3,954 matches
-
și de previzibil că mă scoate din minți, băi, e bine? îți place, eu mă uit la mine și la el și la tot ce se întâmplă, sexul funcționează împotriva mea paradoxal, mă scoate din minți, scot gemete și mă enervez că gem, nu simt nimic pentru omul care mă sărută și care se îndeasă în mine oriunde m-aș ascunde prin pat, nu te supăra, chiar nu vrei să pleci acasă, știu că e aiurea, dar, pe bune, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Chiar așa, răspunse el. — Treaba asta nu v-a îngrijorat? — O vreme, da. Pe urma a început să-mi placă. — Cum așa? — E ca si cum ți s-ar termină benzină și ți se oprește mașină, îi explică Adrian. La început te enervează ideea, dar după un timp ajungi să prețuiești tăcerea și liniștea din jur. Deslușești lucruri pe care nu le-ai mai auzit niciodată, fiindcă erau acoperite de zgomotul motorului. Ajungi să vezi lucruri care înainte zburau pe lângă tine fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei bine, n-am fost prea încântată de această scenulice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la Pavel ciubotarul, ascultam cu mare atenție poveștile lui moș Bodrângă, un moșneag fără căpătâi, însă de tot hazul. În timpul acesta, Nică a lui Oșlobanu a adormit și a început să sforăie de se cutremurau pereții. Atunci, Zaharia lui Gâtlan, enervat peste măsură, i-a propus lui Nică să facă împreună niște poște pe care să i le pună lui Oșlobanu la tălpi, căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca toată mâncarea. Zaharia i-a arătat lui Nică cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În fața ei, constatau cu uimire că Îi incomodează. Prea scurtă pentru câte ar fi dorit să facă și prea lungă pentru a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a doua zi luau totul de la capăt. Avem ce merităm, Își zise el cu gândul la ipoteza amară a doamnei Corlan. Cu puțină imaginație, lucrurile pot fi, dacă nu schimbate, cel puțin mai ușor suportate. Imaginația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Clio mai târziu. — Nu-ți pune în valoarea capacitățile de comunicare, m-am arătat de acord. Băuserăm cocteiluri Zombi aproape toată noaptea. Mă uimea faptul că nu eram mai nervoși. Mâine, hotărâsem, trebuia să ne străduim mai tare să ne enervăm. O vreme, am hoinărit spre cort în tăcere. — Știi ce cred? Că nu ne-am îmbătat îndeajuns? — Mmm, am mormăit. Întotdeauna știi ce vreau să spun? — Da. — Întotdeauna? — Mda. — Oau, am exclamat. Ghici la ce mă gândesc acum. — Depravatule. — Oau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atunci când sufăr de una dintre ciudatele mele schimbări de dispoziție. Datoria mea e să rămân pe aproape și să nu spun nimic, doar să fiu acolo și să aștept să-i treacă. Uneori, după o perioadă de tăcere, Clio izbucnește, enervându-se din cauza vreunei chestii pe care am făcut-o sau n-am făcut-o sau din cauza unui lucru care n-a ieșit așa cum trebuia puțin mai devreme în ziua aceea. Apoi, datoria mea e să ascult fără să o contrazic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-un meniu preferat, un program TV preferat. Toate lucrurile astea, doar lucruri de om normal, înțelegi? Un tată care mă țâra după el la concertele unor formații de rock îmbătrânite și un rimel și o surioară zglobie care mă enerva până peste cap. Toate s-au dus. Căzu pe gânduri o clipă. — Numai că nu s-au dus toate, așa-i? Eu sunt cea care s-a dus. Restul, totul merge mai departe fără mine. M-am întors să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dat-o lui Buhin și i-a zis sé se ducé sé facé analiza. Dar Buhin a zis cé n-are analizé și el a zis cé el a fécut acasé și nu mai poate. Dar Nadejda Petrovna s-a enervat mai tare și i-a tras vreo doué și i-a zis sé facé cît poate și sé nu viné Înapoi pîné nu face. Buhin a Început sé plîngé și a luat cutiuța și s-a dus. Dar cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rămîne la fund? Că deasupra va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi ci pe Pavarotti dacă trebuie. Dacă trebuie, trebuie! Ș-urile și ț-urile se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi simt cerceii cam grei în lobi. Mi-i scot și mi-i bine. Tano latră prelung. Îl enervează peste măsură curcanul vecinilor. Se tot înfoaie în felul unui general senil, în manta albă de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mi-a răspuns: "Să mă explic într.o frază, două? Definitivez o personală și citesc, pesemne drept recompensă, romanul tău ultim, Bolduri pentru fluturi. Vino la Dorobanț, să.mi cunoști casa și livada, de visu". De visu ăsta m-a enervat, ca și punctul, în loc de liniuță. Ce fel de viață duci, Russ, și de ce te obsedez? Ce ți se întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe. Linia e un cîrlig, un... Magda U., îndesată de lecturi cum e, știe că-l citez pe Mateiu I. Caragiale. Ce spune despre Pîrgu. Dacă te-a enervat atîta, cea dintîi și cea mai bună soluție e să-i interzici să te folosească. Scurt, la telefon. N-are. Atunci vezi-te cu el și spune-i-o. Nu-mi stă să mă joc de-a... baba oarba, accentuez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la adverbul preferat de Liiceanu, cutremurător. Aflu că Rusalin nu mai vede cu ochiul stîng: Dreptul i-i pe ducă și el, mamă dragă". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală. Bandă albă. "Liniște", cum numesc sunetiștii banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona să vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă obrazul. Sigur rece, ca din argint, argintul colierului vintage. A refuzat să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Drept răspuns, fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răsuflă ușurată.) Pe noi nu ne mai afectează nimic. De aceea ne-au ieșit imediat coarnele. Noi ne manifestăm doar somatic, mai apoi fizic, psihicul nostru nu mai poate fi afectat. Coarnele au survenit pentru că am somatizat imediat, în loc să ne enervăm, să suferim, să ne revoltăm sau să acționăm în orice fel nebunesc. Masca: Ne iertați, domnule judecător, dar incidentul coarnelor este irelevant pentru caz și n-ar face decât să complice lucrurile și mai tare. Numărul trei este cifra magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ridicat mâna dreaptă ca și cum mi-ar fi adresat un salut. Gestul ei fulgurat, abia perceptibil din mână, n-aveam să-l uit niciodată, cum degetele ei fine și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Aproape că mă enervam când luam fotografia s-o contemplu și mă întâmpina aceeași postură a ei de mai înainte. Am trăit multă vreme contrariat de darul prietenului meu, sau poate al ghețarului, această ființă splendidă, ce trăia aparent numai pentru mine în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aș fi moartă, în clipa asta. Și asta nici măcar n-ar fi fost grav, având în vedere cum era viața mea dinainte. Olaf nu s-a mulțumit să mă salveze, m-a învățat care este valoarea existenței. Începea să mă enerveze cu sfântul ei Olaf. Îmi venea să-i spun că murise și că la mine trebuia să se gândească, pe mine trebuia să mă hrănească. Mă mulțumii cu o măgărie: -Vrei să spui că te-a învățat să înlocuiești heroina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
perspectiva de a mânca același lucru a doua zi. Se folosi de acest pretext pentru a se limita doar la a ciuguli. „M-ai asigurat că va fi mai bună mâine.” Femeile care nu se ating deloc de farfurie mă enervează. Eram cât pe ce să i-o spun dar m-am răzgândit: nu era cazul să fiu așa de dezagreabil cu o persoană care mă primea cu atâta amabilitate și îmi oferea clos-vougeot 2003. -E un vin grozav. -Desigur, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
schimb atitudinea: va sfârși prin a bănui că exista o problemă. M-am așezat gândind că era prea târziu ca să fugim. Nu mai aveam de ales. Această din urmă frază mă liniști. Atâta vreme cât cred într-o posibilitate de salvare, mă enervez, sunt cuprins de angoasă. În momentul în care înțeleg că nu există așa ceva, devin zen și fermecător. Dacă tot ne năpusteam spre catastrofă, cel puțin să ne bucurăm de viață. Sigrid aranjă farfuriile pe masă și puse un coș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
din indivizi care nu sînt partizani ai nici unei idei. Misionarismul, munca de convingere, ura și ambiția nu folosesc la nimic. La un moment dat s-ar putea să mă implic și eu, ca în vremurile bune. Atît de tare îl enervase occidentalul ăla plin de bani, încît era gata-gata să reintre în acțiune, se gîndise Roja, atunci mi-am dat seama pentru prima dată că are palpitații și că-i făcea rău să se enerveze. Buni muzicieni tinereii ăștia, își mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vremurile bune. Atît de tare îl enervase occidentalul ăla plin de bani, încît era gata-gata să reintre în acțiune, se gîndise Roja, atunci mi-am dat seama pentru prima dată că are palpitații și că-i făcea rău să se enerveze. Buni muzicieni tinereii ăștia, își mai trase puțin sufletul, dacă te gîndești că abia au scăpat de pe băncile Conservatorului, asta înseamnă mîna forte a unui dirijor care știe ce vrea, din nimic se poate pune pe picioare o orchestră adevărată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Monte Cristo n-o să se ia nimeni, vor arăta ca doi pescari autentici, zice domnul Președinte scoțînd de pe umeraș o pufoaică verde căptușită cu o mulțime de buzunare. — Să-mi spună cineva dacă asta este șosea de secolul douăzeci, se enervează la culme Sena, dacă e normal ca pe același drum să circule căruțe, tiruri, turme de oi și pietoni în același timp. Dacă este acceptabil ca barierele să nu funcționeze, semnele de circulație să fie toate puse alandala și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]