886 matches
-
asimilarea oarecum forțată a valorilor altei epoci istorice. Ifigenia lui Euripide renunță să lupte pentru viață când înțelege că altfel oștile grecești nu vor porni spre Troia. Ifigenia lui Eliade își acceptă cu seninătate moartea transformată în sacrificiu creator. Legenda elină e autohtonizată prin relevarea legăturilor cu folclorul românesc : jertfa Ifigeniei se înrudește cu a Anei lui Manole și cu moartea ciobanului mioritic, transfigurată în nuntă cosmică, atitudinea aparent pasivă a eroilor dovedind înțelegerea superioară a destinului. Piesa ilustrează astfel preocuparea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu moartea ciobanului mioritic, transfigurată în nuntă cosmică, atitudinea aparent pasivă a eroilor dovedind înțelegerea superioară a destinului. Piesa ilustrează astfel preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. Prin transfer în alt spațiu cultural, schema uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Transpuse în lumea modernă și în spațiu românesc, miturile cunosc destule modificări. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Importanța acestei problematici în dramaturgia românească de inspirație antică ne-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Importanța acestei problematici în dramaturgia românească de inspirație antică ne-a făcut să cercetăm, într-o anexă a lucrării, felul cum reflectă exegeza autohtonă asupra tragediei eline relația dintre om și soartă, cu afirmarea progresivă a individului conștient și răspunzător pentru propriile fapte. Dramaturgii români cercetați în lucrarea de față nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea antichității. Își teoretizează rareori opțiunile în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
1938 directoare a Liceului de fete a statului „Oltea Doamna” din localitate, ca director fiind angajată din partea susținătorului școalei, domnișoara Vera Brăteanu, prof. titular def. la Liceul de fete al statului „Elena Doamna”, funcționând ca profesor de limba latină și elină la liceul particular de fete „Iulia Hasdeu” din anul școlar 1932. Anuarul, în afara situațiilor școlare pe anii respectivi, cuprindea doar un „Cuvânt introductiv”. * Anuarul Gimnaziului de Stat din Vijnița, anul școlar 1924/25, realizat la Tipografia „Bucur Orendovici” din Suceava
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Ministrul bulgar Kioseivanov a prevăzut cu mult înainte alianța germano-rusă și împărțirea Poloniei. "Vulgata" sau "italica", veche traducere a Bibliei în latinește după "septanta" sau "Alexandrina" revăzută, împreună cu un Evreu, de către fericitul Ieronim. "Septanta" sau "Alexandrina", traducerea făcută în limba elină în insula Pharos de șaptezeci-și-doi de Evrei, din ordinul lui Ptolomeu Philadelphul la 283 înainte de Hristos. (Se zice traducerei sau "versiunea celor 70" sau "versiunea alexandrină"). Sfântul Ieronim, născut la Stridona (Dalmația) cătră 331 și mort la Betleem în 420
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Facultatea de Matematici Iașiote, mă prezenta unui comesean de-al său drept poet din stirpea brumariană. Ce se afla în dovleacul dânsului? Sinonimia sălbatecă de bună seamă: între auctor de cărți, scriitor și stihuitor, că de cunoaștere a înțelesului verbului elin "poiein" nu putea fi vorba la pehlivanul în cestiune.) Ce raționament parșiv screme intelectul celora de mă confinează la prozaitate (când nu-mi neagă, aidoma Pelicanului din Țicău, existența textuală, sub pretextul că literatorii secretă doar poeme, narațiuni și critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost ospiciile de alienați, cu o capacitate totală aproximativ 150 de paturi 5 (la Neamțu, Golia, Adam), spitalele evreiești, și ele cu un total de cel puțin 150 de paturi 6 (la Roman, Botoșani, Fălticeni, Iași și Galați), ospiciul comunității eline din Galați și câteva unități medico-sanitare ținând de Departamentul Justiției, precum casele de recluziune și de corecție de la Vaslui, Dobrovăț, Bisericani, Pîngărați e apărute în prima jumătate a secolului. Nu trebuie, desigur, omise nici amenajările balneare existente Șarul Dornei, Slănic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
footnote id="48">48 ibidem </footnote Să fi avut cunoștință domnitorul despre acest produs folcloric, de a cerut să se înfățișeze pentru sine corp subțiat de țap în locul corpului plin, de cal, al inorogului? Sau poate a prețuit gândirea filosofică elină, ce vedea în Dionysos, zeul țapului, pe cel de două ori născut întru nemurire, acceptând înțelept adevărul naturii duale a omului, în care apollinicul și dionisiacul conciliază? Pavel Chihaia identifică în stema pe care o analizăm un alt animal decât
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
SÎntem, În fond, noi Înșine, succesiv, Oedip sau sfinxul În toate Întrebările grave pe care ni le punem și În curajul de a răspunde la ele. Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de a fi Înlăturat toate Întrebările posibile odată cu stîrvul sfinxului prăbușit În prăpastie Îl
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întins pe nisipul cald valorează atunci cît un tratat despre fericire. În schimb, acum mă pot referi În voie la Oedip, care dintre zei n-o respectă decît pe Mnemosyne, zeița memoriei. Simt că nu mă pot apropia de Înțelepciunea elină pe drumurile parfumate ale poeziei parnasiene. De Leconte de Lisle mă despart tot atîtea veacuri cîte mă despart de Teocrit. Oedip Însă ne poate fi de folos și În acest secol grăbit prin modul său eroic de a simți și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi indecent să pretindem unei umbre mai mult decît să ne aducă aminte că Învingătorul sfinxului a suferit pentru adevărul de a fi el Însuși, de a descoperi destinul În sine. Poate că Burckhardt a avut dreptate să afirme că elinii au fost mai nefericiți decît se crede Îndeobște și decît o contestă statuile. Tocmai de aceea ei sînt În măsură să ne vorbească despre fericire. Dar se poate vorbi despre fericire fără să Întindem mîna spre ea? Chiar și această
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deși Ithaca e situată pe o spirală, astfel că, practic, Ulise nu se va Întoarce de unde a plecat, timpul Ithacăi fiind și el ireversibil. Dincolo de formele cu care ne-a obișnuit neoclasicismul și, poate, chiar Împotriva lor, a admira spiritul elin Înseamnă a fi de acord că o lume fără Ulise ar fi condamnată să piară. Și dacă aceasta nu ne cere să copiem statuile grecești, ne cere, În schimb, să știm ce anume le-a făcut cu putință. Cu puțin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puțină ușurință, mai puțină naivitate și, poate, mai puțin orgoliu. Ce Însemnătate mai au ele acum? Oricum, nimic nu mai poate fi repetat. Soarele va ieși azi umed și strălucitor deasupra mării, ca un miracol nou. Îmi răspund că pentru elini toate muzele, nu numai Mnemosyne, erau divinități ale memoriei și, desigur, nu Întîmplător. Totuși, nu vreau să mă tem să-mi imaginez ce i-ar fi putut spune lotofagii lui Ulise... (...Noi ne-am pierdut trecutul, Ulise, Am renunțat la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
călătorie În India și nu pricep de ce l-am luat cu mine aici; În schimb, am lăsat acasă o Afrodită de gips, fără valoare estetică, la care țin Însă foarte mult și pe deasupra ar fi adecvată derivelor mele prin mitologia elină... Și totuși sînt destule lucruri pe care aș vrea să le uit. Știu că Între amintiri nu voi fi niciodată pe deplin fericit. Va exista totdeauna primejdia ca mîna să se Întindă În gol. Soluția cea mai cuminte e, probabil
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În stafiile fericite ale Eladei, dînd la o parte cupa de otravă Întinsă lui Socrate. Pasărea Phoenix Iubirea fund ea Însăși o operă, s-ar crede că nu mai cere (și nici nu se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de eternitate pentru a fi zeu, Înțelegem de ce a contempla marea și a contempla Parthenonul sînt gesturile unui om care se Împacă greu cu moartea și care, În amîndouă, caută aceeași speranță, interesat de soarta sa nu a zeilor. Lumea elină a iubit la fel marea și marmura tocmai pentru că e o lume făcuta pe măsura omului. Dar mi se pare prea vagă ideea că sculptorii ei au umanizat divinul. Statuile ne dovedesc că zeii au fost aduși printre oameni de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
are nevoie de muntele din sine ca să gîndească și să creadă. Apoi coboară În cîmpie și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși, opera și consolarea sa. Sisif singur cu stînca sa este singur cu soarta sa. Dar pentru un arhitect elin muntele e un templu a cărui materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aș uita la arbori Într-o pădure. Ce alt nume, dacă nu al lui Apolo, să dau acestei zile limpezi? Religia lui e a unui „popor estetic” care, omorînd Minotaurul, i-a ascuns cadavrul În temple de marmură; pentru ochiul elin, lumina cade seara În ruine, iar noaptea face parte dintre lucrurile barbare... Observ Însă că Încep să vorbesc despre Apolo cum aș vorbi despre surîsul femeilor primitive pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Welt, wo bist du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las scăldat de o lumină care nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care mi-o da arta elină. „Sfînta, nerostita, tainica noapte” a lui Novalis redeschide ca o rană labirintul. În schimb, firul Ariadnei mă conduce Înapoi spre bucuriile luminii. Chiar sîngele și noroiul sînt saturate de lumină, iar Oedip Înaintează vagabond și cerșetor pe un drum plin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reprezintă, fiecare, eșecul celuilalt, dar și o altă speranță, căci fiecare promite ceea ce nu oferă celălalt. Apolinicul și dionisiacul se consolează astfel reciproc. A spune că sînt cele două fețe ale Greciei Înseamnă prea puțin. Numai această bipolaritate satisface spiritul elin. Icar și Anteu, Apolo și Dionysos. Singur numele lui Pan Înseamnă totul. Dar În legătură cu zeul pășunilor arcadiene lucrul pe care-l cunoaștem cel mai bine este strigătul auzit de corăbierii antici plutind deasupra mării, Pan, marele Pan este mort... Marsyas
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iar surîsul statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre. Căci dragostea lui Pygmalion ascunde și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
alge și de spumă, tu, zeiță, umpli de Încîntare tot ce e uman În noi. Pentru că toată desăvîrșirea frumuseții tale poartă urma unei mîini omenești ca și coloanele Parthenonului. Nicăieri ca acum n-am Înțeles mai bine uimirea perșilor În fața elinilor, care stăteau pe o bucată mică de pămînt arid, În fața mării, și discutau despre fericire. În carnea ta, zeiță, palpită toată această sete de fericire, toate speranțele și temerile trupului Întins pe nisip, lîngă marea Înflorind În lumină. Tu nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tot ce atingea pînă cînd a constatat că și alimentele se. transformau În aur; exasperat, l-a rugat pe Bacchus să-i ia darul Înapoi. Marea Îmi dă senzația că tot ce ating se preface În lumină. Mă tem de elini, chiar cînd ne fac daruri, ar trebui să spun și eu vorbele lui Laocoon. Dar nu le spun... Nimic mai normal pe acest nisip dogoritor de care trupul se lipește liber decît să spui: iată un adevăr greu de obținut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care a fost plătită. Dar această logică Îmi Întinde o capcană. Nu mă absolv astfel de orice greșeli, spunîndu-mi că și ele mi-au fost necesare? În seara care stinge culoarea mării, ochii umezi ai sfinxului sînt, probabil, omenești. Înțelepciunea elină a spus tot ce-a crezut că vede În ei, dar a avut grijă să se oprească la timp. În locul vorbăriei despre curaj, ajunge un gest care să destrame alibiurile confortabile. Dacă-l citim pe Aristofan, vom afla că femeile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu arătau cum ni le propun siluetele de pe friza Parthenonului; marmura a păstrat chipuri de o nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc, dimpotrivă, un gen de cochetărie mai puțin adecvată imaginii noastre despre gustul elin, vopsindu-și părul În galben și colorîndu-și obrajii În roșu. Însă n-are sens să neg ceea ce Îmi propune marea, În numele faptului că Afrodita n-a existat. În timpul lui Fidias, tipul artistic al zeiței Nemesis era Încă puțin fixat; o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]