1,678 matches
-
aceasta. - Bine, du-te și să vii repede - Am înțeles, sărut mâna. Săndica mergea spre magazie, dar parcă i se înmuiase genunchii de emoție. A văzut șareta lui Viorel legata de ușa magaziei. Ce să fie de era așa de emoționată? Doar s-a mai întâlnit cu el de atâtea ori și nu s-a mai simțit așa de înfiorată. Când a intrat pe ușa magaziei, l-a văzut pe Viorel uitându-se într-un registru în biroul magazinerului. Se făcea
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
sa o adevărată avalanșă de sentimente. La rândul său, Narcisa parcă se topi sub privirile prințului rus și din când în când trase cu coada ochiului spre el. De câteva ori se surprinseră admirându-se pe furiș și își zâmbiră emoționați. Îl plăcea! Ea spera că în sfârșit își găsise alesul. După spectacol, tânărul îi ceru permisiunea s-o însoțească. Narcisa îi surâse și acceptă cu plăcere. Conversară pe diverse teme în caleașca ce străbătu sub clar de lună străzile aproape
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
Două zile și două nopți nu am avut liniște, emoțiile mă copleșiseră. Venea cineva pentru mine special să mă întâlnească și o făcea cu mare plăcere. Simțeam furnicături prin tot corpul. Toată noaptea stătusem în pat, fără să pot dormi, emoționat, crispat și cu un tremur ușor prin întreg corpul. Când mă așezam în pat, din cauza emoțiilor, simțeam cum tot trupul îmi era încordat și vibra ca o coardă de violoncel, atinsă cu degetul fin al unei violoniste tinere și plăpânde
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
de flori în cabină - zeci și zeci de buchete... trandafiri dalbi, crini imperiali, orhidee... un ocean floral se revărsa de pretutindeni. Nepuse-n glastre, doar eliberate numai din panglici și țiple, florile tronau împrăștiindu-și miresmele, scăpate din strânsoarea brațelor emoționate ale admiratorilor! Oglinzile încăperii tânjeau după reflexia Seniorului - ăsta era supranumele fascinantului actor, supranume devenit renume, nu se mai știa de când! Așa-i zisese o tânără colegă, impresionată de carisma lui. Apelativul zburase din gură în gură, multiplicat de ecouri
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
direct: -Bună ziua! Ești româncă? -Da! Și dumneavoastră din câte văd! -Oo! Ce bucurie! Mi-e dor de casă și de vorba românească! Ce bine că mă oprii aici! Eu sunt Marcela! Zice ea, zâmbitoare, întinzându-mi mâna, în timp ce eu, emoționată, i-o strâng. -Bună ziua Marcela! Eu sunt Ingrid și sunt foarte fericită de cunoștință! Ești prima româncă pe care o cunosc, de când am sosit în Italia. -Da? Când ai sosit și de unde vii? Eu sunt din Buzău. -Am sosit
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
bine.Și-a turnat și ea cafea și lapte într-o ceașcă și am luat micul dejun, împreună. În timpul mesei, i-am mărturisit fericită că mergeam la agenție căci aveam fixat un interviu (apuntamento) pentru ora zece. Eu eram destul de emoționată.Ea mi-a urat noroc și între timp au început să vină și celelalte fete în bucătărie. La ora 8 trebuia să ieșim toate în liniște, așa era înțelegerea. Mi-au urat și ele noroc cu interviul, când Alla le-
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
de față, are nevoie de o persoană să asiste pe tatăl ei care e bătrân și orb și a optat pentru persoana mea. Era aceeași doamnă italiancă cu care intraserăm în vorbă, pe banca de pe hol, în timpul așteptării. Eram foarte emoționată. Cred că eram într-o perioadă bună, că norocul îmi stătuse prin preajmă, de când sosisem în Italia cum se spune în astrologie, -stelele îmi erau favorabile. Salariul ce mi se oferea la inceput nu era prea mare, l-a negociat
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
a obișnuit, inegalabilul Eugen Albu ne-a introdus în atmosferă sărbătorilor pascale cu un inspirat grupaj de epigrame, la care publicul a răspuns cu hohote de rîs și binemeritate aplauze. Ultimul punct din program l-a reprezentat „Poezia în recitalˮ. Emoționat și emoționant, Gavril Moisa a deschis momentul recitind „Repetabila povarăˮ a lui Adrian Păunescu. Au recitat din creațiile proprii: Antonia Bodea, Raveca Vlașin, Titina Nica Țene, Lucia Locusteanu, Pusă Poan, Iulian Patca, Sandu Cătineanu, Valeri Toderici și Mircea Gordan, de
CENACLUL LITERAR„ARTUR SILVESTRIˮ AL FILIALEI CLUJ A LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, ÎN PRAGUL SĂRBĂTORILOR PASCALE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378481_a_379810]
-
o iubire telurică, ci una ideală și idealizată, ”tradusă” în versuri de un romantism definitoriu. Sensibil, timid, delicat, poetul îndeamnă la iubire, la atingerea echilibrului și liniștii, prin împărtășirea iubirii. Cu certitudine de numele său vom mai auzi!... Poetul, vădit emoționat, a mulțumit auditoriului și familiei sale care a fost mereu cea mai înverșunată susținătoare, dar și cel mai aspru critic: Nu credeam să fiu capabil de a așterne pe hârtie poezii și, mai ales, să le văd culese într-o
CĂTĂLIN DORIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378548_a_379877]
-
de plastic. - Ah mamă, dac-ai ști... În noaptea asta am fost pe lună. Mama se opri în mijlocul odăii, își ridică sprâncenele-a mirare, dar... își văzu mai departe de treabă. - Nu mă crezi? Am fost chiar pe Lună, repetă emoționat. Pot să-și povestesc o mulțime de lucruri. Acolo locuiește un prinț și toate jucăriile lui sunt de argint și aur. Măcar și mobila, da, da chiar mobila și pereții camerelor sunt tot de aur. Toată noaptea ne-am jucat
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
și spirituală, așezate în curata limba românească, în care metaforele au permanent loc și se simt ca la ele acasă sub penelul blând al Ilenei Vulpescu. Adeseori emoționează, cucerește sufletul, izvorăște lacrima curată a împărtășirii, pentru că autoarea scrie, ea însăși emoționată, cu suflet și pentru suflet. Este cât se poate de firesc, dacă avem în vedere că și-a dorit întotdeauna să fie medic. Domnia sa a regretat că nu a făcut medicina..., „fiindcă eu cred ca aș fi fost de foarte
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
a cunoaște această doamnă al cărei portret, creat din puținele mele amintiri și din datele culese de pe internet, îl creionez și vi-l prezint din respect și recunoștință pentru domnia sa. Mă simțeam, ca și acum, onorat și, în aceeași măsură, emoționat. În același timp, destul de important, eram îmboldit de curiozitatea de a vedea, atât cât se poate în acele împrejurări, sediul Bibliotecii Naționale, adică acel edificiu de cultură pe care nu speram să-l cunosc vreodată. Pe de altă parte, eram
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
vârsta înaintată pe care o precizase atât de senină. Am așteptat să se îndepărteze cei ce mânuiau neobosiți aparatele de fotografiat și să fie eliberată de mulțimea buchetelor de flori. M-am ridicat și m-am apropiat, șovăind, tulburat și emoționat, de doamna Ileana Vulpescu, pentru a-i spune mai mult decât am reușit să o fac. Privirea sa blândă, plăcută, dar obosită, mi-a impus să vorbesc foarte puțin. Nici nu aș fi putut mai mult. Emoția îmi uscase deja
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
cercetai adresa unde aveam să ajung. Tresării. Frumoasa mea, dorita mea, locuia, nici mai mult, nici mai puțin, în casa administrației Crematoriului X. Doamne, îmi zisei, ce caută o femeie ca ea acolo?! Aveam să înțeleg abia când o revăzui. Emoționată, cucerită de faptul că - dintre atâția cunoscuți avertizați despre domiciliul ei straniu - avusesem tăria să vreau s-o vizitez, mă lămuri pe scurt: aici trăia de ani buni. Mă pofti înăuntru. Dădurăm într-un hol iluminat, dintr-un colț, de
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
Ce spui? Stela privi tremurând în ochii rotunzi și sticloși ai regelui peștilor. Îi era teamă de el, chiar dacă se spunea că niciodată marea nu avusese un rege mai înțelept și mai cinstit. - Cum vă e voia, șopti abia auzit, emoționată și mai mult de prezența tânărului prinț al peștilor în stânga ei. Mulțumit de răspuns, regele peștilor făcu semn mesenilor să se întoarcă spre platouri și să continue masa. Stela nu putu înghiți nimic. Gândurile îi călătoreau înapoi în timp, pe
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
mele, voi încheia cu alte versuri dintr-un poem intitulat Dragoste de Bacovia, care se termină în modul următor: Privea în sus și-mi arăta / «corbii poetului Tradem». / Corbi ce se duceau «pe pustii», în amurg, «pe zări argintii». Râdea emoționat, vibrau în el «scântei de vis» / sub cerul gri, deschis. / Am căzut în genunchi și-am început a-l implora: / Maestre, atinge-mă cu pana ta! Referință Bibliografică: BACOVIA / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
care a vorbit despre cei 12 membri plecați dintre noi în cei 8 ani de activitate ai Ligii. A urmat un moment de reculegere în memoria scriitorilor Eugen Pop, Vasile I. Bunea și Emilia Tudose, recent mutați la cele veșnice. Emoționat, poetul Eugen Coța a recitat un poem in memoriam Eugen Pop, iar Maria Pop, autoare de poezie naivă, a dat glas unei creații având ca temă efemeritatea existenței umane. Iulian Patca a realizat o informare privitoare la activitatea culturală desfășurată
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA A SĂRBĂTORIT SCRIITORII-DOCTORI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379386_a_380715]
-
istoricˮ, deoarece, la cinci ani după începerea demersurilor, în sfîrșit LSR are un Imn, compus de dr. Mihai Ganea. Eleva băimăreancă Emanuela Benciu a intonat, acompaniată la orgă de compozitor, pentru prima oară în public Imnul LSR, aplaudată de asistența emoționată. După acest moment, a fost prezentată stema LSR, creație a dlui George Roca din Australia, cel care a realizat și sigla acestei asociații profesionale. Al. Florin Țene a prezentat în continuare cele mai noi numere ale publicațiilor LSR, revistele de la
LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ, LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379383_a_380712]
-
sensibile poezii ale Titinei Nica Țene, alăturându-i-se în demers Mihai Ganea și dejeanca Raveca Vlașin. Iulian Patca a prezentat-o, într-un medalion literar, pe prof. Lucia Elena Locusteanu, autoare a patru volume de poezie și auxiliare didactice. Emoționată, poeta a luat cuvântul spre a explica rolul major pe care Cuvîntul l-a avut atât în cariera, cât și în viața sa. Anca Sîrghie a venit de la Sibiu cu cea mai recentă carte a sa, „Radu Stanca. Evocări și
LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ, LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379383_a_380712]
-
istoricˮ, deoarece, la cinci ani după începerea demersurilor, în sfîrșit LSR are un Imn, compus de dr. Mihai Ganea. Eleva băimăreancă Emanuela Benciu a intonat, acompaniată la orgă de compozitor, pentru prima oară în public Imnul LSR, aplaudată de asistența emoționată. După acest moment, a fost prezentată stema LSR, creație a lui George Roca din Australia, cel care a realizat și sigla acestei asociații profesionale. Al. Florin Țene a prezentat în continuare cele mai noi numere ale publicațiilor LSR, revistele de la
LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ, LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379382_a_380711]
-
sensibile poezii ale Titinei Nica Țene, alăturându-i-se în demers Mihai Ganea și dejeanca Raveca Vlașin. Iulian Patca a prezentat-o, într-un medalion literar, pe prof. Lucia Elena Locusteanu, autoare a patru volume de poezie și auxiliare didactice. Emoționată, poeta a luat cuvântul spre a explica rolul major pe care Cuvîntul l-a avut atât în cariera, cât și în viața sa. Anca Sîrghie a venit de la Sibiu cu cea mai recentă carte a sa, „Radu Stanca. Evocări și
LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ, LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379382_a_380711]
-
spuse: Pa, fetele! - Zgârcitule!, apucă să strige Mirela. Spectacolul se sfârșise, doar muzica continuă în noapte. Asta era viața ce o poftea. Pentru asta muncea în fiecare zi... Cinci fără cinci. La statuia din parc îl aștepta de peste cinci minute, emoționată, Maricia... xxx Referință Bibliografică: DORIN RADU (Bucuresti) - PREMIUL III la Concursul International MEMORIA SLOVELOR , editia a II-a, 2016 - Sectiunea PROZA SCURTA / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2111, Anul VI, 11 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
tăcu două minute, după care se hotărî să răspundă, cu jumătate de glas: -Da, e o problemă. -Spuneți, zise afaceristul. -Știți, eu nu știu nici să citesc, nici să scriu. După ce se trezi din nedumerire, omul de afaceri se ridică, emoționat, de pe scaun și li se adresă avocaților: -Domnilor, vă dați seama unde era acuma omul acesta dacă, pe deasupra, știa să scrie și să citească? La care musafirul răspunse involuntar, oftând: -Ehe, eram portar la lăptărie ! Culeasă și adaptată de Florin
PORTARUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381094_a_382423]
-
la gură, fără să mă întrerupă și sigur, nu-i venea să creadă: - Credeam că glumești dragul meu! - Nu glumesc deloc, dragă! Tu știi că mi-ai salvat viața, sunându-mă în acel moment? I-am spus eu repede, încă emoționat. - A fost mâna lui Dumnezeu prin mine a zis ea, pentru că am visat cu tine că te jucai cu un ceas, pe care voiai să-l fixezi să sune: Atunci m-am trezit și când am văzut că era ora
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
deschis hotărât ziarul la pagina respectivă, gata să o sun. Mi-am amintit însă că nu mai aveam decât puține minute de convorbire la telefonul celular și am luat telefonul din casă, la care puteam vorbi nelimitat în America, apoi emoționat, cu mâna tremurândă, am format numărul respectiv, așteptând curios să aud vocea de la celălalt capăt: Telefonul a sunat de două ori, apoi după câteva secunde, o voce de femeie foarte bine dispusă în acel moment, mi-a răspuns veselă: - Alo
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]