1,210 matches
-
Adevărul, I. Teodorescu relevă caracterul subiacent mitologic sau folcloric al unei compoziții precum Muzica. Expoziția deschisă la Sala Ateneului durează din 19 noiembrie până pe 20 decembrie, iar pictorul expune 85 de lucrări. Criticul face un portret al artistului la tinerețe elogiindu-l pentru idealismul său, constantă a virtuților emblematice ale noii generații, care se transferă uneori și artei ei. Remarcă patru ipostaze ale unei picturi cu un castel breton, intitulate " Palatul alb", în jurul căreia criticul compune o lume adecvată de frunți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cap de copil, desemn cărbune, Bătrână, desemn cărbune. Succesul lui Loghi, nu numai pentru un public mediocru, ține de atmosfera romantic-simbolistă din la belle époque, până la izbucnirea Primului Război Mondial. În 1898, când pictorul se situa în avangarda simbolistă, pictura sa era elogiată pentru elementele sale novatoare de către un critic precum Leon Bachelin, în articolul său despre expoziția societății artistice Ileana, unde pictorul remarca și capacitatea acestei picturi de a exprima o état d'âme simbolistă. "Domnul Kimon Loghi este în mod egal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Orfeu, studiu realizat pentru tabloul cu același nume expus în 1898, Al. Séon apare în revistă cu un mic desen ilustrând o Himeră. Elev al lui Puvis de Chavannes, personalitate emblematică pentru simbolism în artele plastice, Al. Séon (1855-1917) este elogiat și pentru pictura murală, fiind socotit drept un maestru al frescelor și un artist-intelectual, prezentat drept un estet recluzat în turnul său de fildeș. Altfel, pictorul era asociat cu salonul rozacrucean péladanesc, realizând, în 1891, frontispiciul pentru eseul semi-autobiografic al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de un erotism pervers și de o insațietate erotică pe măsura farmecului. Decadența orașului luminilor, lumini ale localurilor de noapte și ale felinarelor care dezvăluie efervescența străzii, poartă propriul stigmat ca pe o strălucire, strălucirea vieții moderne pe care o elogia și-o execra totodată Baudelaire. "Dănțuitoarele cu gesturi nebune și riscate, cu beția de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă a "dessous-urilor" sunt iarăși o temă favorită a acestui pictor [...]. Alte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nici în Franța și nici în Britania nu a existat o înțelegere a consecințelor utilizării vehiculelor blindate, care pot avansa cu o sută cincizeci de kilometri pe zi și sunt capabile să reziste tirului artileriei [6, p. 187]. Churchill îl elogiază pe De Gaulle (care a publicat o carte edificatoare în acest sens), dar care nu a fost ascultat, ci chiar combătut de generalii bătrâni, inclusiv de Pétain, care rămăseseră cu concepțiile militare la nivelul primului război mondial. Churchill relevă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
regimul comunist îl va interzice considerându-l de sorginte imperialistă americană, deci, decadent și nociv pentru generațiile de tineri români care vor trebui să muncească, nu să gândească. În fine, raportul se încheia cu resortul „presă-propagandă”, unde Schaffer l-a elogiat copios pe „...studentul Zeilig Rosenberg care trimite ziarului Unirea toate manifestările, de orice natură, spre publicare”. s. Ordin de la „partid”: demisie colectivă la vârful CDE Vaslui! În arhive s-a păstrat și un proces verbal întocmit de șeful „en titre
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
creator sau activ ar fi fost tare încurcați să citeze în sprijinul aserțiunii lor un singur caz concret..."; apreciază defavorabil prestația liberală ("marea și multipla operă național-liberală de falsificare a istoriei României moderne"), se declară partizan al despotismului luminat și elogiază (fără argumente) viața parlamentară antebelică pe cînd "cele două adunări române puteau servi ca model de corp constituit civilizat, de cea mai ireproșabilă ținută..." Se arată nemulțumit (O contribuție heraldică la istoria Brâncovenilor 1935) că limba națională nu are "o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trebui să reținem că "viziunea" trebuie înțeleasă denotativ, nu conotativ. Astfel, în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds, care constituie, în sine, o apologie persuasiva, Blake se plasează într-o tradiție ilustra de predecesori infailibili, care, în corpore, elogiază caracterul veridic al actelor vizionare: "Plato was în Earnest. Milton was în Earnest. They believd that God did Visit Mân Really & Truly" (E: 658). De aceea Robert N. Essick subliniază că "Blake ne cere să credem în existența literala a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poate identifica un principiu activ al unui tipar de conștiință antinaturalistă, care refuză orice implicare a acestei natură naturata în câmpul esteticii și care plasează activitatea umană mai presus de orice altă formă de activitate conceptibila. Intelectul uman poate fi elogiat astfel, întrucât el poate proiecta lumi perfecte (cu toate că acestea rezultă, concomitent și parțial, dintr-o experiență de tip afflatus)66, nu simple universuri perfectibile, după cum precizează Blake în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds: "All Forms are perfect
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
voice I hear, / Within the unfathomd caverns of my Ear" (E: 145). Astfel, credo-ul lui Blake legat de funcția aducătoare de inspirație a sacrului poate fi pus în acord cu cele formulate de Xenofan și de Proclus 81. Xenofan elogiază meritele poeziei homerice, elaborate sub direcția "influentelor divine" (phusis theazousa). De aceea opera produsă sub îndrumarea vocii divine este înzestrata cu frumusețe supremă: "Orice creează un poet aflat în stare de posesiune sacra (enthousiasmos) și sub îndrumarea spiritului divin (hieron
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
toate aparențele, localitatea Felpham constituie un reper topografic pentru Blake și pentru dezvoltarea facultăților sale vizionare. Într-o scrisoare către Flaxman, datata 21 septembrie 1800 și elaborată la scurt timp după sosirea soților Blake la căsuța lor de țară, artistul elogiază fără rețineri atmosferă naturală cu totul specială. Vocile spiritelor se fac mai clar auzite în acest loc: "Felpham is a sweet place for Study. because it is more Spiritual than London Heaven opens here on all sides her golden Gates
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Pentru o distincție detaliată și explicită între viziuni empirice și viziuni estetizate, cf. partea a treia a cercetării mele. 27 În literatura clasică, figură arhetipala a bardului profetic este incarnata fie de Homer, fie de Vergiliu. Dacă primul este subtil elogiat de Platon, ultimul face obiectul unor panegirice la fel de interesante la Macrobius și la Fulgentius. 28 În mod tradițional, bardul era un poet celtic din Antichitate, care se bucură de un statut social privilegiat, drepturile sale fiind ereditare (Myers și Simms
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și va rămâne întotdeauna o mamă bună, devotată. Pentru tot ceea ce i-a transmis, scriitorul îi va rămâne pe veci recunoscător și o va imortaliza în opera sa inegalabilă pentru ca generații întregi de cititori să o cunoască și să o elogieze. în memorialistica sa, Ioan Slavici conturează rolul decisiv al mamei în propriul destin: „Priveam totdeauna în ochii ei când voiam să fac ceva; eram stăpânit cu desăvârșire de sentimentul că acolo unde e mama nu mi se poate întâmpla nici un
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pe fraternitate, pe dragoste întru evanghelie, care să aibă drept menire să elibereze bărbatul și femeia de orice sclavie degradantă, să-i facă fericiți aici, pe pămînt, pe cei ce n-au primit de la viață decît durere și sărăcie, să elogieze și să facă îmbelșugată munca dătătoare de hrană, să-i lumineze pe cei pe care neștiința îi ticăloșește [...]. Va fi un lăcaș din care vor iradia gînduri rodnice și generoase, un lăcaș al milosteniei, al libertății, al iubirii, din care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
invitația la acțiune. "Stimulator al energiei", cum spune Barrès, eroul este pentru D'Annunzio cel în jurul căruia "toate sufletele dobîndesc o maximă strălucire, luminînd fulgerător cerul spiritului". La mormîntul ridicat în memoria tînârului devenit erou, Maximin, poetul german Stephan George elogiază în acesta capacitatea de metamorfozare"29. Grație acestei capacități, toți apropiații lui Maximin "vor putea deveni mai mari și mai frumoși". "Dați-ne oameni mari și fapte mari pentru a putea regăsi sensul bucuriilor mari", va spune unul dintre personajele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale muncii, înmulțirea manufacturilor, progresul "artelor mecanice" chiar în acest moment este refuzată orice formă de economie modernă. Anatema este aruncată asupra activităților comerciale, asupra "cîștigurilor murdare" ale negoțului, peste "cloaca bogățiilor", în vreme ce o bogată literatură despre negustori și antreprenori elogiază deschiderea de noi drumuri, circulația bunurilor, înmulțirea schimburilor. Condamnate în numele Fericirii și al Virtuții, "complicitatea ban-industrie", căutarea bunăstării, efortul general pentru ameliorarea condițiilor de viață sînt apreciate de numeroșii analiști drept tot atîtea cuceriri ale Civilizației. Nu trebuie decît să
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
impus pentru totdeauna. În schimb, există avertismente foarte clare, pe care trebuie să le acceptăm, referitoare la aspectele mai generale, ale politicului și religiosului, avertismente date direct sau indirect (armaniacii, burgunzii, Liga, Fronda, Comuna). Bineînțeles, dincolo de emoția cu care este elogiat sentimentul unirii, dincolo de ardoarea ce stimulează adeziunea colectivă în jurul unui aceluiași sistem de valori și al acelorași amintiri, observatorul, fie el și mai puțin atent, trebuie să regăsească acel plan ascuns aî neliniștii, care trimite la istoria celei de a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și apoi din anii liceului de existența Stațiunii de Cercetări de la Suceava de la tatăl meu, inginer agronom Gheorghe Jităreanu, care a colaborat cu cercetători din cadrul acestei stațiuni iar în discuțiile pe care le purta cu colaboratorii săi sau în casă, elogia rezultatele și amintea des numele directorului stațiunii, Mihai CRISTEA pe care îl caracteriza ca pe un excelent organizator. Și după cum se știe, directorii nu se laudă prea ușor între ei. Abia prin luna mai 1978, ca student în anul al
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
Micle. În ziua de 31 decembrie, în urma unei crize de epilepsie, în bojdeuca sa din mahalaua Țicăului, părăsește lumea aceasta și Ion Creangă. 1890. Ceremonia de înmormântare are loc la 2 ianuarie, la Cimitirul Eternitatea din Iași. Institutorul Toma Săvescu elogiază memoria dascălului, iar Eduard Gruber vorbește despre scriitor. La 5 ianuarie căpitanul Constantin Creangă anunță că cedează moștenirea părintească (9000 lei) pentru publicarea unei ediții a operei tatălui său. Se constituie un comitet cu A. D. Xenopol președinte, Ed. Gruber și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
16. 470 Ibidem, p. 5. 471 Alexandru Duțu, Literatura comparată și istoria mentalităților, București, Editura Meridiane, 1982, p. 133. 472 Ibidem. 473 "Orientul filosofilor din epoca Luminilor, în genul persanilor lui Montesquieu, dar și al prozatorilor, ca Defoe, Prévost, care elogia Istoria otomană a lui Cantemir și făcea din Constantin Brâncoveanu un personaj în romanul Le Monde Moral, ori ca Voltaire, Bernardin de Saint-Pierre, Wieland și Haller cu ale lor 'staatsromane', ne dezvăluie mentalitatea europenilor și nu civilizațiile răsăritene; exotismul va
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un anume loc, au văzut o lumină ce provenea dintr-o cameră subterană. Acolo era așezat un om sărac, acoperit cu haine sărace și zdrențăroase, iar lângă el soția lui foarte săracă; aceasta dansa lângă soțul ei, cânta și îl elogia cu laude deosebite. Regele a rămas uimit, neînțelegând cum e posibil ca acești oameni, care erau împresurați de atâta mizerie, care nu aveau haine bune și nici măcar o casă, să trăiască cu bucurie și să se simtă în siguranță, ca și cum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aici, mergând pe urmele lui D'ELIA136, câteva dintre cazurile cele mai grăitoare pentru un astfel de comportament, adevărați sabotori în termeni moderni ai regimului lui Augustus. De exemplu, M. Valerius Messalla, nobilis luptător la Filippi, care continua să-l elogieze pe Brutus (PLUT., Brut. 53) și care a renunțat la prefectura urbis, "in civilem potestatem esse contestans"137, și la participarea la viața politică activă. Asinius Pollio, s-a dedicat activității literare și găzduia un cerc, în cadrul căruia, Timagene, care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a-și menține opera la înălțimea subiectului 141. Atât motivul invocat pentru a-și "explica" neimplicarea în curia (care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea sa poetică, nu a elogiat marile acțiuni ale lui Augustus și ale prietenilor săi, nu pot fi decât pretexte propriu-zise pentru a-și masca profunda aversiune față de regimul augustan. Și, asemenea lui Ovidiu, trebuiau să mai fie și mulți alți prieteni de-ai săi. Firește
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aristocrați coerenți care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să-i căutăm printre prietenii lui Ovidiu, care îi rămân fideli și după exil. Ovidiu se adresează acestora pentru a-i incita, elogiindu-i, dojenindu-i ușor sau aspru, încurajându-i, pentru a avea un sprijin din partea lor pe lângă Augustus. Ei sunt propuși de Ovidiu drept model de prieteni, demni de a fi amintiți de urmași, cât va exista umanitatea, alături de perechile de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
față de Germanicus în versurile sale, unica lui bogăție. De altfel, totul trece, dar scrierile triumfă în timp. Mai mult, versurile, dacă se poate spune, îi creează pe zeii înșiși, o asemenea maiestate are nevoie de o voce care să o elogieze. (Aici se face din nou simțită necredința poetului: pentru el zeii sunt o creație a poeților.) Îi promite lui Germanicus ceea ce va face și cu Augustus că îi va consacra tot ceea ce a mai rămas viu și eficient în propriul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]