3,447 matches
-
că doar nulități ca Pereș s-au ilustrat în rușinoasa imnologie de partid. Printre zelatori, găsim poeți talentați ca Adrian Păunescu sau George Țărnea. În fine, printre cele mai penibile ocazionale sunt cele de după 1989 din ziarul „Dimineața”, în linia elogiilor, sau din „Academia Cațavencu”, în linie satirică. Vă scutesc de reproducerea lor. Din tot acest veștejit florilegiu, citabile sunt epigramele din 1931 ale lui Păstorel. Iată una care îl ia drept țintă pe Nicolae Iorga, șef de partid și ministru
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o constantă în antropologia religiei observația că omul care depășește pe verticala spiritului gradul obișnuit de înțelegere și de comuniune cu Creația se manifestă
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
cu un tremolo savuros: Nicolae Filimon, „Un Balzac rătăcit în București”; Constantin Dobrogeanu- Gherea, „Marxistul domesticit”; Ioan Slavici, „Prozatorul Biedermeier”; Delavrancea, „Complexatul avocat de succes”; Dimitrie Anghel, „«În căutarea timpului pierdut» - avant la lettre”. Urmează numeroase enclave moraliste, nelipsite de elogii și probozeli retrospective. Ion Codru Drăgușanu e așezat sub semnul lui Rastignac și nu numai, căci, obligat de „căderile” existențiale ale românului, „Balzac deviază (...) spre Murger, Scenes de la vie de boheme”. Stilisticianul operează o oportună adaptare a conceptului d-sale
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-a situat în anii 1950 la stânga, din motive care țin în mod evident de antiburghezismul generalizat în Franța intelectuală, stânga lui a fost însă una nietzscheană: Barthes a fost chiar de atunci un clasicist convins. Plaisir
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
Cristina Alexandrescu Mihai Gâdea a dezvăluit ce făcea Teodor Baconschi în data de 18 decembrie 1989, într-o zi în care mulți români au murit pentru libertate. În 18 decembrie 1989, fostul ministru de Externe Teodor Baconschi îi aducea elogii unui important conducător al Securității, colonelul Vasile Burulean, a dezvăluit Mihai Gâdea, miercuri, în emisiunea ”Sinteza Zilei”: ”Domniei Sale, Domnului Vasile Burulean distinsului intelectual (clujean prin adopțiune) și cunoscător al istoriei universale, acest modest rod al eforturilor unui tânăr redactor, dimpreună
Gâdea: Ce făcea ”tânărul pupincurist Baconschi” în 18 decembrie 1989 by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/54931_a_56256]
-
encomiastic, îl definește lapidar pe Petru Soltan drept un scriitor rătăcit printre matematicieni sau, dacă vreți, viceversa (în articolul Bucuria comunicării sau invitație „la o cafea”). Iată cum iadul poate fi pavat cu bune intenții. Vrînd să-i aducă un elogiu, Ion Ungureanu de fapt îl descalifică involuntar pe venerabilul academician basarabean, căci îl așază într-o categorie incertă de emigranți ai spiritului care, rătăcind dintr-un domeniu în altul, fac figură de intruși în ambele. Afirmația lui Ion Ungureanu e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
și Mario, pe care n-am să vi-l dezvălui, dar care ilustrează convingerea autorului, exprimată de numeroase ori, că literatura e „o poveste fără sfârșit”. Bănuiesc că anume a ales Editura Humanitas să așeze în fruntea acestui volum eseul Elogiu lecturii și ficțiunii (discursul din 2010 de la Stockholm), căci cele două texte vin cu adevărat unul în prelungirea celuilalt. Și pentru că spațiul atât îmi mai permite, adaug doar că, făcând elogiul ficțiunii, Vargas Llosa n-a uitat să puncteze, în fața
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
Editura Humanitas să așeze în fruntea acestui volum eseul Elogiu lecturii și ficțiunii (discursul din 2010 de la Stockholm), căci cele două texte vin cu adevărat unul în prelungirea celuilalt. Și pentru că spațiul atât îmi mai permite, adaug doar că, făcând elogiul ficțiunii, Vargas Llosa n-a uitat să puncteze, în fața juriului Nobel și a întregii lumi, câteva din problemele fierbinți ale lumii contemporane, de la sărăcia din țara sa natală la dictaturile din Cuba și Venezuela, de la oprimarea libertății de exprimare în
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
țara sa natală la dictaturile din Cuba și Venezuela, de la oprimarea libertății de exprimare în cazul disidenților Aung San Suu Kyi ori Liu Xiaobo la naționalism, care este „flagelul incurabil al lumii moderne” - căci pentru el, așa cum singur spunea, făcând elogiul lui Camus și al lui Orwell, „literatura lipsită de morală e inumană”.
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
Receptarea ei a cunoscut două momente penibile, imediat după apariție și imediat după război, o lungă perioadă de ignorare oficială și, cu câtva timp înainte de reeditarea din 1982, cuvenita formă critică de interpretare, care n-a exclus nici, de obicei, elogiile, nici, mai rar, contestările. Trebuie să recunosc că detractorii se dovedesc, după trecerea timpului, cei mai pitorești. Am împrumutat termenul, care nu-i cuprinde neapărat pe contestatari, de la faimosul articol al lui Ș. Cioculescu despre Caragiale din 1935, nu fără
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
repet unui prieten că mi-a trimis odată o critică referitoare la o carte a mea, iar eu nu m-am supărat. Acum, revăzând scrisorile, o recitesc. Observații critice sunt, însă luat în ansamblu ce-mi scrie el e un elogiu. Iar mie nu mi-a ajuns! Numai observațiile le-am reținut. E un moment de adevăr. Obișnuit să crezi că gândești rău despre tine, constați că lucrurile stau mai rău decât ai crezut. Și e o confirmare a ceea ce tot
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
decât încă un altar în paragină dedicat zeilor păgâni. Sunt zeii uitați astăzi de coruperea monistă a tradiției de mistere, dar încă vii în Atena Faptelor Apostolilor (17, 23), acolo unde Sf. Paul comitea pioasa fraudă amendată de Erasmus în Elogiul nebuniei 9. Căci nu de un „zeu necunoscut” (ignoto deo), cum spune Apostolul, e vorba aici, ci de groapa comună a tuturor „zeilor necunoscuți și străini ai Asiei, Europei și Africii” (Diis Asiae, Europae & Africae, diis ignotis, &peregrinis), cum explică
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
abstract, de corpuri străine. Umanitatea personajelor nu rezonează câtuși de puțin cu umanismul socialist, nu există idealuri, ci voie bună, nu există planuri de viitor, ci berea în jurul căreia se adună oamenii de prisos și vorbele lor. Există aici un elogiu al superficiilor, al banalității eliberatoare, al bucuriei de a trăi dincolo de orice plan cincinal. Sătucul meu este de fapt vechiul sat cehesc, pe care nici tradițiile, nici ideologia nu-l constrâng să fie o marcă a colectivizării triumfătoare. Această antifrază
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
se teme de o eventuală poluare a apelor locale. Și modelul se păstrează în funcție de nuanțe ideologice: un conservator clasic votează pentru mineri, nu pentru hipsteri, nu cred că ne putem permite luxul de a goni investori străini și a face elogiul etatismului economic; un social-liberal va vota împotriva, gândindu-se la utilizarea resurselor naționale de către statul român. Eu, unul, voi vota “pentru”, am anunțat-o încă de marți. Grupul Parlamentar conservator votează însă, în proporție de 90%, “împotriva”. - Este decis faptul
Ovidiu Raețchi, deputat PC, despre dosarul lui Voiculescu și candidatul-surpriză de la europarlamentare by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35319_a_36644]
-
Livius Ciocârlie e în spiritul din Cap și pajură, din Viața în paranteză și din celelalte scrieri confesive în care se joacă pe sine ca personaj abulic și în implacabilă retragere spre margini, fără a fi chiar astfel. De reținut elogiul civilizației: „Un factor al temperării vieții este civilizația. Un om civilizat e mai puțin periculos decât unul rămas aproape de natură”. Ioan Es. Pop admite să fie confruntat cu drama din tinerețe a semnării angajamentului cu Securitatea și mai ales cu
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
felicită pentru organizarea acestor cărți de către vechiul director al Bibliotecii blăjene din perioada interbelică; în 1979, se împlineau 225 de ani de la deschiderea Școlilor Blajului și Manciulea îi trimite un documentat istoric episcopului. La primirea acestuia mulțumirile sunt secondate de elogiul școlilor și dascălilor Blajului;„Socotesc, după o privire amănunțită a schiței, că este o sinteză completă și că va fi o lucrare de mare valoare. Aș insista să se pună accentul pe toate publicațiile, pe toate manualele profesorilor din Blaj
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
În APOSTROF (nr.2, 273), sunt publicate trei scrisori inedite trimise de N. Steinhardt lui I. Negoițescu. Sunt texte splendide și merită să le citim. Ținem să reproducem aici măcar una dintre epistole, pe cea mai scurtă, care este un elogiu adus artei înțelese ca apropiere de Dumnezeu: „Iubite Nego, Ia aminte, părerea că arta e diavolească poate fi o ispită a diavolului însuși. Cred că adevărul e cu totul altul și că l-a rostit (Alexei) von Jawlensky: «Arta e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
Chicago. Antologia îngrijită de Tereza Culianu-Petrescu încearcă să cuprindă, prin „ieșirile” extra- științifice ale lui Culianu, imaginea întreagă a atitudinilor sale publice. În ansamblu, avem un mozaic de registre, cu luări de poziție în legătură cu scena politică din România acelor ani, elogii ale unor personalități (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Moshe Idel, Umberto Eco, Elie Wiesel), critici ale extremismului legionar interbelic, recenzii de carte, povestiri-parabolă. Sunt de amintit și textele in memoriam, semnate de intelectuali care l-au cunoscut pe Culianu, sub o
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
parte severitatea exagerată cu care autorul a judecat aproape întotdeauna cultura română (cu rare excepții, susținea Culianu, „cultura română postbelică nu a produs nimic care să îndreptățească ideea unei direcții sau a unui punct de referință” — Cultura română?), găsim destule elogii aduse unor figuri care ar fi putut legitima România atunci, într-un efort de a obține o schimbare rapidă a imaginii țării în afară. O arată în special texte ca Scrisori deschise către Andrei Pleșu sau Scrisoare deschisă către Gabriel
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
lui Daniel Morar de la conducerea Parchetului i-a adus în mod clar acestuia un nou val de simpatii. Gestul său a fost considerat unul al onoarei, demnității, o palmă pe obrazul înțelegerilor politice de culise. Presa portocalie a sărit de la elogiile gestului la o propunere: Daniel Morar, președintele României. Prima redută a fost Mircea Marian, care a scris pe Facebook în ziua demisiei procurorului, că și l-ar dori președinte de țară. Jurnalistul Evz a fost urmat de Alina Mungiu Pippidi
Daniel Morar, aruncat de presa portocalie în lupta prezidențialelor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38215_a_39540]
-
A doua: „sceptic din natură”. Cioran cel din cărțile românești nu e sceptic deloc (mai bine ar fi fost!), e chiar exaltat, însă se poate face presupunerea că se afla sub influența lui Nietzsche, ca și a extremismelor din epocă (elogiu și lui Hitler, și lui Stalin), existând totodată posibilitatea ca un om să nu fie din capul locului ceea ce este, să se descopere pe parcurs. Totuși, cred că lucrurile nu stau așa. Cioran a devenit sceptic în urma enormului său eșec
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
subl. N.Iorga) pentru că sînt născute, iar nu făcute. Și de aceea ele vor asista, desigur, la meritata pedeapsă a (din partea)apărătorilor". Profeție care se va adevări peste cinci ani! În pagina a patra a publicației Nicolae Iorga aduce un elogiu eroismului poporului polonez, relevând că "încercuită și lovită de tot ceea ce tehnica oferă acestui război industrial, Polonia își apără ființa și pământul strămoșesc cu o tenacitate ce poate fi dată ca exemplu. Aducem și noi în aceste grele ceasuri omagiul
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
etnică (regională) și profilul social: "Nu sunt antisemit. N-am fost niciodată, fiind oltean și cosmopolit, oltean, adică mai rău și mai mercantil cobilițar decât un izraelit." Petre Pandrea a cunoscut multă lume, o serie de personalități politice. Astfel, face elogiul patetic al mareșalului Averescu, idolul maselor din 1916-1917, în care acestea vedeau pe "ostașul plebian, pornit de la gradul de copil de trupă și de soldat, ajuns pe trepte înalte." Era, de asemeni, admirator al lui N. Iorga, care "a fost
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
ajunge în vârful ierarhiei sociale, cu o producție literară emblematică pentru ofensiva realist-socialistă. El publică acum Vânătoare de lupi ("demascarea" rezistenței anticomuniste din munți; să ni se permită utilizarea limbajului oficial al epocii!), textele cuprinse în volumul Cronică de la câmpie (elogiu adus pătrunderii comunismului în lumea satului), Drum fără pulbere (roman dedicat "eroicului" efort constructiv de la Canalul Dunăre-Marea Neagră), Pasărea furtunii (consemnând superioritatea relațiilor de producție comuniste în mediul pescăresc), semnează un atac la adresa lui Tudor Arghezi, superior ca vehemență și violență
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
trei sau patru din Comitetul Central. Acolo, se aflase, și i se tot puneau întrebări. „La noi nu sunt probleme” era, la toate, răspunsul ei. Aflu că oamenii cu notorietate citesc pe „blogosferă” tot felul de fraze despre ei, de la elogii la înjurături. Cât trebuie să te iubești ca să-ți pierzi vreme și să-ți strici cheful cu asemenea lecturi! Pe de altă parte, n-ai internet, nu exiști. „-Ai semnat ? -Ce să semnez ? -Păi, n-ai văzut ? -Unde să văd
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]