829 matches
-
spune „am fost și vom fi” doar dacă vom rămâne pe loc... În vremea asta lumea Înaintează, mormăi Zegrea, cu un rânjet blând pe chip ce nu mai lăsa loc pentru replici și Îndoieli. Căci “dăinuirea”, cum cu o anume emfază sau bățoșenie ne place să numim banala viețuire În anumite tipare sau clișee, are un preț atât de mare Încât... Unii nu sunt dispuși să-l mai plătească, veni triumfătoare concluzia lui Horacsek, spre Încântarea profesorală a farmacistului și nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înainte n-am fost tot io patronu' ? Io am fost dezident Încă de atunci, șopti Brândușă. Să mă dezleg de un trecut glorios? Havelul comerțului nostru, gânguri clientul-perspicace cu ochii umezi de emoție. Cam așa ceva, recunoscu Brândușă fără pic de emfază și fără să clipească, chit că nu auzise niciodată de Havel. Mărturisirea aceasta de o excepțională Însemnătate a fost urmată de o tăcere apăsătoare, atât de apăsătoare, susține clientul-perspicace, Încât obiectele din jur au Început să-și modifice forma, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de acord, În sfârșit. 25. Te vei Întoarce și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce n-ar fi și viața mea „un grand poème né de rien, un grand poème fait de rien”? i-a răspuns el cu emfază. Îi citise a nu știu câta oară felicitarea muzicală din care Însă nu reținuse nimic, nici un cuvânt și nici o notă, ca și cum ar fi fost scrisă Într-o limbă necunoscută și expediată apoi Într-un plic de turtă dulce. 26. Discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că te-am urmărit aproape de la Început, spuse Henry. Dacă Îmi amintesc bine, e cu un fotograf cam prea elegant, cu față de evreu, În atelierul lui, și trei artiști tineri care intră pe ușă fumând, iar el le spune cu emfază că nu au voie. Ce memorie ai, James! exclamă Du Maurier și continuă, reproducând textul, cu accentele cuvenite: „«Vă rog nu uitați, tomnilor, că acesta nu este hatelierul unui hartist oarecare.» Dick Tinto și prietenii lui, care sunt niște Artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să vorbești ca inspectorul Cabrera. Ultimul lucru pe care-l vrea un anchetator e adevărul. (Frank strivi țigara În scrumieră, arzîndu-și puțin degetele.) Uite ce-i, Îmi pare rău că au murit. A fost o tragedie. Rostise ultimele cuvinte fără emfază, pe acel ton pe care-l folosise cîndva cînd avea zece ani și intrase În casă din grădină să-mi spună că-i murise broasca țestoasă. Am știut că nu spunea adevărul. — Ăștia te duc diseară Înapoi la Malaga, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ci Grecia. Din acest Sud strălucitor ei se Întorc În mohoreala Nordului cu nostalgia unui stil, corinticul, de-o eleganță sofisticată, gata să scoată din apatie lumea saloanelor și a cluburilor. Îi distinge felul de a pronunța cuvintele, cu o emfază și prețiozitate care-i apropie de les Incroyables ai Franței. Ce poate fi mai de bon ton decât să „mănânci” consoane sau chiar silabe Întregi? Ca și În fața tinerilor Macaroni, unii cad În admirarea lor totală, alții Îi iau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu Sir Max Beerbohm, ultimul mare dandy englez. El se stinge la 84 de ani În Italia, unde se retrage În timpul primului război mondial, alături de soție. Pare a fi astfel contrazis principiul celibatului pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit, cronicarul dramatic, caricaturistul, omul de lume, e un dandy autentic. Ținuta sa elegantă, aerul de veșnic precocious baby, copil precoce, pipa, ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a lui Hugo, Sand și Pierre Leroux. E un joc de copii pe care adulții Îl privesc cu indulgență; sunt obligații suplimentare pe care Baudelaire și le impune pe lângă cele pe care i le impune Societatea. Vorbește despre ele cu emfază, cu insolență, dar și cu un ușor surâs pe buze. Nu dorește să fie luat cu totul În serios. Dar pe un plan mai profund, aceste reguli stricte și zadarnice reprezintă idealul său de efort și de construcție. Noblețea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că sunt mofturoasă, dar problema e că... Sally, tu ți-o aduci aminte pe Lee Jackson, profa de sculptură? Știu că nu te-ai dus la curs decât în primul an... —Cum să uiți o așa femeie? spuse Sally cu emfază, lăsându-se prins, un moment, de obiceiurile orientării sale. Ne-a zis odată că, dacă nu-i iese treaba, cioplitorul va zice două lucruri: ori faci o chestie mare și-o vopsești în roșu, ori faci o mulțime de chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi tu asta? A venit următorul grup? Matthew răsuci câteva pagini de pe clipboard. —Hermia și Lisandru! anunță el cu emfază, ca și cum nu și-ar fi dat seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o oarecare reținere, lângă cuier. Nu se prea înțelegeau. Aici suntem, dragule, zise Violet, zâmbind către Matthew, care aproape că se dădu cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sophie, le cam pică cu tronc. Ar fi Tabitha, Helen, Hazel... — Hazel are ceva ce-mi scapă, observă Hugo. Se prea poate să fie una dintre actrițele alea care nu se gândesc decât la Arta lor. Pronunță ultimul cuvânt cu emfază, atât de clar, de parcă-l și vedeam scris cu un „A“ mare. — Și oamenii ăștia sunt, de cel mai multe ori, cei mai nemiloși... Ce ciudat că Hazel dă naștere unor astfel de speculații, comentai eu, simțind, în mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii și a nasului, ca să nu mai vorbim de emfaza cu care pronunța cuvintele, crea puternica impresie de tânăr de bani gata, crescut în puf, pe care el se distra s-o întrețină. —N-ai uitat de rendez-vous-ul nostru din seara asta, nu, iubirea mea? zise el, întorcându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e! zise Janey, întinzând mâna ca să atingă steluța cu diamante prinsă de capătul agrafei. De unde e? —Harvey Nicks 1, zise Violet cu emfază. Unde ai găsit-o, Sam? Privind-o în ochi, i-am spus: —Matthew a găsit-o pe jos, pe platforma de serviciu și mi-a dat-o mie. A crezut că e a mea. A, oricum, mulțumesc, zise Violet, strecurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deprinși cu aspectul cuvântului, oameni care se trudesc întotdeauna să exprime ceea ce gândesc. Fără îndoială, proza lui Salazar a provocat la început nedumerire, așa cum provocaseră ideile lui, stilul lui de viață, sobrietatea lui, tăcerile lui, lipsa lui de luxurie, de emfază, de veselă ironie. Un om care nu făcea spirite, nu putea fi inteligent; un om care nu vorbea, nu putea fi simpatic; un dictator care cerea economii, nu putea avea geniu politic. Nedumerea, exaspera - dar el continua să-și vadă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu era altceva, decât o plută rătăcită și uitată în mijlocul unui ocean învolburat și ostil, dar pe care se simțea liber, fericit și protejat, tocmai pentru că era ocrotit de cel mai puternic om din țară despre care povestea el cu emfază, de câte ori se ivea ocazia: înainte de a fi închis la Doftana, o iarnă întreagă locuit aici, în una din camere și s-a simțit foarte bine". Venitul îi era asigurat din administrarea pensiunii, pe care o conducea cu pricepere și care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu dezvăluie și altora profunzimea, dimensiunea și complexitatea momentului trăit de el, cum a mai făcut-o și altădată; se va închide în sine. În caz contrar, s-ar putea să creeze o impresie falsă: un bătrân senil, plin de emfază, cu capul în nori, care vrea să braveze, un Don Quijotte în blugi. De aceea, rosti cu o voce tare un "Mulțumesc!", suprimând partea cea mai importantă a simțirii sale: "Ura! Sunt cel mai fericit om de pe mapamond! Am devenit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca fiind un reprezentant de seamă a tendințelor parnasiene, un degenerat cu înclinații spre diabolic care ”cântă bolile, criminalii și prostituatele”, dând impresia că poeziile sale sunt inspirate în mod exclusiv din crime, vicii și putrefacții. Baudelaire însuși afirmă cu emfază că: Arta modernă are o tendință esențial demoniacă. Se pare că această parte infernală a omului, pe care omul are plăcerea de a și-o explica lui însuși, crește în fiecare zi, ca și cum diavolul s-ar amuza să o îngrașe
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
să știi că sînt o ființă des întîlnită, departe de tot ce singularizează pe oamenii neobișnuiți, și te asigur că tot ce mi s-a întîmplat mie i se poate întîmpla oricui. Nu mă simt stingherit să spun, cu oarecare emfază, că floarea al cărei nume îl port a fost un simbol: puritatea ei nu rezistă asprimilor din jur și piere, lăsînd în loc o buruiană plină de miez. Mai pot să te asigur că schimbarea asta și-o dorește oricine: peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uita la Viorica”. Cu mentalitate de licean îmbătrînit, profesorul de sport făcea, din plictiseală, farse tuturor. Îi plăcea să bea. Azi se aduna cu cei cu care se certase ieri, scuipînd în prieteniile mai vechi. În pofida învățătorilor, declarase plin de emfază: „Eu am terminat un liceu teoretic, nu așa, ca boul, într-o parte...” Fără să știe în ce scop, Urecheru absolvise liceul doar prin stăruința lui taică-său care voia ca feciorul să nu-i rămînă țăran. S-a însurat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prizonier de doi ani de zile? LXIII A doua zi eram amândoi la Facultatea de Filosofie, la cursul de Teorii evoluționiste: abordări postmoderne. Beligrad venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de bănci și perora cu emfază ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atât de simple, dar atât de autentice, păstrate, de pildă, în imaginea idilică a pâinii de casă / coaptă pe vatră, având alături o cană cu lapte / proaspăt muls, corespondent mirean, aici, pentru trupul și sângele Tău, căci dorința, mărturisită fără emfază, a eului e: Vreau să mă îndumnezeiesc, iar amintirea unor clipe primordiale, aureolate de trăiri paradiziace, în taina nopții, în cosmica grădină, când mușcam din măr și beam din rouă, slăvind, astfel, prin gest, o cină cu lună plină, vine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se aude scrâșnetul final de metal sfâșiat, în timp ce bucăți din fuzelaj încep să se desprindă, până când dintr-o dată avionul se rupe și se împrăștie într-un milion de direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
despre asta, cât am fost aici, dar... acum nu mai are rost. Nimic... nu mai are rost. Cuvintele îi secară și privi în gol aparent foarte mult timp. În cele din urmă, mai rosti un cuvânt foarte încet, dar cu emfază: Căcat! Apoi se ghemui și se cuibări pe pat în poziție fetală, cu spatele spre Phoebe. După un timp, ea îl atinse pe umăr și spuse: — Michael, ce-ar fi să rămâi aici în noaptea asta? N-am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Prima cauză este că nu cunoaștem niciodată întregul adevăr despre trecut. De cele mai multe ori se ascund acele adevăruri care ar dezonora un secol, iar cele făcute pentru a-l onora sînt amplificate, sînt transmise în termeni plini de pompă și emfază. (...) Al doilea motiv este că oamenii nu resimt nici un sentiment de ură care să nu fie expresia fie a fricii naturale, fie a invidiei. Aceste două motive nemaiexistînd, pentru noi, în trecut, nu vom găsi nici pe cine să invidiem
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]