3,474 matches
-
Întâmplătoare? - this is the question. După momentele de vertij satisfăcut În care mă aruncase teribila revelație (sau ceea ce mi se păruse mie a fi o revelație teribilă), mi-am dat seama că nu avansasem nici măcar un milimetru pe drumul elucidării enigmelor ce mă Împresurau la fel de compacte și de aberante ca la Început. Dimpotrivă, misterul devenea mai dens și mai adânc, indiferent că pirpiriul chelios scăpase din greșeală cuvântul care Îmi incendia creierii sau Îl rostise intenționat. Și, În plus, cu ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asemenea mașină infernală de răspândit derută? Și cât de Înspăimântător trebuie să fie secretul ocrotit de Centru pentru a merita osteneala și cheltuiala? Dar, la urma urmelor, mai ducă-se dracului toți și toate, m-am săturat până-n gât de enigme, extratereștri și probleme planetare care nu mă privesc, nu mă interesează și În care nu cred. În care nu vreau să cred, În ciuda faptului că (sau, știu eu, poate tocmai pentru că) Îmi dau seama că, oricât mă străduiesc, nu izbutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
existenței sale, a fost ștergerea oricăror urme care ar fi putut conduce la dezvăluirea secretului. Nu vă jignesc explicându-vă de ce. În unele cazuri, operațiunea a reușit, În altele Însă, nu. Vă sugerez să reflectați la natura posibilă a numeroaselor enigme care au rămas În picioare În pofida enormei cantități de efort investite de savanți pentru elucidarea lor - piramidele, calendarul populației maya, giganticele statui aztece cocoțate la Înălțimi amețitoare și multe altele asemenea. S-ar putea să ajungeți la concluzii În măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi că ți-am fost, Îți dau temă de casă dezlegarea acestei enigme. Poți lua În calcul și eventualitatea ca, animat de niscai interese oculte, cineva să-și fi băgat cu abilitate coada - sunt sigur că Înțelegi ce vreau să spun... 23 Sonia Anderson m-a Întâmpinat cu solicitudinea afabil-profesională pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spus-o. Mi-a răspuns evaziv: „Diferența dintre un adevăr la Îndemâna tuturor și o fantasmă este că adevărul fantasmei nu e la Îndemâna tuturor”. Am ridicat din umeri. Lumea În care trăiam eu evolua În cadre normale, fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip mărginit - bun, se poate spune și așa, nu mă deranjează. Recunosc și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă Încearcă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de Înflorire a literaturii pe tema aceasta a coincis, În prima sa parte, cu ultimii ani de comunism, când informația culturală din străinătate parvenea extrem de greu. Pe urmă, toți am fost prea ocupați cu Revoluția din decembrie ’89 și cu enigmele ei neelucidate nici În ziua de astăzi și, după părerea mea, fără speranță să fie elucidate vreodată. Dar asta e altă treabă... Așadar, am cumpărat și am parcurs nu numai Moștenirea abatelui Saunière, ci și alte câteva dintre cele circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de unde să știți, iar pe ea n-o văd În stare de excese inutile de sinceritate. În Consiliu s-a discutat problema care ne preocupa atunci pe toți, În legătură cu domnul academician Adam Adam: până unde mersese intuiția sa vizavi de enigma acelor accidente ale istoriei pe care le reperase cu o atât de periculoasă perspicacitate? Ajunsese el sau nu cu ipotezele până În apropierea imediată a existenței Centrului? Și dacă da, o va recunoaște? Eveline Fontaine a venit cu ideea inventării unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și toate erau pline cu dosare Înțesate de hârtii. Să cauți o foaie anume aici și să mai și speri că o vei găsi, era nebunie curată. Dar nu tot o nebunie era Întreagă această istorie flamboaiantă cu Centrul și enigmele lui, veritabile sau Închipuite de creiere inflamate, Între care și al meu? Incinta era compartimentată simetric: câte trei corpuri pe laturile lungi, situate În dreapta și-n stânga intrării, și Încă unul În fund, acoperind peretele opus porții lângă care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rezulta de nicăieri. În al doilea rând, subzista foarte practica problemă cum intrase oricare dintre dânșii În posesia pistolului meu? Nu vreau să spun că, ascunzându-l În saltea, dădusem eu dovadă de o imaginație ieșită din comun. Alta era enigma: cum pătrunsese prezumtivul percheziționator În camera mea ? Încuietoarea nu fusese forțată, se vedea cu ochiul liber și, de altfel, orice tentativă În acest sens ar fi fost sortită eșecului: dacă centromanii posedau ceva cu adevărat performant În buncărul lor, acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de paradoxuri. Cred că tocmai perfecta lor identitate e un semn bun. Știi ce-mi spune mie treaba asta? Că soluția este ascunsă aici și nu În altă parte. Nu există alte documente, n-avem de-a face cu o enigmă scalată, cu indicii care să trimită de la unul la altul. Ai avut mereu toate datele problemei În mână. În listă există și numerele de cont, și parola, Înțelegi? Trebuie doar citită corespunzător, atât. Și până la un punct, cred că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
abandona fără remușcări frecventării gratuite, din pură plăcere, a paginilor respective. N-aș spune că devenisem dependent de aceste lecturi; fapt este Însă că și după Încheierea romanului, căutările pe Google au continuat, zestrea mea de cunoștințe În materie de enigme sporind simțitor. Una dintre ele m-a tulburat profund. E vorba despre inscripția de pe o piatră tombală descoperită În cimitirul din Rennes-le-Château și expusă În prezent Într-o sală a muzeului din localitate. Se presupune că inscripția (Încă nedescifrată mulțumitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care apare apoi alta mai mică și așa mereu ca Într-un tunel al timpului Într-o perspectivă infinită, absorbită de un punct negru. — Uite, portretul ăsta e foarte interesant, plin de sugestii, aici depășești jocul formal, te pune În fața enigmei umane. O idee excelentă și realizarea. — Mă bucur că-ți place. Am făcut-o anul trecut. Treizeci de fotografii În două luni, eram ca un taur În călduri, da și ce-a ieșit! Ți-am spus eu că le rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Equation.DSMT4 sunt distanțele de la domnul Blinchevici la vârfurile EMBED Equation.DSMT4 , atunci: EMBED Equation.DSMT4 ar trebui să fie egal cu 8. Și cam atât. În rest sunt alte mâzgăleli, care nu cred că au de-a face cu enigma lui Bogdan, par mai mult niște încercări nereușite de rezolvare, ba uite chiar și o schiță de gagică goală. Aha, deci așa. Ca un fin psiholog și incredibil detectiv ce mă aflu, încep să întrezăresc și alte probleme, deloc matematice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
luau masa, ieșeau la o plimbare în parc și apoi intrau în programul de seară. Urma apoi telefonul de la mama soacră. Suna negreșit în fiecare zi de două ori. Odată în timpul zilei și apoi pe seară. Pentru Toma era o enigmă ce pot să discute două femei atât de mult la telefon dar ridica indiferent din umeri, văzându-și soția atât de fericită după ce stătea de vorbă cu maică-sa. Băiețelul creștea frumos și sănătos. Era un copil normal, de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi să vorbească după câteva clipe de gândire. De ce insiști atât de mult să nu merg singur și vrei să vii cu mine? Întotdeauna mi-am dorit să particip și eu la o anchetă a poliției. Îmi place să rezolv enigme. Hai, să fim serioși! Pe cuvânt! Nici nu bănuiești ce pui de polițist zace în mine. Te rugasem să vorbim serios. Nu mă lua pe mine cu chestii din astea. Dacă vrei să lucrăm împreună, trebuie să fim corecți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mînile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfîrșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete și luase atîtea vieți. Urmărirea făptașilor, așadar aflarea mistificatorilor, va Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cărți de Julián Carax și care, dacă le găsea, le cumpăra, le fura sau le obținea prin orice mijloace; apoi, imediat, le arunca pe foc. Nimeni nu știa cine era, nici de ce făcea asta. Încă un mister de adăugat la enigma lui Carax Însuși. Cu timpul, mama a hotărît că trebuie să ne Întoarcem În Spania. Era bolnavă, iar căminul și lumea ei fuseseră dintotdeauna Barcelona. În taină, eu nutream speranța că voi putea afla ceva despre Carax aici, Întrucît la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu redarea strălucirii cotoarelor de cărți de pe rafturi, cu o cîrpă și cu alcool. Dată fiind conjunctura, am optat pentru a-mi investi timpul liber În două aspecte pe care le neglijasem În ultima vreme: să mă mai gîndesc la enigma lui Carax și, mai cu seamă, să Încerc să petrec mai multă vreme cu prietenul meu Tomás Aguilar, de care mi-era dor. Tomás era un băiat meditativ și retras, de care oamenii se temeau din pricina aspectului său de bătăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-a tradus printr-o inversare totală a planului elaborat anterior, care, așa cum ne amintim cu siguranță, prevedea că infiltrarea masivă de agenți în sânul maselor urma să fie prin excelență mijlocul care avea să ducă la descifrarea misterului, a enigmei, a șaradei, a ghicitorii sau cum vreți s-o numiți, a votului în alb. De acum încolo agenții aveau să lucreze împărțiți în două grupuri inegale din punct de vedere numeric, cel mai mic pentru munca de teren, de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe soția medicului, era alături, într-un cerc, o imagine mărită a figurii ei. Iar titlurile erau, scrise cu negru și roșu, S-a Descoperit În Sfârșit Chipul Conspirației, Această Femeie N-a Orbit Acum Patru Ani, S-a Rezolvat Enigma Votului În Alb, Investigația Poliției Dă Primele Roade. Lumina încă redusă și trepidația mașinii pe pietrele pavajului nu permiteau citirea literelor mici. În mai puțin de cinci minute, taxiul oprea la ușa clădirii. Comisarul plăti, lăsă restul în mâna șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual și împărtășește ceva din barbaria acestuia. Artistul însă își jertfește ofranda superioară a propriei lui ființe. Urmărirea acestei taine are ceva din fascinația unui roman polițist. Este o enigmă care împarte cu universul meritul de a nu avea nici un răspuns: Până și cele mai puțin semnificative dintre operele lui Strickland sugerează o personalitate stranie, chinuită și complexă. Și cu siguranță că tocmai aceasta îi împiedică până și pe aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care le pictase ani de zile și la Roma. Totul era fals, nesincer, de o banalitate vulgară. Și totuși, nimeni, nici un om nu era mai cinstit, mai sincer și mai deschis decât Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut dezlega enigma acestei contradicții? Nu știu ce mi-a venit să întreb: — Apropo, n-ai dat din întâmplare de un pictor numit Charles Strickland? — Nu cumva vrei să spui că-l cunoști? strigă Stroeve. — O bestie, spuse nevastă-sa. Stroeve râse: — Ma pauvre chérie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puțin câte puțin prin acel straniu colocviu. Poate că aceeași stânjeneală pe care o simțise Paris, se gândi el, atunci când fusese chemat să pună capăt Întrecerii dintre zeițe. De data această, Însă, premiul aflat În joc era răspunsul la o enigmă. Pietra părea și ea atentă, dar, cu coada ochiului, poetul observă că privirea ei, aparent ațintită Înainte, rătăcea prin jur, oprindu-se adesea asupra lui. Femeia acoperită cu vălul Începuse, la rândul ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înțeles. Dante pricepu că nu va mai adăuga nimic. Era inutil să mai pună și alte Întrebări. Trebuia găsită nu cheia alegoriilor din urmă cu o jumătate de veac, ci a misterelor de azi, din prezent, dacă voia să pătrundă enigma morții. Iar mintea lui Marcello părea ancorată În trecut. Dacă, Într-adevăr, avea o experiență de secole, acum, când viața sa se apropria de sfârșit, el pășea Îndărăt, cuprins de nostalgie. Dante abia făcuse câțiva pași În afara hanului când dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ani a cutreierat acele regiuni, Însoțit de o armată de credincioși, gata să se jertfească pentru el. Totuși, În ceea ce Întrebarea dumitale, răspunsul meu e da și nu. Dante Îl așteptă să continue, Însă Bernardo parcă nu voia să dezlege enigma. Îl privea țintă, ca și când ar fi așteptat ceva. Pe urmă se hotărî. - Dinastia suabă, linia sângelui său, s-a stins odată cu bietul Corradino. Asta În ce-i privește pe moștenitorii direcți ai Împăratului. Dar Frederic a fost un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]