949 matches
-
Kafka, În a cărui descendență este frecvent situat. Schulz l-a admirat, Însă, pe Kafka, al cărui roman Procesul l-a și tradus, În 1936, În poloneză. Figura tutelară a Tatălui nu are la Schulz nimic opresiv, ci este, dimpotrivă, eliberatoare. Nelimitata sa predispoziție infantilă și ludică se opune maturității prozaice, rigide, a obtuzei prezențe paternaliste În universul kafkian. Dacă ar fi fost să scrie propria versiune a Scrisorii către tata, Schulz ar fi proiectat, probabil, În ea admirația sa nostalgică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
inculpării, stranietatea testărilor, inevitabilitatea sentinței, ordonate de o tenebroasă autoritate fără apel. Olume În care libertatea este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau, dimpotrivă, misterios, impenetrabil, opresiv și fatal conferă creației lor accentele disjuncte ale unui dialog tulburător tocmai prin paradoxul unei mutuale și opuse distorsiuni dureroase. New York, 1996 (Familia, nr. 2/1999) Întâlnirea cu Ciorantc "Întâlnirea cu Cioran" În primăvara 1990
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Captivul nu se dovedise un om „superior”, cum visase, ci doar un biet rătăcit, prea atașat de mărunta supraviețuire. Trecerea de la starea de contracție, din Rinoromânia deceniului 9, la dilatarea de pe marea scenă a Carnavalului liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator fusese Încâlcit, un ghem de sinusoide. Abia În vara 1989, ghemul se descâlcise, dintr-o dată, În stenice raze solare, sub un cer limpede și tânăr. 9 iulie 1989 marcase o zi glorioasă În calendarul pribeagului! Micuța Honda brună, paradită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o refuză și acuză. În scena primă de după eliberarea lagărului, Kertész Își urmează naratorul În revelația care va marca scepticismul său imuabil, față de toate „rearanjările” postbelice. Viața lagărului nu se schimbase esențial imediat după eliberare decât În aceea că „soldații eliberatori luaseră locul santinelelor de dinainte”. În a doua dimineață de după, fostul captiv, deschizând ușa așa-numitului spălător și Îndreptându-se spre una dintre chiuvete, se trezește, brusc, În fața unui soldat german! Situație dinainte, parcă nimic nu se Întâmplase, eliberarea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
text publicat În Occident, În 1983, În revista din München Akzente, editată de Michael Krüger. Nu cunoșteam revista, nici editorul datorită cărora aveam să fiu invitat, după alți câțiva ani, În Berlinul Occidental, și aveam să plonjez, apoi, În tumultul eliberator al exilului. Exilul dinaintea exilului stătuse sub sceptrul socialist al Despotului care reprezenta Legea și Calendarul și al Tovarășei Sale, care purta zilnic alt „colier cu inimioare proaspete”, cum ne amintește poemul lui Michael, Aus dem alten Rumänien (Din vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
urmă. De data asta, îmi încalc promisiunea. Vreau să scap, să-l dau uitării, să vorbesc cu el pentru ultima oară, să-l iubesc pentru ultima dată. În teatru, ar fi scena de adio. Un act care frânge inima, dar eliberator. Trupul ei tremură, cuprins de transpirație din cauza febrei. Tânjește după brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la ei un geamantan modest, din carton tare. Probabil cu haine, bani, acte, poate și ceva poze din ceea ce însemnase viața lor. Un minim de agoniseală ce trebuia salvată pentru ceasul nedorit când locuința lor ar fi fost distrusă. Mirosul eliberator al "prafului de pușcă" venit dinspre plajele Normandiei, născuse în țară o fericire "subversivă" fără margini, mai mult sau mai puțin fățiș arătată. Veștile bune curgeau în serie. În Franța Aliații cuceriseră orașul Cherbourg, în Rusia, nemții pierduseră Vitebsk, Orșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țăcănitul continuu, ca rafalele unei mitraliere, al mașinii de scris. Obosit, locotenentul Răducu privește printre zăbrelele ferestrei mari din spatele locotenentului major, către foișorul de pază al unității, dar fără să-l vadă. "Mda, își spune în sinea lui, Armata Roșie eliberatoare știe să se folosească de legi așa cum un pește profită de munca târfelor lui. Pentru ei doar o singură regulă este valabilă-pumnul care lovește necruțător.166 Își aduce aminte de vorbele tatălui său, spuse cu mult timp în urmă: "Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și de a produce o mentalitate, în fapt un instrument adecvat realului în care trăim, capabil să-l potențeze pe acesta din urmă, să-l clarifice ori să-l suprime. Căci nu doar la popoarele primitive spectacolele inițiatice provocau transe eliberatoare, dar și în zilele noastre ne exorcizăm, ca spectatori de teatru, prin katharsis-ul unei emoții. Există un mecanism foarte intim de modelare reciprocă actor-spectator, cu atât mai evident în reprezentația ce oferă actorului și spectatorului roluri egale, interșanjabile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Botta adoptă un ton șăgalnic, voit minimalizator, pentru că i se pare a fi găsit astfel o portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se dovedește în scurt timp incontrolabil. Chipuri valpurgice se întrec pentru a cuceri fatidica linie a morții. Sistemul de valori al unor astfel de (con)damnați nu este diferit de al nostru. Sarabanda morții seamănă suspect de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
desemnează indirect, alegoricul desemnează direct."61 Goethe stabilește aici opoziția simbol-ale-gorie. Admițând că alegoria împinge spiritul în sine însuși, conchidem că aceasta reprezintă tocmai forța centripetală de care exhibiționismul lui Emil Botta avea atâta nevoie. Simbolul, dimpotrivă, este liber și eliberator. Tocmai aceasta este cauza pentru care obiectele, simbolice, se regrupează după voința proprie, zădărnicind intențiile "actorului", încercând chiar să îl anihileze. El se pierde în limbaj (Jankélévitch spune: "Limbajul nostru este în mod natural alegoric"), ratează întâlnirea cu obiectele. Quiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
s-a afirmat ca student fruntaș la Învățătură. Era și bun camarad, sărind În ajutorul colegilor, care, fiind bolnavi, aveau nevoie de conspecte de la cursuri. Neputând suporta jugul prea greu și Îndelungat al unei armate barbare, care pretindea că-i eliberatoare, nici impunerea „limbii lui Lenin și a lui Stalin” și nici cursul de imbecilizare, intitulat pompos „Bazele marxism leninismului”, iar, apoi, eufemistic, „socialism științific”, Dan Onaca, având inimă de bun român, n-a stat deloc pe gânduri, la Începutul lui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nostru ar lua forma visului. Și dacă a doua zi dimineață ne trezim odihniți, respirând iarăși cu forță, e doar pentru că nu ne mai aducem aminte de războaiele și de înfrângerile noastre nocturne. Somnul nu e întotdeauna secvența de timp eliberator care credem că ni se cuvine. Bruno, din Despre eroi și morminte, de Sábato, vorbește despre starea noastră de adormire ca despre „o vremelnică periferie a morții, tărâmurile prevestitoare în care facem ucenicia marelui somn, biete zvonuri nedeslușite ale întunecoasei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
declară: Formula dramaturgică propusă de autor neagă tradiția, tiparele recunoscute în teatrul contemporan, chiar și nonconformismul esteticii absurdului, devenit previzibil prin reiterarea motivelor și a „tipologiilor eroice”, pentru că intenția scriitorului este să propună receptorului avizat De la conștiința pură a sinelui eliberator (Iona), FIINȚA își asumă responsabilitatea propriilor fapte, fără a deveni prin aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și anodinul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
antrenează în sensurile ei toate elementele: focul, aerul (vântul), apa, pământul, mișcărilor stihiilor corespunzând cele interioare, ale personajelor, mai cu seamă ale personajului-emblemă (Teodul, Nona, Ioana): „Facem baie în Styx, prieteni...” (Nona). în același sens, se conturează și tema dansului eliberator, al Nonei sau al Ivancăi, sub „biciurile moi ale ploii”, beție extatică, noua învățătură a lui Zarathustra, „dănțuitorul”. Vârtejului îi corespunde setea, ca stare cosmică, propice germinației și devenirii. La celălalt pol se situează imaginea apei clare, senine, izvorul, unda
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
libertatea o întîlnește după ce ea însăși și-a pus-o în cale. Legea este rezultatul libertății care își proiectează singură limita menită să facă libertatea cu putință. Legea este libertatea care se ia pe sine în proiect în vederea unei îngrădiri eliberatoare, e libertatea care se îngrădește pentru a putea funcționa ca libertate. Ca lege bună, legea educă libertatea. Ea reface scenariul paideic ca scenariu al puterii la scara unei societăți întregi. Întrucât în ea sânt acumulate depunerile de libertate ale generațiilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși se deschide către propria ei posibilitate secundă. Ca formă generatoare de formă, omul se dovedește a fi cea mai înaltă satisfacere a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
concurez pentru o bursă Humboldt, erau cam 350 la număr și reprezentau povestirea exemplară a unei deveniri în spațiul spiritului, a unui act pedagogic subtil care începea cu o constrângere asumată de ambele părți și se încheia cu o răzvrătire eliberatoare. Cartea purta titlul Jurnalul de la Păltiniș, cu subtitlul Un model paideic în cultura umanistă. Ea a apărut în 1983 și a marcat, pentru tânăra generație de intelectuali umaniști, o epocă. Într-un univers în care mizeria materială și morală era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a răbufnit într-un scris torențial. Ca și cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer, urmând, dimpotrivă, ca, înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze, eliberator, acolo. Am primit, în două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvânt. Scrisorile, șerpuind pe zeci de pagini, ascundeau prost regretul că trebuie să se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cei care plecau smiorcăindu-se de la birourile lor și nu se mai întorceau niciodată. Dar ea avea în minte o curiozitate perversă despre cum era să o iei razna, bănuind că era ceva liniștitor în treaba asta. Nu era oare eliberator să fii absolut incapabil, să nu ai de ales, decât să lași pe alții să preia controlul? Ei bine, se pare că nu. Era incapabilă să funcționeze și ura starea aceasta. Ar trebui să meargă la muncă. Era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un act de vitalitate prin care ideea de om iese întotdeauna victorioasă în lupta tragică. Eroul, care îmbrățișează cauza umanității, se eliberează prin moarte de tragedia lui, având conștiința precisă a acestei eliberări. Tragicul modern ar avea, așadar, un sens eliberator, ceea ce l-ar face să fie profund optimist. Cu deznodământul ei mai apropiat, parcă, de al unei comedii, în care zeii înșelători sunt la rândul lor înșelați și cad în propria cursă, drama Oedip salvat propune victoria umană asupra forțelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
le așeza politic în rândul minorilor, senililor, criminalilor și idioților. Nu susțin că o viață supusă și dependentă în care ești „ocrotită” nu poate să fie comodă și uneori plăcută. În definitiv comunismul a fost foarte comod, sigur, ocrotitor și eliberator de povara libertății. Statul lua în brațe indivizii, bărbați și femei, de la naștere până la moarte, eventual punându-i în „creșa” numită întreprindere așa cum capii familiei luau în brațele lor protectoare femeile, punându-le de regulă în „creșa” numită bucătărie, tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
comuniune cu el, să existe o formă de înrudire cu celălalt. Altfel, la ce bun? Andrei Codrescu: A fost ca o naștere, contracțiile au venit odată la câteva minute sau la câteva zile și totul s-a deschis, a fost eliberator, cu momente care s-au făcut infinit de mari și dup-aia s-au contractat din nou, astfel încât ne-am restrâns și ne-am eliberat de mai multe ori. Eu cred că am găsit ritmuri care le făceau pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Pierre Bismuth combină diferite versiuni titrate În limbi naționale a Cărții Junglei. Globalizarea vine prin desene animate? Hardcore despre viitor Probabil, artistul central al acestei expoziții e Alain Séchas. Prezent cu mai multe lucrări, artistul francez joacă rolul „moralistului“ ironic, eliberator, Într-o lume În care formele cele mai simple, și cele mai naive, devin obiecte de consum. Pisica cu colac de salvare, o pisică din care doar ceea ce știm noi că ar fi o pisică ne mai face să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
tine însuți în acest moment al vieții? Este maniera în care pe percepi pe tine însuți în acest moment foarte diferită de cea din trecut? Cum ai descrie viziunea ta asupra lumii? Viziunea asupra viitorului Poate fi foarte important, chiar eliberator, să reflectezi cu atenție la ceea ce vrei cu adevărat de la viața ta și care încă nu s-a întâmplat încă. Poate fi o manieră de a da poveștii tale finalul pe care ți-l dorești cel mai mult. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]