2,179 matches
-
alegere, după modul cum a ajuns persoana în poziția de lider, avem lideri numiți, așa cum se întâmplă în structurile militare (comandant de pluton), lideri aleși de grup (în societățile democratice este cea mai răspândită practică, dar nu exclusivă) și lideri emergenți. Spre deosebire de primele două, unde se poate fixa o dată precisă de apariție a liderului, în cea de-a treia situație, liderul se impune treptat din interiorul grupului, geneza lui este mai lentă și uneori insidioasă. Liderul emergent este caracteristic grupurilor informale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu exclusivă) și lideri emergenți. Spre deosebire de primele două, unde se poate fixa o dată precisă de apariție a liderului, în cea de-a treia situație, liderul se impune treptat din interiorul grupului, geneza lui este mai lentă și uneori insidioasă. Liderul emergent este caracteristic grupurilor informale, pentru că în cazul grupurilor cu statut oficial alegerea sau numirea liderului este obligatorie. Într-un grup informal însă, cum e cel de prieteni, unul dintre ei ajunge în timp să fie recunoscut ca lider, deși nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în mișcări spontane de stradă sau în alte împrejurări se nasc cvasiautomat lideri, emergența nefiind deci de lungă durată. Studiile arată (Taylor et al., 1994) că unul dintre atributele după care putem face bune predicții în legătură cu cine va deveni lider emergent este calitatea de a vorbi mult, dar la obiect (despre scopurile grupului, mijloacele de realizare a lor și soliditatea părerilor celorlalți membri). După impactul pe care îl au asupra vieții colectivităților umane, se discută despre lideri consensuali, obișnuiți - care asigură
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
colective, chiar dacă ele încep cu totul spontan, participanții dezvoltă, pe parcursul interacțiunii dintre ei, anumite reguli de conduită și dau semnificație acțiunii lor. Altfel spus, pe măsura desfășurării evenimentelor, se cristalizează o serie de norme și obiective, are loc o construire emergentă a realității (Wright, 1978). 4) Prin modelul „valorii adăugate” elaborat de Neil J. Smelser (1962), se susține că există o logică a pașilor după care evoluează o acțiune colectivă. Dezvoltarea unei acțiuni colective ar necesita următoarele elemente, în ordine: a
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
al comportamentelor asociat cu pozițiile ocupate de către fiecare membru în structura organizației” (Mullins, 1993, p. 186). Acestor definiri ale rolului le putem adăuga o alta mai extinsă: „Rolul, în toate sensurile sale - ideal sau actual, general sau specific, prescris sau emergent -, se referă la consistența comportamentală din partea unei persoane care contribuie la relaționări mai mult sau mai puțin stabile cu una sau mai multe altele” (Newcomb, Turner, Converse, 1965, p. 323). Gândind în această manieră, ne putem convinge că modul în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, cu versuri și, sporadic, cu eseuri, iar la publicațiile de învățământ cu articole, interviuri etc. S. se află printre acei poeți care își doresc o puternică legătură cu pământul, ca loc privilegiat al vieții emergente și al promisiunii spirituale. Ca atare, în volumul Ploaia de sâmburi avântul poetic pare să păstreze ceva din teluricul ființei („sub nisip eu cresc neîncetat.../ până mă respiră stele căzătoare”). Rituri ale unor necunoscute ființe htonice, ritmuri incantatorii, dorința de
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care își subordona lumea, eul postmodernității se știe instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilități: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă și oscilează/ între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care își subordona lumea, eul postmodernității se știe instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilități: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă și oscilează/ între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
singure - reprezentând, mai cu seamă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de a dirija bunurile pe care le stăpâneau și de a-și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suplimentul „Scânteii tineretului” se înfățișa ca o publicație mai degrabă ternă, cu spațiul tipografic „blocat” de materiale convențional-obediente față de directivele puterii totalitare. În paginile și rubricile rămase disponibile pentru tratarea aspectelor literar-artistice, legătura cu actualitatea literară și atenția față de valorile emergente nu sunt cu totul ignorate. Se succedă diferite rubrici, unele fiind abandonate sau înlocuite. Prezent în secțiunea „Lecturi complementare”, Constantin Sorescu asigură, cronica literară, rubrica intitulată oficial astfel fiind abandonată de Ion Cristoiu, plecat din redacție, și reluată din noiembrie
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
Comicescu, Gh., „Crizele adolescenței”, în Bul. eugenic și biopolitic, 4, 3-4, 1930. Cooper, D., Psychiatry and anti-psychiatry, Tavistock, Londra, 1967. Costedoat, A., La simulation des symptômes pathologiques et des maladies, J.B. Baillière, Paris, 1933. Cowen, E.L.; Gardner, E.A.; Zax, M., Emergent approaches to mental health problems, Appleton-Century-Crofts, New York, 1967. Crown, S., Essential principles of psychiatry, Pitman Medical and Scient. Publ. Co. Ltd., Londra, 1970. Damaye, H., Psychiatrie et civilisation, Alcan, Paris, 1934. Damaye, H., Psychopathologie sociale, Alcan, Paris, 1926. Daudet, L.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Astfel cuvintele „Eu” și „Da” sunt absente până spre vârsta de 6-7 ani. În loc de „Eu”, copii autiști folosesc „Voi” și „Tu” etc. L. Kanner distinge în cadrul sindromului autist doua forme clinice: a) Formele deficitare la care menționează următoarele: - un tip emergent de psihoză cu QI în creștere; - un tip regresiv, deteriorat de psihoză cu QI în scădere; - un tip static la care QI se menține neschimbat; - un tip simbolic la care QI variază în timp și în funcție de examinator. b) Distorsiuni precoce
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
development). 5. Shorter Oxford Dictionary, apud L. Stenhouse, An Introduction to Curriculum Research and Development, Heinemann, Londra, 1975, p. 1. 6. R.L. Neagley, N.D. Evans, Handbook for Effective Curriculum Development, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1967, p. 2. 7. G.M. Inlow, The Emergent in Curriculum, John Wiley and Sons, Inc., New York, 1966, p. 7. 8. H. Spears, The High School for Today, American Book Company, New York, 1950, p. 27. 9. G.R. Koopman, Intervenție la a 35-a Convenție a Council for Exceptional Children
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Brownell și-au concentrat atenția asupra a ceea ce ne-am obișnuit să numim și să considerăm o banalitate: disciplina (științifică, educațională etc.). Au ajuns la concluzia că aceasta nu este un „lucru oarecare”. Disciplina este un corpus de idei emergente din activitatea „corpului ființei umane” și, totodată, „o datorie intelectuală comună care contribuie la făurirea întregii gândiri umane și a marilor preocupări ale omenirii”.11 Disciplinele sunt „comunități ale Marelui Discurs Omenesc”, care ar trebui să le fie accesibil tuturor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atenției pe procese. Din perspectivă postmodernistă, Doll jr. îl critică pe Descartes, care: ...a închistat (bequeathed) gândirea modernă într-o metodă menită să descopere o lume preexistentă (preexistent world), și nu într-o metodă de înțelegere a lumii ca evoluție emergentă 176. După Doll jr., Descartes și teoreticienii moderniști au conferit raționalismului științific un statut de „fiară” (wolf), de rațiune care nu acționează decât în afara sa și pentru care nu există alte adevăruri decât cele pe care ea le recunoaște ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu conotații negative. Nu le-a impus complexitatea fenomenelor educaționale și a practicilor curriculare, ci acea arie a dezvoltării curriculumului botezată de teoreticienii anglo-saxoni curriculum policy (tradusă nefericit la noi cu sintagma derutantă politici educaționale). Sensul negativ al acestor concepte emergente din raționalism și raționalitatea modernă a fost conferit de Arthur Wise în 1979. În lucrarea Legislated Learning (1979), Wise a analizat atent fenomenul de creștere și intensificare a reglementărilor în învățământul american. După el, acesta ar avea o influență negativă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nivelul tubului colector: demeclocicline 300-900 mg/zi; - antagoniști ai receptorilor vasopresinei (sunt în studiu); - Excreția crescută de solviți: diuretic de ansă combinat cu aport crescut de sodiu. Bibliografie Chen S, Jalandhara N, Battle D. Evaluation and management of hyponatremia: an emergent role of vasopressin receptor antagonists. Nature Clin Practice Nephrol 2007; 3: 82-95 Moulin B, Peraldi MN (eds). Nephrologie. Ellipses, Paris 2005 Parikh C, Kumar S, Berl T. Disorders of water metabolism. . In: Comprehensive Clinical Nephrology (2nd ed). Richard J. Johnson
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la unele direcții nouăzeciste în calitate de continuatori radicalizați ale acestora, fie le contestă nouăzeciștilor specificitatea, considerându-i o varietate de optzeciști. Toate aceste delimitări, adeziuni ori respingeri sunt deseori exagerate din rațiuni tactice în vâltoarea polemicilor vizând
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de sus în jos”, de la finalități spre structură, ci de „jos în sus”, de la sistemele componente care acționează în sensul realizării finalităților lor proprii și generează stări structurale rezultate, echilibruri. Acțiunile cumulate ale elementelor componente creează interacțiuni, efecte de compoziție emergente care, la rândul lor, modifică situația în care acționează fiecare sistem component. Boudon (1979) ne oferă un exemplu foarte simplu de suprasistem. Presupunem un cinematograf cu două case de bilete. La orele de vârf se vor forma două cozi aproximativ
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să dezvolte și el unele finalități proprii, globale. Dar acestea sunt mereu secundare, derivate, finalitățile sistemelor componente fiind primare, fundamentale. După cum remarcă Raymond Boudon (1979), aceste finalități ale suprasistemelor reprezintă tot o reacție a sistemelor componente orientată spre controlul efectelor emergente ale interacțiunii lor. Pentru a promova sau descuraja efectele emergente ale interacțiunii lor, sistemele elaborează norme, reguli; se cristalizează finalități globale și activități orientate spre realizarea acestora. Suprasistemul va promova acele stări globale și, în consecință, acele comportamente individuale ale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt mereu secundare, derivate, finalitățile sistemelor componente fiind primare, fundamentale. După cum remarcă Raymond Boudon (1979), aceste finalități ale suprasistemelor reprezintă tot o reacție a sistemelor componente orientată spre controlul efectelor emergente ale interacțiunii lor. Pentru a promova sau descuraja efectele emergente ale interacțiunii lor, sistemele elaborează norme, reguli; se cristalizează finalități globale și activități orientate spre realizarea acestora. Suprasistemul va promova acele stări globale și, în consecință, acele comportamente individuale ale sistemelor componente care duc la efecte agregative pozitive și le
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O poziție individualist-metodologică amplu elaborată o găsim la Raymond Boudon (1979). Punctul său de vedere este că fenomenele sociale trebuie privite ca efecte de agregare, emergente ale acțiunilor indivizilor. El este atomul logic al analizei sociologice. Din punct de vedere teoretic, legile care guvernează fenomenele sociale pot fi deduse din legile comportamentului individual. Din punct de vedere metodologic, analiza trebuie pornită mereu de la individ - nivelul de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sisteme cu finalități proprii, să se autoorganizeze. Suprasistemele sociale tind să se transforme în sisteme cu finalități proprii, a căror logică globală se suprapune, interferează și modifică logica sistemelor componente. Puține sunt cazurile în care suprasistemele sociale rămân simple efecte emergente ale agregării acțiunilor sistemelor componente. Absolutizarea punctului de vedere holist generează însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe de o parte, din interacțiunea persoanelor, dar și a altor sisteme sociale mai complexe (întreprinderi, de exemplu), apar fenomene de agregare emergente, cărora sociologii care optează pentru individualismul metodologic le acordă o atenție deosebită. Pe de altă parte, sistemele componente ale suprasistemului inițiază la nivelul acestuia o serie de activități orientate spre promovarea efectelor emergente pozitive și excluderea sau diminuarea celor negative
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întreprinderi, de exemplu), apar fenomene de agregare emergente, cărora sociologii care optează pentru individualismul metodologic le acordă o atenție deosebită. Pe de altă parte, sistemele componente ale suprasistemului inițiază la nivelul acestuia o serie de activități orientate spre promovarea efectelor emergente pozitive și excluderea sau diminuarea celor negative. Tocmai din acest proces însă suprasistemul tinde să se transforme într-un sistem cu finalități proprii, susținute de indivizii participanți. Societatea, în consecință, nu poate fi privită doar ca un suprasistem, un fel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]