruri care altfel ar putea să nu se Întâlnească. Cornel Vâlcu: Ce te face să crezi că el de fapt nu Îți răspunde? Aceasta este toată Întrebarea: ce te face să crezi că Nichita Stănescu nu a scris cele 11 Elegii pornind exact de la problema la care se gândește Horea, chiar dacă, desigur, poți demonstra că nu s-au cunoscut? Nicolae Turcan: Dacă ei s-ar Întâlni, ar trebui să facem apel la o zonă ontologică În care Întâlnirile de acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
celui care face cu putință. Corin Braga: Conceptul de hymen definește până la urmă un punct de fugă ce țintește spre alter, spre celălalt, spre ireductibil. Horea Poenar: Este zona orizontului din pictură și este ceea ce spune Nichita Stănescu În ultimele elegii când vorbește de faptul că Îl doare absența unei fisuri. Pentru mine asta spune mult și am Încercat să o explicitez În acest text. Corin Braga: O Întrebare pentru amândoi, pentru Cornel și pentru Horea. Să acceptăm că animalul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
încetățenește la noi literatura mormintelor și poezia nopții. Subiectul l-a urmărit încă din etapa tezei de doctorat, Reflexe preromantice în literatura română: Edward Young și Thomas Gray, în care s-a ocupat de modul cum Nopțile lui Young și Elegia lui Gray au pătruns pe continentul european prin prelucrările lui Le Tourneur, influențând lirica lui Lamartine și Chateaubriand. S-a născut astfel o adevărată „sentimentalitate preromantică”, prizată și la noi prin traducerile făcute de Simeon Marcovici. Raportări de mare utilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci întruchipează o tânără de o sensibilitate aparte, care trăiește drama de a fi fost părăsită de iubitul ei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
VIII. 85 Lucrarea se dorește din nou un model de experiență, un îndreptar sau un manual despre capcanele dragostei ce nu trebuie ignorate de celelalte femei, este „un studiu al efectelor devastatoare pe care dragostea le poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încrederea oricărui tânăr: și astfel poate că, în același timp, vă voi rămâne datoare povestindu-vă, dar mă voi și plăti sfătuindu vă, ori vă voi salva, atrăgându-vă atenția asupra celor întâmplate mie.”243 Cele nouă capitole ale acestei elegii în proză sunt de fapt o incursiune în labirintul complicat al minții și sufletului personajului feminin, descrierea evenimentelor este făcută cu acuitate, dragostea se convertește în ceva aproape patologic 244 , exacerbându-se astfel sensibilitatea și delicatețea femeii. Nu renunță niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Criseida, l-a trădat și se grăbește să-și găsească moartea, Fiammetta este nesigură, menținânu se pe o linie de plutire doar prin posibilitatea introspecției; un sfârșit inteligent a făcut astfel loc unei deschideri psihologice cum este cea din finalul Elegiei. Se poate spune că Boccaccio s-a 243 Ibidem, p. 119. 244 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 516. 88 maturizat; ne mărturisește că a dus narațiunea sa atât de departe pe cât era posibil.”245 Dar marea deosebire între cele două opere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că Boccaccio s-a 243 Ibidem, p. 119. 244 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 516. 88 maturizat; ne mărturisește că a dus narațiunea sa atât de departe pe cât era posibil.”245 Dar marea deosebire între cele două opere este că în Elegie lamentația aparține unei femei. Influențele din Dante nu trebuie să ne surprindă, având în vedere adevăratul cult boccaccesc pentru autorul Divinei Comedii: „În Fiammetta găsim analogii cu Vita Nuova a lui Dante care a reprezentat mereu un model pentru proza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar și al unor zei păgâni. „Acele laturi prin care catolicismul popular se leagă de antichitate, de invocările păgâne, de jertfele și obiceiurile, de cultul zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism cultural, dar și religios. Visele reprezintă o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alinări. În Filocolo, naratorul speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor, femeile.”600 Firul epic este ramificat: Florio, fiul primului rege al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
astfel de poeme chauceriene ale activității literare de tinerețe: Cartea Ducesei, Casa faimei, Divanul păsărilor și Legenda femeilor cinstite. O operă chauceriană în care identificăm o imagine idilică a femeii este Cartea Ducesei (The Book of the Duchess, 1370), o elegie scrisă pentru a-l consola pe John of Gaunt, duce de Lancaster, la pierderea iubitei sale soții, Blanche, decedată la numai douăzeci și nouă de ani, în 1369, în urma ciumei. Autorul englez nu uită să sublinieze în debut scopul poeziei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ceea ce era reținut în manuscrise 630) și de a dezvălui adevărul naturii 631. Menirea operei de artă era, încă din Antichitate, aceea de a îmbina utilul cu plăcutul. Originalitatea poemului chaucerian constă în surprinderea viziunii despre iubire transpusă într-o elegie. Naratorul devine în text o individualitate 627 Ibidem. 628 „poeme ale visului”, în engleză. (trad. n.) 629 „Aspectul central al poeziei sale de tinerețe este reprezentat de poemele de tip viziune, tematic dominate de arta iubirii și de cea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau table, semn că voința femeii nu era cu totul de necombătut. și pentru că femeile îndurerate vrând-nevrând atrag atenția asupra lor, scutierul Aurel se îndrăgostește de cea rămasă singură, și, în cel mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu are loc. Dacă putem să vorbim despre o convertire, aceasta este pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în dragostea tragică a ei, astfel și în Corbaccio, nobilele consecințe ale iubirii și lauda închinată femeilor, două constante ale operelor anterioare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în dragostea tragică a ei, astfel și în Corbaccio, nobilele consecințe ale iubirii și lauda închinată femeilor, două constante ale operelor anterioare, sunt convertite într-un dezgust pentru femei și o privire critică asupra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
căruia îi plac jocurile de oglinzi și schimbările de perspectivă, așa cum este Boccaccio (trebuie să ne amintim că niciuna dintre aceste lucrări nu este lipsită de o ramă a naratorului), pare inevitabilă scrierea unei opere precum Corbaccio, ca și a Elegiei - inevitabil mai curând nu din punct de vedere autobiografic, ci din punct de vedere literar.” 1034 Romanul are și meritul de a evidenția, o dată în plus, „excepționala capacitate de observator, de fin analist al psihologiei feminine”1035 a scriitorului italian
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1 diolect, în Religious T cer's Man terature”, s , The Play ”, vol. 5, n to thraldo „Essays a , The psych Criseyde, î haucer's B 2005, vol. 7 ucer: The L 97, vol. 92 , The Man nd Queries” he Elegia issance Qu Fortunes of 5, nr. 2, fal ara, What fe of Bath's ol. 31, nr. 3 iovanni B , nr. 2, pp. 3 he stereotyp al 2002, pp lgrim's pr , 2002, vol „Selim”, M ales, în „T of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
versurile în volumul Încercări poetice (1860) și, alături de amintiri, în Suvenire și impresii ale unui copil al României (1864), Poezii (1885), Cartea mea (1897). După modelul lui Macedonski, traduce parte dintre ele în franceză, publicându-le în „Revue de la Province”. Elegii în cea mai mare parte, poeziile lui B. evocă o iubită moartă, a cărei imagine, eterică, se supune convenției poetice a timpului. Meditația e comună, superficială, limbajul, împrumutat din poezia lui Eminescu. Într-o epistolă (D-lui C. Hogaș), se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285828_a_287157]
-
frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia înveșnicirii. În afară de sonete, pasteluri, elegii, „doine” de rapel politic, C. scrie și strofe de glăsuire patriotică, schițând, cu elemente de atmosferă sumbră, priveliști „din război” (Din vremi întunecate, 1922). Discursivismul ia locul aici oftaturilor și încruntărilor din lirica de elan amoros și ifos cogitativ. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
Virginiei Woolf. Lucrând la To the Lighthouse, scriitoarea își zicea că ar trebui să inventeze un nou termen pentru cărțile ei, unul care să înlocuiască apelativul cam impropriu de roman. Eventualul alt cuvânt pe care și-l propune interogativ este elegie. Citind romanul în manuscris, soțul ei l-a calificat drept poem psihologic. Adrian Marino a semnalat faptul că, fără arborarea termenului, D. H. Lawrence, Malraux, Sartre, Simone de Beauvoir, Antoine de Saint-Exupéry, Camus practică autentismul prin faptul de a comunica
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]