3,224 matches
-
un alt studiu, că acel an e comparabil ca importanță istorică cu 1859. Așa și este: comparabil, cu deosebirea doar că această din urmă propensiune istorică are o dimensiune de o anvergură superioară. Ce-i drept, istoria luptei românilor pentru emancipare națională cuprinde o îndelungată perioadă marcată de memorabile zvâcniri, străfulgerări ce au deslușit și luminat calea renașterii naționale, dar anul 1859 se individualizează prin ceea ce am putea numi întâia împlinire viabilă, ireversibilă și nu mai puțin spectaculoasă, când românii preiau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
istorie, ea se particularizează însă prin statutul juridico-politic internațional al Principatelor. Ce-i drept, oamenii de stat contemporani evenimentelor, apoi publiciștii și istoricii, au reținut, cu excepții nesemnificative, zestrea de simțământ patriotic, inteligență și abilitate politică a corifeilor luptei pentru emancipare națională a românilor, trăsături probate cu o surprinzătoare maturitate pentru niște amatori, novici în „treburile înalte de stat”, cu atât mai mult în cele diplomatice, care au însoțit înfăptuirea și recunoașterea actului din 24 ianuarie 1859. Acele incontestabile calități nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
situației internaționale. Pentru Prokesch-Osten și atâția alții, unirea românilor echivala cu începutul dezmembrării Imperiului Otoman și al mișcării iredente față de Austria, cu o pistă de lansare a ideilor subversive către Ungaria, cu un adăpost și sprijin pentru luptătorii mișcării de emancipare a popoarelor (polonezi, unguri, bulgari ș.a.). Se întrezărea spectrul redeschiderii „chestiunii orientale” cu o adițiune nedorită în centrul și vestul Europei - aceea a suprimării clauzelor tratatului de la Paris din 1856, nefavorabile Rusiei. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza, „această
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
forme care acoperă o largă gamă, de la condescendență, la presiuni și amenințare. Puterile europene s-au versat într-o școală abilă și insidioasă a combinațiilor și artificiilor diplomației tradiționale, menită să prezideze și să impună un curs prudent mișcării de emancipare națională a popoarelor, atunci când nu era posibil apelul la ultima ratio regis. În această ordine de idei, proiectele de compensații teritoriale, inclusiv cele vizând Principatele, circulă nedeghizate între marile cancelarii, inițiatorul aflându-se acum, de regulă, la Paris. J. L.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
era de făcut, N. Bălcescu a acționat în șirul numeroșilor mari înnoitori cu preocupări multiple: politice, economice, filozofice, culturale, literare etc., ceea ce era și firesc de vreme ce toate aceste domenii de activitate erau convergente, tinzând către atingerea unui singur obiectiv major: emanciparea socială și națională a românilor. Spre deosebire de mulți dintre tovarășii săi de luptă, care s-au consumat și ei generos în variate îndeletniciri, fără să se realizeze integral în nici una dintre ele, N. Bălcescu s-a afirmat, într-o viață dureros
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
istoric pentru Dacia” și întreaga sa operă istorică. Lui N. Bălcescu îi datorăm descoperirea sau punerea în circulație a unui important șir de surse documentare, între care am cita doar publicarea în „Magazin istoric pentru Dacia” (tom II) a actului emancipării clăcașilor moldoveni (1749), descoperirea lucrării lui Del Chiaro, a portretelor unor domnitori români ș.a. Stăruința și spiritul critic de care era animat în munca de investigare a izvoarelor se vădesc și în căutarea încheiată cu succes a portretului - „cel adevărat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și slăbirea forței de apărare a patriei. Cele două studii consacrate puterii armate a Țării Românești și a Moldovei, apărute în 1844, și, respectiv, 1846, constituie o reafirmare a rolului poporului în istorie și a credinței lui N. Bălcescu că emanciparea națională, independența, pot fi dobândite numai de poporul înarmat. Nu există temeiuri să susținem și astăzi că românii ar fi avut cea dintâi armată permanentă în Europa, cum afirma N. Bălcescu, dar valoarea contribuției sale științifice la cunoașterea instituțiilor noastre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la studiul secolului al XVIII-lea și al primei jumătăți a secolului al XIX-lea. A demonstrat caracterul fiscal al legiuirii lui Constantin Mavrocordat (1746, în Țara Românească și 1749, în Moldova), a scos în evidență caracterul formal al pretinsei emancipări a vecinilor, a explicat veridic alcătuirea scutelnicilor și poslușnicilor, a dezvăluit esența Regulamentelor Organice sub raport economico-social și mecanismul exploatării boierești, tendința marilor proprietari de a deposeda total pe țărani și a-și constitui o proprietate necondiționată. În sfîrșit, N.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au conferit politicii externe țariste o angajare în plan mondial care a condus la confruntări cu marile puteri ale lumii. Structura feudalo-autocratică a statului rus explică nesfârșitele ciocniri cu mișcările de eliberare socială și națională, cu mișcările democratice și de emancipare, în general. În structura feudalo-autocratică a statului rus stau și forța și slăbiciunile politicii sale externe. De la analiza acelei structuri au pornit Marx și Engels în studiul politicii externe a țarismului. Cea mai întinsă și închegată examinare a temei o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusia, al popoarelor aflate într-un stadiu mai înapoiat al dezvoltării social-economice. Engels trăgea însă concluzia, verificată istoricește, că după 1789, diplomația țaristă a fost confruntată cu un dușman care a dus-o la pieire: burghezia, revoluția, mișcarea popoarelor pentru emancipare socială și națională. În mai 1853, referindu-se la expansiunea țaristă prin intermediul protectoratului exclusiv, Marx scria că „omenirea n-a uitat că Rusia a fost protectoarea Poloniei, protectoarea Crimeii, protectoarea Kurlandei, protectoarea Gruziei, a Mingreliei, a triburilor circaziene și caucaziene
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
inexactă. Politica poloneză și cea balcanică a țarismului pot oare să-și găsească explicația în extinderea pe orizontală a feudalismului ? O altă problemă fundamentală a politicii externe țariste între <anii> 1825 și 1861 este cea a confruntării cu mișcările de emancipare națională a popoarelor, mișcări ce urcau către punctul culminant al curbei. Actualmente, istoriografia sovietică face o distincție între popoarele aflate în componența U. R. S. S. și cele din afară. Părăsind examenul pur științific, ea afirmă că primele s-au unit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
popoarele aflate în componența U. R. S. S. și cele din afară. Părăsind examenul pur științific, ea afirmă că primele s-au unit la Rusia, fapt pozitiv și progresist, cea de a doua categorie a purtat însă o luptă justă pentru emancipare. S-a ajuns până acolo încât anexarea la Rusia a teritoriului dintre Prut și Nistru este socotită o unire obiectivă. Așadar, nu este un fapt obiectiv istoric integritatea teritorială, etnică și apoi națională a unui popor, ci defalcarea ei printr-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
doar numai pentru că nu o înțelegea pe cea națională în sens burghez. Jocul de-a autonomia popoarelor nu era decât o treaptă spre deplina anexare, iar aceasta din urmă nu a fost aplicată cu consecvență numai de teama mișcărilor de emancipare și de ciocnirile cu marile puteri concurente. Când Nicolae I a crezut, după 1848, că mișcările revoluționare au fost stinse și că o înțelegere, fie și numai cu una din marile puteri posibilă, a redeschis în 1853 criza orientală. Este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1853-1856), înseamnă începutul unei noi faze în istoria relațiilor internaționale, o fază superioară a extensiunii și consolidării orânduirii capitaliste pe continent, a schimbării raporturilor de forțe între puteri, a disoluției „Sfintei Alianțe”, a creșterii fără precedent a luptei popoarelor pentru emancipare națională, a accelerării și dezvoltării procesului de făurire a statelor naționale. În acele împrejurări, sud-estul continentului a redevenit pe plan internațional una dintre principalele zone de confruntare a intereselor divergente, când criza Imperiului Otoman - s-a adâncit ca urmare a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pot constitui Într-o oportunitate de spiritualizare a școlii, prin deschiderea acesteia către valorile religioase, atât de blamate și criticate În trecut. Apetitul față de valorile religioase este deosebit de puternic În Răsărit, acestea fiind asemuite cu libertatea, intimitatea personală, demnitatea și emanciparea umană, valori ce au lipsit oamenilor multă vreme. Situația de mai sus impune o mare responsabilitate. Trebuie eliminat oportunismul și amatorismul În strategiile de introducere a Învățământului religios. Nu avem voie să greșim! Religia În școală nu este o problemă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
urmă, toate aceste state. Pentru România, actul stabilirii relațiilor diplomatice cu R.F.G. după ce ea fusese prima care restabilise relațiile consulare cu Spania și făcuse schimb de reprezentanțe cu aceasta (asemănătoare cu cele din cazul Germaniei), marca angajarea ei pe drumul emancipării din Bloc, unde era ținută izolată de restul lumii și un început de realizare a aspirației de a reveni acolo unde îi era locul și dezvolta relațiile cu occidentul; pentru R.F.G., însemna o acțiune pe cont propriu și în interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ambele cazuri, comuniștii români autohtoni și comuniștii chinezi maoiști au înțeles să opereze independent, în consens cu interese naționale majore. În această ordine de idei, documentele ne mai oferă un fapt semnificativ. Prin 1953-1954, Mao Zedong își dă seama că emanciparea economică a Chinei, conform planurilor cincinale numai cu concursul Uniunii Sovietice și, în oarecare măsură a țărilor de democrație populară, va fi un proces lent și îndelungat, de-a lungul căruia China se va găsi într-o deranjantă dependență de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
al Moscovei, ilustru clasicist, o personalitate carismatică a lumii culturale ortodoxe, dar și, nu mai puțin adevărat, ireductibil adversar, critic acerb al Revoluției franceze și al influențelor carteziene. Contextul pune în valoare, prin contrast, discernământul, moderația cu care procedează la emanciparea școlii ierarhii moldoveni, admiratori mărturisiți ai „adâncului Montesquieu”, mai toleranți și receptivi în fața unor „bune” modele apusene. Urmează, nu întâmplătorl, în ordinea priorităților lui A.H., o prelucrare a geografiei lui Claude Buffier (Géographie universelle), text completat cu date inedite
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
urmare, accentul cade pe satisfacerea unor exigențe consumeriste și mai puțin pe cele socioeducaționale (școala) sau morale (familia). Promovarea de televiziune a unor valori (antivalori) în discordanță cu școala și familia sunt văzute de unii și ca semnale ale unei emancipări culturale. Oricum, influențele nu trebuie absolutizate. Comportamentul elevilor este influențat și de alți factori. Uneori aceștia pot fi mai importanți. De pildă, expresiile vulgare au fost reținute de către elevi cu precădere de pe stradă și din anturaj (între 62% și 85
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Ion Coteanu, Alexandru Niculescu, Al. Graur, Mioara Avram, Valeria Guțu Romalo, Tatiana Slama-Cazacu ș.a. Studii de folcloristică semnează Adrian Fochi, Iordan Datcu, iar de literatură, Șerban Cioculescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mircea Anghelescu, D. Vatamaniuc. Un eveniment notabil în direcția efortului de emancipare de sub tutela ideologiei și de orientare a cercetării pe un teritoriu al profesionalismului îl reprezintă simpozionul Limbajul criticii literare, organizat de Comisia pentru cultivarea limbii române a Academiei RSR în colaborare cu Secția de științe filologice, literatură și arte, la
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
a fost scrisă în 1917, dar publicată abia în 1929, sub pseudonimul Modestinus. Condiția artistului, lupta pentru o carieră universitară se împletesc cu motivul triunghiului pasional, preluat din teatrul bulevardier. Scenele tari, tipologia sumară, protagoniștii inadecvat conturați obnubilează teza piesei - emanciparea femeii. Fragmentul publicat din Ispita tratează, cu mijloacele melodramei, un malentendu. SCRIERI: Dochia, București, 1916; ed. București, 1927; ed. București, 1929; Meșterul Manole, București, 1916; Dragoste nordică, București, 1929. Repere bibliografice: I. C. Bacalbașa, „În preajma tronului”, LUP, 1894, 2413; Victor Eftimiu
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
și resuscitând, pe un schelet epic, personaje și evenimente reale. Intervalul de timp subîntins de aceste documente cu tentă literară, situate la granița dintre reconstituirea istorică și roman și având ca liant tematic problema națională, începe cu deceniile luptei de emancipare dinaintea primului război mondial (Sub blestemul imperiului, 2000), continuă cu anii 1914-1916 (Toamna pătimirii noastre, 1980) și următorii, până la 1 Decembrie 1918 (Duminică, după infern, 1983) și se încheie cu deceniul al patrulea al secolului, care face obiectul unui roman
ARACHELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
să continue profilul enciclopedic stabilit de revista înființată în 1922 de Ch. Laugier și C. D. Fortunescu, prin publicarea unor materiale de istorie, arheologie, folcloristică, științele naturii, cultură. A.O. a fost apreciată ca „una din acele publicații fundamentale pentru emanciparea culturală a marilor regiuni istorice ale țării” (Mihnea Gheorghiu), subliniindu-se mereu necesitatea și rolul unei publicații științifice într-un peisaj dominat de reviste literare. Într-adevăr, preocupările de arheologie și de istorie (colaborează Marin Nica, Gh. Popilian, Șt. Ștefănescu
ARHIVELE OLTENIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285448_a_286777]
-
Ghica sau Kogălniceanu, ca și, de altfel, ale tuturor pașoptiștilor, nu au nimic În comun cu felul de a fi al unui dandy. Verva lor de Întemeietori culturali, atașamentul patetic pentru o sumă de valori sacre (propășirea patriei, binele obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor dispreț pentru filfizonii români, pentru felul „de suprafață”, „găunos” În care a fost preluat un model apusean ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Început, mai presus de orice Îndoială. Tatăl - un oculist celebru - sfârșește din cauza unui proces jalnic, defăimător, care Îl ruinează fizic și psihic. Mama, poetă plină de patos (publicând sub pseudonimul Speranza), intrată În vârtejul naționalismului irlandez, e militantă, incită la emancipare. Iată-l deci pe micul Oscar, cu o ereditate grea, prins Între un „Don Juan neobosit” și o „Iunonă teatrală, curajoasă”. „Nu ne trăim propria viață, ci pe cea a morților”, va scrie chiar el În Intențiuni. Una dintre primele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]