3,784 matches
-
postexpunere: 0,25mL/kg la persoane sănătoase și 0,5mL/kg la imunodeprimati, maxim 15 ml. 4.4 Rubeola Definiție Rubeola (pojărelul) este o boală infecțioasă acută produsă de virusul rubeolic, caracterizată prin catar respirator ușor, adenopatii și exantem maculo-papulos. Epidemiologie Rubeola are incidență maximă primăvara, la vârsta de 5-9 ani. Sursa infecției o constituie persoanele infectate, care pot transmite boala cu 7-10 zile înaintea erupției. Boala poate fi transmisă și de persoanele care prezintă forme inaparente de boală. Calea de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
varicelo-zosterian (VVZ). Varicela („vărsatul de vânt”) este manifestarea primoinfecției cu VVZ, caracterizată prin exantem și enantem veziculos generalizat, care apare în mai multe valuri. Herpesul zoster este manifestarea reactivării VVZ, caracterizată prin erupție veziculoasă localizată pe traiectul unui nerv senzitiv. Epidemiologie Legătura dintre varicelă și herpes zoster, ca manifestări diferite ale infecției cu același virus, a fost recunoscută deja în urmă cu aproape 100 de ani, pe baza leziunilor histologice comune celor două entități clinice. Ulterior, aceste observații au fost confirmate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
vaccin, care prezintă risc de evoluție severă. Această abordare profilactică nu este sigură pentru prevenirea bolii, dar scade severitatea evoluției. 4.9 Erizipelul Definiție Erizipelul este o dermo-hipodermită nesupurativă, cauzată de streptococul βhemolitic grup A (SBHA), manifestată prin erupție localizată. Epidemiologie Erizipelul apare mai frecvent în anotimpurile reci, ca și alte infecții streptococice. Sursa îmbolnăvirilor o constituie bolnavii sau purtătorii de streptococ βhemolitic grup A. Erizipelul apare rar la copii, fiind obișnuit după vârsta de 40 de ani. Factorii favorizanți generali
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pot fi entități independente sau manifestări ale unor boli infecțioase generale. În cadrul acestor boli, angina este definitorie pentru diagnostic (mononucleoza infecțioasă, difteria), în alte situații are o importanță mai redusă pentru identificarea bolii (gripă, oreion, rubeolă). 5.2 Angine Considerații epidemiologie Anginele au incidență generală crescută, apar sporadic sau epidemic, mai frecvent în sezonul rece. Bacteriile cauzează mai puțin de 45% dintre angine. Diagnosticul și tratamentul antibiotic adecvat al anginelor bacteriene se impune deoarece: au potențial transmisibil ridicat (angina streptococică, difterică
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Mononucleoza infecțioasa Definiție Mononucleoza infecțioasă („febra glandulară”, boala Pfeiffer, „boala sărutului”) este o boală infecțioasă și contagioasă exclusiv umană, produsă de primoinfecția cu virusul Epstein-Barr, manifestată cu febră, angină, poliadenopatii și modificări hematologice caracteristice, persistente mult timp după remisiunea bolii. Epidemiologie Sursa infecției este omul bolnav, cu forme aparente sau inaparente de mononucleoză infecțioasă (MNI). Receptivitatea este generală. Incidența maximă se înregistrează între 14-16 ani la fete și 16-18 ani la băieți. Transmiterea bolii se face de cele mai multe ori direct, pe cale
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Antibioticele sunt justificate numai în cazul suprainfecțiilor bacteriene. 5.4 Difteria Definiție Difteria este o boală infecțioasă acută și transmisibilă, strict umană, determinată de Corynebacterium diphteriae, caracterizată printr-o evoluție autolimitantă, cu febră, fenomene locale patognomonice și afectare toxică severă. Epidemiologie Datorită vaccinării sistematice, difteria este întâlnită sporadic. Sursa de infecție este omul bolnav. Calea de transmitere este directă și indirectă, prin obiecte contaminate. Imunitatea naturală după difterie este slabă. Imunizarea artificială antidifterică este aplicată din anul 1930, utilizând toxoidul difteric
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
I. 6.3 Gripa Definiție Gripa este o boală virală acută cu mare potențial epidemic, cauzată de virusul gripal, manifestată prin febră, simptome generale și facultativ respiratorii, cu evoluție autolimitantă și risc de complicații, care lasă imunitate durabilă după boală. Epidemiologie Gripa poate evolua endemic, epidemic sau pandemic, mai frecvent în anotimpul rece și în zonele temperate, în funcție de nivelul de receptivitate sau imunitate al populației expuse față de structura antigenică a virusului gripal circulant. Contagiozitatea începe cu 1 zi înainte de debut și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
specifice active pentru SARS-CoV. Vaccinul SARS descoperit de cercetătorii chinezi este în curs de testare. 6.5 Tusea convulsivă Definiție Tusea convulsivă este o boală infecto contagioasă acută, strict umană, produsă de Bordetella pertussis, caracterizată prin accese de tuse spasmodică. Epidemiologie Sursa de infecție este reprezentată de bolnavi cu forme tipice sau atipice de boală. Transmiterea se face direct, aerogen sau indirect, prin obiecte contaminate. Contagiozitatea este caracteristică perioadei catarale și durează încă 2-3 săptămâni de la debutul acceselor paroxistice. Imunitatea după
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
6.6 Oreionul (parotidita epidemică) Definiție Oreionul (parotidita epidemică) este o boală infecțioasă acută ciclică, transmisibilă, specific umană, produsă de virusul urlian, manifestată prin febră, fenomene generale, inflamație nesupurativă a glandelor salivare și a altor țesuturi (pancreas, testicul, sistem nervos). Epidemiologie Considerat o boală a copilăriei, oreionul se întâlnește mai frecvent la copii și tineri, mai rar la vârsta adultă și foarte rar la sugari alimentați natural. Sursa de infecție este reprezentată de bolnavi cu forme simptomatice sau asimptomatice de boală
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu administrare intravenoasă, scurtarea duratei de spitalizare prin efectuarea în ambulator a unui număr mare de intervenții invazive și prin externarea precoce a pacienților care continuă tratamentul la domiciliu, creșterea ponderii populației vârstnice, cu imunodepresii și terapii imunosupresive. 7.2 Epidemiologie Factorii de risc pentru dezvoltarea pneumoniilor sunt: fumatul, vârsta> 65 ani, insuficiența cardiacă congestivă, bolile cerebro-vasculare (AVC), bolile cronice renale (IRC) sau hepatice (ciroza, hepatitele cronice), diabetul zaharat, bronhopneumopatiile cronice obstructive, imunodepresiile (corticoterapie, splenectomie, chimioterapie în ultimele 6 luni, SIDA
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
criteriului etiologic, clasificarea diareilor se mai face după: evoluție: acută (durata mai mică de 2 săptămâni), subacută (2-4 săptămâni), cronică (peste 4 săptămâni) caracteristicile scaunelor: apoasă, sanghinolentă, muco-pio-sanghinolentă mecanismul fiziopatologic: osmotică, secretorie, inflamatorie locul apariției: comunitară, nozocomială, dobândită în călătorie. Epidemiologie Rezervorul de infecție pentru diareile acute infecțioase (DAI) este uman sau animal, reprezentat de bolnavi și purtători de microbi. Transmiterea digestivă se poate realiza direct, prin contact cu sursa de infecție, sau indirect, prin intermediul apei, alimentelor sau obiectelor contaminate. Mâinile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
acido-bazică) și etiologice, conform supoziției clinico-epidemiologice și rezultatelor microbiologice. 8.2 Holera Definiție Holera este o boală infecțioasă acută intestinală, produsă de vibrionul holeric, caracterizată clinic prin diaree abundentă apoasă, vărsături, crampe musculare, deshidratare masivă cu colaps și potențial letal. Epidemiologie Holera este o boală cu transmitere fecal-orală și potențial epidemic ridicat, mai ales pentru biotipul El Tor. Sursa de infecție este omul bolnav și purtătorii de vibrioni holerici. Receptivitatea este generală (mai mare la copii). Imunitatea după holeră se dezvoltă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
este obligatorie la persoanele care călătoresc în țări endemice de holeră. 8.3 Dizenteria bacilară (Shigeloza) Definiție Dizenteria este o boală diareică infecțioasă acută, cu potențial de cronicizare, produsă de Shigella sp., caracterizată prin febră, tenesme și scaune afecaloide muco-pio-sanguinolente. Epidemiologie Sursa dizenteriei o constituie bolnavii și purtătorii de shigele. Speciile de shigele sunt rezistente în mediul extern, putându-se izola după 7 săptămâni de la contaminare pe lenjeria murdară, după 5-11 zile în apa dulce și după 1-4 zile în resturile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
septicemic sau tifoidic. 8.5 Febra tifoidă Definiție Febra tifoidă este o infecție sistemică, specific umană, produsă de Salmonella typhi, caracterizată prin febră, stare tifică, tulburări de tranzit, modificări cutanate, splenomegalie, cu evoluție severă și potențial letal în absența tratamentului. Epidemiologie Sursa de infecție o constituie bolnavii și purtătorii de S.typhi. Transmiterea se face pe cale fecal-orală, directă sau indirectă. Receptivitatea este generală, dar riscul de îmbolnăvire este mai crescut în caz de hipoaciditate gastrică, infecție cu HIV, drepanocitoză. Imunitatea postinfecțioasă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cunoască particularitățile epidemiologice și clinice ale principalelor tipuri etiologice de toxiinfecții alimentare întâlnite în România Să explice mecanismul etiopatogenic al botulismului Să cunoască manifestările clinice, criteriile de diagnostic și atitudinea practică în caz de botulism Să înțeleagă și să explice epidemiologia, patogenia și manifestările clinice din poliomielită. 9.1 Toxiinfecțiile alimentare Definiție Toxiinfecțiile alimentare sunt boli digestive acute de tip gastro-enteritic, produse prin consumul de alimente contaminate cu diverse specii de bacterii sau cu toxinele lor. Epidemiologie Sursele de contaminare alimentară
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
înțeleagă și să explice epidemiologia, patogenia și manifestările clinice din poliomielită. 9.1 Toxiinfecțiile alimentare Definiție Toxiinfecțiile alimentare sunt boli digestive acute de tip gastro-enteritic, produse prin consumul de alimente contaminate cu diverse specii de bacterii sau cu toxinele lor. Epidemiologie Sursele de contaminare alimentară sunt animalele și omul. Studii efectuate în România arată că alimentele care cauzează cel mai frecvent toxiinfecții alimentare (TIA) sunt: 36% carnea (C. perfringens, Campylobacter, Salmonella sp., E. coli) 34% ouăle (Salmonella spp.) 18% laptele (Campylobacter
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sursă sigură. Prevenirea TIA poate fi realizată prin măsuri de educație a populației, măsuri legislative și politici consecvente de siguranță a alimentelor. 9.2 Botulismul Definiție Botulismul este o toxiinfecție alimentară cu manifestare neuroparalitică produsă de toxina bacilului Clostridium botulinum. Epidemiologie Botulismul este o boală cu declarare obligatorie. Agentul etiologic al botulismului este răspândit ubicuitar. Se disting mai multe tipuri de toxină botulinică cu patogenitate umană, diferite ca arie de răspândire și gravitate. Transmiterea obișnuită a botulismul se realizează prin ingestia
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sunt virusuri mici, de tip ARN, din familia picornaviridae, care au capacitatea de a se multiplica în tractul gastro-intestinal. Contrar denumirii, gastroenterita nu constituie manifestarea principală a enterovirusurilor. Patogenia enterovirusurilor a fost înțeleasă în mare măsură datorită studiilor asupra poliomielitei. Epidemiologie Circulația enterovirusurilor în natură este mai frecventă vara și toamna. Sursa infecției este strict umană, reprezentată de persoane cu infecții simptomatice sau asimptomatice. Receptivitatea este generală, mai mare la copii. Transmiterea se face prin intermediul mâinilor murdare sau indirect, prin ingestia
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
intubație sau ventilație Combaterea insuficienței renale cu albumină hiposodată, hemodializă. Alte măsuri “eroice” care se pot aplica în HVA fulminantă sunt exsanguinotransfuzia, plasmafereza sau transplantul hepatic. 10.3 Particularități etiologice ale hepatitelor acute virale Hepatita acută cu virus hepatitic A Epidemiologie Hepatita A evoluează endemic sau epidemic, mai frecvent la copii și tineri. Rezervorul este strict uman. Transmiterea se face predominant digestiv, prin consum de alimente și apă contaminate sau prin intermediul mâinilor murdare. Mai rar se transmite parenteral (în etapa viremiei
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
doza urmată de rapel după 6 luni). Profilaxia postexpunere sau înaintea unei călătorii neprevăzute în zone endemice se poate face pasiv cu IG 0,02 ml/kg im, concomitent cu prima doză de vaccin. Hepatita acută cu virus hepatitic B Epidemiologie Peste 2 miliarde de persoane sunt infectate cu virusul hepatitic B (VHB), în întreaga lume. Anual au loc 10-30 milioane de noi infecții cu VHB și peste 1 milion de decese, adică 2 decese în fiecare minut! Prevalența estimată a
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
la adult, Recombivax 5 μg la copii și 10 μg la adult), cu administrare conform schemei de imunizare,cu câte 1 doza la 0-1-6 luni, cu rapel la 1 an și la 5 ani. Hepatita acută cu virus hepatitic D Epidemiologia virusului hepatitic D (VHD) este comună cu a VHB. Denumit și agentul delta , VHD este un virus ARN neclasificat, defectiv, cu dimensiuni de 35-37 nm, condiționat de prezența învelișului HBs pentru replicare și pentru producerea leziunilor hepatice. Infecția cu VHD
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prin mecanism mediat imunologic (indirect). Diagnosticul co-infecției și suprainfecției VHD-VHB se bazează pe markerii serologici. Profilaxia infecției cu VHD este asigurată indirect de profilaxia VHB, prin imunizare vaccinală și prin măsuri universale de prevenție. Hepatita acută cu virusului hepatitic C Epidemiologie Se estimează că în întreaga lume sunt infectate cu virusul hepatitic C (VHC) peste 170 milioane de persoane, la care se adaugă anual 3-4 milioane de noi infecții. Prevalența infecției cu VHC este subestimată din cauza frecvenței crescute a formelor „silențioase
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
SNC) sunt generate prin diferite mecanisme: inflamatorii, vasculare, tumorale, traumatice sau iritative. Inflamațiile SNC pot avea cauze infecțioase sau neinfecțioase (sindromul Bechcet, lupusul eritematos sistemic). Clasificarea infecțiilor SNC se poate face după mai multe criterii: patogenice, evolutive, localizare. 11.2 Epidemiologie În contextul actual al patomorfozei bolilor infecțioase, meningitele și encefalitele continuă să reprezinte unul dintre cele mai dificile capitole de patologie infecțioasă, din cauza diversității etiologice, dificultăților de diagnostic, evoluției imprevizibile și gravității complicațiilor. În țarile în care s-a introdus
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
clinice variabile. Etiologie Leptospirele sunt bacterii gram negative, spiralate, mobile, care cuprind specii saprofite (L. biflexa) și specii patogene (L. interrogans, cu 26 serogrupuri si 250 serovariante). Clasificarea leptospirelor în 17 genomospecii pe baza genomului ADN este încă puțin utilizată. Epidemiologie Sursa de infecție este reprezentată de mamifere sălbatice și domestice (rozătoare, porcine, bovine, cabaline, ovine, câini, pisici) bolnave sau purtătoare, care contaminează cu urină solul sau apa. Transmiterea se face pe cale cutanată, la nivelul escoriațiilor sau la nivelul mucoaselor conjunctivală
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
flageli. Crește pe medii fastidioase tip Kelly. În prezent se cunosc 13 specii de borrelii, dintre care 3 au patogenitate umană: B. burgdorferi, B. Garinii și B. Afzelii. Variațiile genotipice și fenotipice ale speciilor patogene umane explică variabilitatea manifestărilor clinice. Epidemiologie Răspândirea speciilor de borrelii variază în funcție de zona geografică. Boala Lyme se întâlnește pe toate continentele, cu predominanță în emisfera nordică. Rezervorul natural poate fi reprezentat de mamifere (căprioare, rozătoare, câini, etc.) și păsări, dar transmiterea umană se face prin înțepătura
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]