5,930 matches
-
noțiuni. Toată osteneala voastră este zadarnică si vă vedeți siliți de a vă refugia la intuițiune, cum o și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție este aceasta: intuițiune pură apriorică sau empirică? Dac-ar fi empirică atunci n-ați putea face din ea un axiom de valoare generală, necum apodictic; căci experiența nu ni poate da niciodată așa ceva. Trebuie prin urmare să admiteți apriori un obiect în intuițiune și să vă bazați
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este zadarnică si vă vedeți siliți de a vă refugia la intuițiune, cum o și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție este aceasta: intuițiune pură apriorică sau empirică? Dac-ar fi empirică atunci n-ați putea face din ea un axiom de valoare generală, necum apodictic; căci experiența nu ni poate da niciodată așa ceva. Trebuie prin urmare să admiteți apriori un obiect în intuițiune și să vă bazați pe el axiomul vostru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezentație (ca determinare numa a sufletului). Intuițiune și noțiuni constituiesc așadar elementele cunoștinței noastre astfel încît nu pot fi cunoștință noțiuni, fără ca să li corespundă o intuițiune într-un mod oarecare, nici intuițiune fără noțiuni. Ambe sânt sau curate sau empirice. Empirice, dacă conțin senzația (ce presupune prezența reală a obiectului); curate însă dacă-n reprezentație nu-i amestecată nici o senzație. Senzația o putem numi materia cunoștinței sensibile. Drept care intuițiunea pură nu conține decât forma sub care ceva este intuit și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca determinare numa a sufletului). Intuițiune și noțiuni constituiesc așadar elementele cunoștinței noastre astfel încît nu pot fi cunoștință noțiuni, fără ca să li corespundă o intuițiune într-un mod oarecare, nici intuițiune fără noțiuni. Ambe sânt sau curate sau empirice. Empirice, dacă conțin senzația (ce presupune prezența reală a obiectului); curate însă dacă-n reprezentație nu-i amestecată nici o senzație. Senzația o putem numi materia cunoștinței sensibile. Drept care intuițiunea pură nu conține decât forma sub care ceva este intuit și noțiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
senzație. Senzația o putem numi materia cunoștinței sensibile. Drept care intuițiunea pură nu conține decât forma sub care ceva este intuit și noțiunea pură numai e forma cugetărei unui obiect în genere. Numai intuițiuni și noțiuni pure sânt cu putință apriori, empirice numai aposteriori. Dacă receptivitatea sufletului nostru de a primi reprezentații întru cât e atins într-un mod oarecare o vom numi sensibilitate, atunci facultatea de-a produce de sine reprezentațiuni sau spontaneitatea cunoștinței este inteligența. Firea noastră o aduce cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Căci trebuie să cunoaștem deja obiectele într-un grad destul de mare daca voim a stabili regula după care o știință despre ele să se poată înființa. Logica generală e sau curată sau aplicată. În cea dentăi abstragem de la toate condițiile empirice sub care se exercită inteligența noastră, d. es. de la influența simțurilor, de la jocul imaginației, de la legile memoriei, de la puterea obicinuinței s. a., prin urmare chiar de la izvoarele prejudițielor, ba de la toate cauzele prin mediul cărora ne-ar răsări sau ni s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un canon al inteligenței și rațiunei, dar numai în privirea celor formale ale întrebuințărei lor, cuprinsul fie oricare-ar fi (empiric sau transcendental). O logică generală se numește însă aplicată când are de obiect regulele întrebuințărei inteligenței sub condițiile subiective empirice pe cari ni le-nvață psicologia. Deci are principie empirice, deși e generală într-atîta întru cât privește întrebuințarea inteligenței fără distincție de obiecte. De aceea ea nu-i nici un canon al inteligenței peste tot, nici un organon al științelor speciale, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celor formale ale întrebuințărei lor, cuprinsul fie oricare-ar fi (empiric sau transcendental). O logică generală se numește însă aplicată când are de obiect regulele întrebuințărei inteligenței sub condițiile subiective empirice pe cari ni le-nvață psicologia. Deci are principie empirice, deși e generală într-atîta întru cât privește întrebuințarea inteligenței fără distincție de obiecte. De aceea ea nu-i nici un canon al inteligenței peste tot, nici un organon al științelor speciale, ci un catharticon numai al inteligenței comune. În logica generală deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vedere: 1) Ca logică generală ea abstrage de la orice cuprins al cunoștinței intelectuale și de la diversitatea obiectelor ei, și n-are a face cu nimic alta decât cu forma numai a cugetărei. 2) Ca logică pură ea nu are principie empirice, prin urmare ea nu ia nimic (precum adesea ne-am persuadat) din psicologie, care prin urmare nu are nici o influință asupra canonului inteligenței. Ea-i o doctrină demonstrată și toate celea trebuie să fie-n ea apriori certe. Ceea ce eu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la cari logica pură dă reguli) este reprezentația inteligenței și regulelor întrebuințărei ei necesare in concreto, adică condițiile întîmplătoare ale subiectului, cari condiții pot stânjeni sau favoriza această întrebuințare și cari cu toate nu pot fi date decât în mod empiric. Ea tratează despre atenție, piedeca și urmările ei, despre originea erorii, despre starea îndoielii, a scrupulului, a convingerei ș. a., și logica generală și pură stă cu ea în raportul în care morala pură, ce conține legile necesarii morale a unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste legi sub împiedecările concrete ale sentimentelor, înclinărilor și pasiunilor cărora oamenii sânt mai mult sau mai puțin supuși și care niciodată nu poate constitui o știință adevărată și demonstrată, pentru că, asemenea acelei logice aplicate, ea are nevoie de principie empirice și psicologice. {EminescuOpXIV 390} II. DESPRE LOGICA TRANSCENDENTALĂ Logica generală abstrage, precum am arătat, de la tot cuprinsul cunoștinței, adică de la toată referarea acesteia la vrun obiect, și consideră numai forma logică în raportul cunoștințelor întreolaltă, adică forma cugetărei în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generală abstrage, precum am arătat, de la tot cuprinsul cunoștinței, adică de la toată referarea acesteia la vrun obiect, și consideră numai forma logică în raportul cunoștințelor întreolaltă, adică forma cugetărei în genere. Fiind însă că există atât intuițiuni pure cât și empirice (precum au demonstrat-o aceasta estetica transcendentală), de aceea s-ar putea afla o deosebire între cugetarea curată și cea empirică a obiectelor. În acest caz ar mai fi încă și o logică care n-ar abstrage de la tot cuprinsul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
logică în raportul cunoștințelor întreolaltă, adică forma cugetărei în genere. Fiind însă că există atât intuițiuni pure cât și empirice (precum au demonstrat-o aceasta estetica transcendentală), de aceea s-ar putea afla o deosebire între cugetarea curată și cea empirică a obiectelor. În acest caz ar mai fi încă și o logică care n-ar abstrage de la tot cuprinsul cunoștinței; căci ceea care n-ar cuprinde decât regulele cugetărei pure a unui obiect ar exclude toate cunoștințele acelea cari-s
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezentațiuni certe (intuițiuni sau noțiuni) se aplică sau sânt cu putință apriorice. De aceea nici spațiul nici vro determinare geometrică a lui nu sânt o reprezentație aprioric transcendentală; ci numai cunoștința cum că aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică și putința cum ele totuși se pot refera apriori la obiecte ale experienței, numai această cunoștință zic se poate numi transcendentală. Tot așa ar fi întrebuințarea spațiului la obiecte în genere transcendentală; mărginită fiind însă la obiecte ale simțurilor ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cum ele totuși se pot refera apriori la obiecte ale experienței, numai această cunoștință zic se poate numi transcendentală. Tot așa ar fi întrebuințarea spațiului la obiecte în genere transcendentală; mărginită fiind însă la obiecte ale simțurilor ea se numește empirică. Diferența între transcendental și empiric se ține așadar de critica cunoștinței și nu atinge referarea ei la obiecte. În așteptarea deci (că s-ar putea afla poate) că cu vremea vom afla poate noțiuni care să se refere apriori la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar putea afla poate) că cu vremea vom afla poate noțiuni care să se refere apriori la obiecte, nu ca intuițiuni curate sau sensibile, ci numai ca acțiuni ale cugetărei pure, care să fie așadar noțiuni, dar de origine nici empirică nici estetică, ne plănuim de dinainte ideea unei științe a inteligenței pure și a cunoștinței raționale, prin care ne-am cugeta obiecte cu totul apriori. O asemenea știință care ar determina originea, cuprinsul și valoarea obiectivă unor atari cunoștințe ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
transcendentală, căci n-ar avea a face decât cu legile inteligenței și rațiunei, dar și cu acestea numai întru cât [ea] s-ar referi la obiecte apriori și nu ca logica generală, care se referă fără distincție atât la cunoștințe empirice cât și la cele pure. [III]. DESPRE-MPĂRȚIREA LOGICEI GENERALE ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ Vechea și celebra întrebare cu care se socoteau oamenii a împinge pe logici la strâmtoare și de a-i aduce acolo încît ori să se [dea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale inteligenței pure și a judeca asupra a obiecte fără distincție, deși aceste nu ni sânt date sau că poate nici nu se pot da în vreun fel. Fiindcă nu-i menită să fie decât un canon al dejudecărei uzului empiric, ea este abuzată daca se consideră ca organon al întrebuințării generale și nelimitate și dacă cineva se cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care cred[e] a le ajunge manipulând numai cu principie transcendentale. ANALITICA TRANSCENDENTALĂ Această analitică este discompunerea întregei noastre cunoștinți apriorice în elementele cunoștinței intelectuale pure. Trebuie deci să păzim următoarele lucruri: 1) ca noțiunile să fie pure și nu empirice 2) să nu aparție intuițiunei și sensibilității, {EminescuOpXIV 393} ci cugetărei și inteligenței 3) să fie noțiuni elementare, bine distingîndu-se de cele deduse sau compuse 4) ca tabla lor să fie completă, încît să reumple terenul întreg al inteligenței pure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai, ci este cu putință numai prin mijlocul unei idei al întregului cunoștinței intelectuale apriorice și prin compărțirea noțiunilor determinată prin această idee, prin urmare numai în conexul unui sistem. Inteligența pură nu se deosebește cu desăvârșire numai de cele empirice, ci și de sensibilitate. Ea este așadar o unitate de sine stătătoare, suficientă sieși, nici putîndu-se înmulți prin adaosuri venite de dinafară. Deci rezumatul cunoștințelor sale proprii va constitui un sistem cuprins și determinat prin o idee, al cărui complectitudine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunile pure până la colțul și răsadul lor din inteligența omenească, în care ele stau gata, pentru ca la prima ocazie dată de experiență să se dezvolte, când inteligența e totodată pusă-n starea de-a le libera și curăți de condițiile empirice ce atârnă de ele și a le reprezenta în lamura lor. CAPITOLUL ÎNTÎI AL ANALITICEI NOȚIUNILOR DESPRE CĂLĂUZA DESCOPERIREI TUTUROR NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE Dacă punem în acțiune o facultate de cunoștință atuncea, cu diferitele ocazii în cari ea se aplică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o numesc sinteză. Pricep însă sub sinteză în accepția cea mai generală operația de-a adăogi diferite reprezentații laolaltă și a (concepe) resuma diversitatea lor într-o cunoștință. O asemenea sinteză e pură când cele diverse din ea nu sânt empirice, ci date apriori (precum în spațiu și timp). Înaintea oricărei analize a reprezentațiilor noastre acestea trebuie să fie date deja, și noțiuni nu pot să răsară în privirea conținutului lor în mod analitic. Sinteza celor diverse însă (fie empiric sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția juridică, deducție. Noi ne folosim de o mulțime de noțiuni empirice fără ca cineva să ne contrarieze și ne ținem de îndreptățiți chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna avem experiența la-ndemînă spre a proba realitatea lor. Dar există afară de aceea și noțiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cum de asemenea noțiuni se pot referi la obiecte, deși nu pot fi deduse din nici [o] experiență. Explicarea modului în cari noțiuni apriorice se pot referi la obiecte eu o numesc deducțiunea lor transcendentală și o disting de deducțiunea empirică, care arată modul în care o noțiune se câștigă din experiență și din reflexie asupră-i, neatingând legitimitatea, ci numai actul din care a rezultat posesiunea. Avem deci pîn-acuma două soiuri de noțiuni, de speție cu totul diversă, cari cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
punctul că din amândouă părțile se referă apriori la obiecte, și {EminescuOpXIV 401} aceste două soiuri sînt: de-o parte noțiunile spațiului și ale timpului ca forme ale sensibilității, de alta categoriile ca noțiuni ale inteligenței. A-ncerca o deducțiune empirică în privire-le ar fi muncă zădarnică; căci tocmai într-asta consistă distinctivul naturei lor, că se referă la obiectele lor fără ca pentru reprezentarea acestora să fi împrumutat ceva de la experiență. Fiind o asemenea deducțiune necesară, ea-ntotdeauna va trebui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]