1,904 matches
-
la existența omului. Interesant este că până și în elegiile sale erotice, mult mai numeroase și mai izbutite artistic decât idilele, Eminescu are aceeași perspectivă a absolutului. Iubirea poate izbăvi ființa umană de uitare, de moarte. În atât de populara elegie Mai am un singur dor meditația poetului sfârșește cu un reproș făcut femeii care nu i-a împărtășit sentimentul:„Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt, / Și noaptea candela s-aprinzi/ Iubirii pe pământ.” Definiția dragostei ca “farmec
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
ale vieții sale. In prima perioadă, Eminescu cânta iubirea împărtășită. Eul liric își cheamă iubita în mijlocul naturii. Cadrul este senin și fericit (Sara pe deal). In a doua perioadă a vieții sale, poeziile capătă o tonalitate tristă, apropiindu-se de elegia erotică, de romanță, de cântec. Natura e mai sărăcăcioasă, urbană. Chipul iubitei se schimbă( Pe lângă plopii fără soț). In a treia etapă a vieții, Eminescu își îndreaptă gândurile spre iubirea celestă, dedicând versuri sublime Fecioarei Maria: “Asculta-a noastre plângeri
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
proaspătă și clară, realizând portrete, evocând întâmplări de la “Boca del Rio”, precum numea Blaga comuna Gura Râului, în timpul refugiului Universității “Regele Ferdinand” din Cluj la Sibiu și care a devenit locul drag al prieteniei celor doi și titlul unei splendide elegii. Autoarea cărții are prilejul rar de a afla detalii din biografia marelui Blaga, a cărui operă poetică o aprofundase ca profesor de literatură și cu ocazia comunicărilor științifice pe care le-a susținut la diferitele ediții ale Festivalului “Lucian Blaga
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
ideea divinității femeii și a eternității dragostei. „Darul meu este de a nemuri prin cântece/ Femeile care au binemeritat : aceea pe care am ales-o devine ilustră prin arta mea /.../ Faima pe care o vor hărăzi cântecele va fi veșnică.” Elegiile erotice ale lui sunt întemeiate pe elementul senzual. Ovidiu nu cunoaște castitatea. Iată o elegie : E vară. Soarele este la amiază. Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
Femeile care au binemeritat : aceea pe care am ales-o devine ilustră prin arta mea /.../ Faima pe care o vor hărăzi cântecele va fi veșnică.” Elegiile erotice ale lui sunt întemeiate pe elementul senzual. Ovidiu nu cunoaște castitatea. Iată o elegie : E vară. Soarele este la amiază. Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie. „Amores” cântă în versuri
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie. „Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălțătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreț al iubirilor gingașe. „Heroides” este o colecție de scrisori care povestesc romanul unor celebre pasiuni erotice: Hero către Leandru, Penelopa către Ulise etc. „Metamorfozele” reprezintă opera de
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
câștigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei. În acestă operă este primul poet care descrie trecutul nostru, meleagurile, clima, oamenii și pe
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
Călinescu o aprecia „suprema condensare a teroarei de umed”; tema morții. Moartea este o realitate absolută, lipsită de orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră; Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
iar viziunile, declamate uneori fără interes eufonic, sunt încadrabile în lirica neomodernistă. Schimbarea clasei gramaticale a cuvintelor, dispoziție curentă la N.N. Negulescu, amintește de poetica stănesciană. Și unele simboluri (timpul, materia, ochiul, sfera, oul) răsfrâng sugestii din aria celor 11 Elegii. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
fi în a spune. Modul particular a lui a fi este a trăi, iar modalitatea specială a spunerii este povestirea. Dacă ar fi să etichetăm cartea cu un motto revelator preluat din volum, acesta ar fi: „Am trăit cu ea elegii și imnuri. Nu le-am scris, le-am trăit, le-am respirat”. Din această perspectivă, construcția literară edifică existența ca literatură. Spiritul creator descoperă viața ca eveniment estetic și o trăiește ca experiență artistică. Viața spiritului estetic face din biografie
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
Din această perspectivă, construcția literară edifică existența ca literatură. Spiritul creator descoperă viața ca eveniment estetic și o trăiește ca experiență artistică. Viața spiritului estetic face din biografie o operă literară. Unele capitole existențiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri. Unele părți se sesizează ca niște povești, ca roman, ca epopee („epopeea aceasta măruntă”). Toate întâmplările constituie fragmente din istoria lumii. Este vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
ca fiind de neacceptat: „Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun talent pentru asta” (p. 147). Revelația unui sens al lumii și neacceptarea morții sunt transvazate discursiv ca forme literare. Unele capitole existențiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri (p. 30). Unele părți se sesizează ca niște povești („am nimerit într-o poveste”), ca „roman care nu e al meu” (p. 74), ca epopee („epopeea aceasta măruntă”). Fragmentele vieții trăite literar se fundamentează pe întâmplări. Anumite întâmplări
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
pe care Călinescu o aprecia: suprema condensare a teroarei de umed. Moartea este o realitate absolută, lipsită de orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră. Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
locul de întâlnire să fie acela în care „se-adună tălpile berii” („Zbor”). Beția reprezintă, în planul poeticii explicite, o forță modelatoare. Ea se aplică în interiorul unui program de creație ce survine ca o estetică distructivă. Ne amintim că în elegiile sale duineze, R.M. Rilke nota că „la început frumosul este teribil”. Estetica operaționalizată de A. Zisu se bazează pe ideea că frumusețea ucide: „Ascultă frumusețea cum ucide”. Arta este un pericol, iar efectul său este ucigător. Această frumusețe ucigătoare se
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ELEGIA PROSTIEI PERMANENTE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului Stop prostiei cum să zic proștii sunt mereu în față dacă n-au pierdut nimic ce caută totuși în viață Proștii sunt mereu
ELEGIA PROSTIEI PERMANENTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340979_a_342308]
-
Alte locuri nu-s de ei dacă n-au pierdut nimic și-atrag golul ca un clei stop prostiei n-am să zic Numai proștii sunt în față futu-i mama ei de viață Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Elegia prostiei permanente / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ELEGIA PROSTIEI PERMANENTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340979_a_342308]
-
animalele, si cu toate pădurile, si cu toate torentele, si cu alpiniștii lipiți de stăncile antropomorfe, ca niște desene rupestre pe care numai eu le mai văd uneori, cănd sânul tău se dezbrăca de plajă și se cufunda în valuri. (ELEGIA 37) Detașarea de realitate îi dă acesteia, realității, un suav sens poetic, pentru că poetul nu are timp să bată cîmpia inundată de mărăcini, el șlefuiește mantia de zăpadă a lumii și, a-i citi poeziile este un chin pe care
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
leș jeux șont faits, rien ne va plus! ești anunțat, adică programul cu publicul s-a-ncheiat mâine este lungă zi liberă, se vor ridica rugăciuni către cer, se va sacrifică mielul cel blând, pentru că șansa să-i ajute pe cei norocoși. (ELEGIA 38) Este multă cultură metafizica aici, bine filtrată de sensibilitatea poetului: Ploaia vine că o iubită uitată, mereu în momente nepotrivite, iubesc ploile, spune o femeie altădată frumoasă și de ce nu ar fi crezuta, si pe ea a uitat-o
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
vor juca niște copii orfani, recuperați de călugări din războaiele lumii, și femeia tare se va bucura, tare se va bucura, va veni că o ploaie într-o după-amiază de august, cănd lenevești pe nisipul fin al unei plaje închipuite. (ELEGIA 41) Cu ani în urmă, un alt visător perpetuu, Saint-John Perșe, se lansa într-un discurs poetic fascinant, dar la Florin Dochia emotivitatea trăirii se înscrie în limitele grandioase și geniale ale metaforei: Am gasit urechea lui van gogh în
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
ca și cum, copil fiind, vărsasem cerneală pe istoria artei moderne de la începuturi până în prezent. Acum e ca un tatuaj pe inimă, ca și când aș fi în armată, la infanterie, rătăcit în lanuri de grâu și de secara peste care corbii planează flămânzi. (ELEGIA 42) pe cînd la Saint-John Perșe predomina intensitatea culorii, detaliul metaforic: „Fremissement alors, � la plus haute tige engluee d'ambre, de la plus haute feuille mi-deliee sur son onglet d'ivoir.” Și, atunci, ce altceva este poezia? Florin DOCHIA este unul
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
domiciliul ei sihastru... Un mic fior a mai rămas prin toate dorurile frânte În toamna asta fără glas cu amintirile răsfrânte Într-o oglindă-n care luna și stelele-ntr-o reverie Și-aruncă straiele de vară în ambalaj de elegie... Dintr-o magnolie uitată-ntre filele unei povești Mai picură absurde note din care numai tu lipsești Cu ultimul sărut letargic- ștampilă fără conținut; Și de-ar fi fost sărutul morții, mai mult curaj aș fi avut Să-ntâmpin toamna
ÎN CARE TOAMNĂ VII? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341278_a_342607]
-
parfum de lumini și-au vibrat îndelung stejarii-n tulpini Doar pe zâmbetul tău am uitat un sărut vinovat ca un vis fără de început, în amurg, ce amurg ne topise sublim tresărirea în care nu va fi să mai fim ELEGIE LA STINGEREA SERII De parcă nu mai știm să ne strigăm Iubito, în noi se stinge această seară, În liniștea făntânii lasă-mi semn De-a te primi în altă primăvară Te-ai rătăcit în țara de ninsori și vulturii de
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
nuntit de veșnicie Pe rând treceau cometele-n fântâni pădurea imnic intonase, și-n aure albaștrii Heruvimi te-nconjurau cu pîlpâiri sfioase O roză-nrourată prelungea văpaia irizată în suflare, tu înfloreai cu izbucniri de nea mireasmă-a primăverii viitoare ELEGIE PENTRU SOMNUL PRIVIGHETORII Nu ți-ar fi, să-ți fie frică! glonțuită sub aripă, noaptea între cântece seara-ntreagă liniște; căutate-aș, căuta, Cerul mi te-a lumina sărutați-aș lacrima... EU SUNT Sunt eternul mit și cale Cruce, ningere
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ELEGIE PENTRU O AȘTEPTARE (I) Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului “ești frumoasă ca o duminică - mi-ai spus cândva- și poți transforma orice vis în realitate” deși eu nu mă văd
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (I) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342096_a_343425]