948 matches
-
femeii lui Lot: " Ai putea trăi acum/ nu știu câte vieți,/ dacă te-ai uita/ la ființa / cu multe chipuri schimbătoare/ care îți gâfâie/ în spate/ dar frica ta este/ prea mare/ mai bine ia-o la fugă/ și nu privi înapoi." (Epifanie IV) Titlurile poemelor au și ele o semnificație: par a desemna tablouri sau eboșe abstracte, sugestii de existență ba chiar de existențialism. Foarte puține imagini concrete, deși poeziile sunt transparente, simplificate, ele sunt cel mai adesea punctele de plecare a
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
voce clamând în sălbăticia urbană. Astăzi, e amintit pentru scurtimea mărturiei lui și i se reproșează refuzul de a continua, ca și cum ar fi datorat lumii mai mult decât ceea ce deja îi oferise. Într-o manieră oarecum la fel de mistică precum gingașele epifanii din povestirile sale, trecerea timpului s-ar putea să arate că J. D. Salinger și-a îndeplinit demult misiunea ca autor și poate chiar și menirea de profet. Celelalte obligații ne revin nouă. În felul acesta, povestea lui merge mai
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
Uniunii Scriitorilor din Moldova și pe cel al USR. Iar Păsări mergând pe jos. Povestiri de nepovestit (Arc, 2001), alt volum premiat acolo, de data aceasta de proză scurtă, a avut și la noi o bună primire critică. În Ultima epifanie, unde analiza poezia basarabeană a anilor '80 din perspectiva livrescului, eseista Lucia }urcanu nu-i raporta direct, dincolo de elemente sincrone, pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu, Lucia }urcanu selecta în acel
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
să recurgă la promisiunile imaginarului și la jocurile lui combinatorii. Pentru ea culoarea nu este o realitate în sine, un univers definit care funcționează prin propria sa mecanică, așa cum a fost înțeleasă de multe ori în utopiile puriste, ci o epifanie, o imponderabilă întrupată în punctul de intersecție al geometriei cu lumina. Constructor prin vocație și prin intenții, cu eșafodaje puternice și cu cercetări profunde și extinse de-a lungul unui număr ha-lucinant de schițe pregătitoare, negociind cu rigiditatea și cu
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
ai romanelor vilamatiene, fibra și febra unui Don Quijote, inclusiv atitudinea reverențioasă pentru modelul livresc. Avînd în vedere că recviemul este destinat unei epoci „în care Joyce a fost cel care a domnit”, „unul din marile sale momente stelare”, „o culme”, „epifania erei tiparului”, înainte de „afonia” lui Beckett, atunci locul ales pentru ceremonia omagierii nu poate fi decît Dublinul, iar modelul literar, celebrul roman Ulise. În consecință, întreprinde o călătorie în Irlanda, unde, împreună cu cîțiva prieteni scriitori, își pune în practică intențiile
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
În nota 70 de la p. 181 se vorbește despre „auspices trimise de Iovius (!)”; în religia romană n-a existat o asemenea divinitate, cea care trimitea auspiciile numindu-se Iupiter, Iovius fiind o epicleză preluată de Dioclețian în calitatea lui de „epifanie” a lui Iupiter. În nota 110 (p. 185), referindu-se la informația din 18, 5 despre temerea lui Galerius că existența a patru Augusti ar periclita concor dia dintre ei, citim această explicație puerilă: „Deși numiți Caesares la aceeași dată
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
spiritual celestă cu direcție surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea supremă, ci renașterea în formă umană (cu acel infailibil instinct meditereanean al formei, despre care Mircea Eliade vorbește atât de convingător), în materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
a născut "Triade. Sculpturi dintr-o expoziție. Studii simfonice pe teme de Peter Jecza". Maestrul Georgescu s-a lăsat cuprins de acea forță sacră iluminatoare care îl inspiră pe artistul Jecza ori de câte ori modelează o nouă formă sculpturală și a repetat epifania în registrul muzicii: a interiorizat sculpturile, le-a dematerializat sub forma unei simțiri energice, dar imponderabile și le-a adăugat un element fabulatoriu. Adică, le-a legat într-o poveste, de simplitatea fundamentală a basmelor și de eleganța nobilă, eroică
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
a minților necultivate, cînd de fapt ascultarea muzicii cere încordarea atenției în direcția armonicelor. Sub acest unghi, nu există ascultare pasivă a muzicii, o receptare a ei în condiții de letargie, ci doar tensiunea cerută de o participare spontană la epifania sonoră. Epifania e irepetabilă, la fel ca tensiunea pe care o trăiești în acel moment. O astfel de tensiune exclude reveriile idilice, cum exclude și reprezentările unei imaginații bogate. Muzica e dezvăluirea unui numen care se manifestă prin om. Omul
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
necultivate, cînd de fapt ascultarea muzicii cere încordarea atenției în direcția armonicelor. Sub acest unghi, nu există ascultare pasivă a muzicii, o receptare a ei în condiții de letargie, ci doar tensiunea cerută de o participare spontană la epifania sonoră. Epifania e irepetabilă, la fel ca tensiunea pe care o trăiești în acel moment. O astfel de tensiune exclude reveriile idilice, cum exclude și reprezentările unei imaginații bogate. Muzica e dezvăluirea unui numen care se manifestă prin om. Omul nu e
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc., etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
în care a luat apărarea celor din urmă. calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 11 mai - Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor). Sf. Sfințit Mc. Mochie; Sf. Metodiu și Chiril, ap. slavilor; 12 mai - Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Epifanie, arhiep. Ciprului; Sf. Gherman, patriarhul Constantinopolului; 13 mai - Sf. Mc. Glicheria; Cuv. Serghie Mărturisitorul; 14 mai - Sf. Mc. Isidor din Hios; Sf. Sfințit Mc. Terapont; 16 mai - Cuv. Teodor cel Sfințit. Biserica Ortodoxă Sârbă 10 mai - Arderea moaștelor Sf. Sava
Agenda2003-19-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280995_a_282324]
-
așa oamenii vor veni la spectacole cu încredințarea că în el pot găsi ceea ce în viața domestică nu pot afla. Dintre detaliile pe care Brook le aruncă peste bord se numără decorul, scena și vestimentația, considerate balast vetust ce împiedică epifania esenței teatrale. Dar la întrebarea care e în fond esența teatrului, răspunsul lui Brook e la fel de vetust: teatru înseamnă viață, dar o felie concentrată de viață, de o densitate pe care monotonia traiului citadin n-o poate avea. Simțind că
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
răspunsul e nemulțumitor, Brook merge mai departe: rostul teatrului e să trezească în om energii pe care socialul nu le poate declanșa, caz în care scena devine un loc unde oamenii se pot încărca cu vigori ancestrale. Un loc al epifaniilor uitate, un loc unde forța sacrului poate izbucni cu aceeași intensitate cu care izbucnea în cursul misteriilor medievale. Acesta e primul paradox al lui Brook, al cărui spirit e îndreptat principial împotriva tradiției: mai întîi vrea să salveze teatrul de
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
iar cei mai norocoși și-au scos chiar abonament transatlantic, Parisul lui a rămas tot Clujul". Sau cu o incizie (nu fără anestezie!) în chiar țesutul unei creații ușor bovarice: "El este (e vorba de Bogdan Ghiu - n.n.) analistul unei epifanii amînate și mereu iminente. El descrie nașterea poemului, răsfrîngerea lui în conștiință, face reportajul complet al scrierii, dar de absența lui fascinantă se apropie îndepărtîndu-se". Despre o răsfățată vedetă: "Mircea Dinescu nu e, firește, primul post-dinescian. Dimpotrivă, s-ar putea
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
pitagoreică, îi alungă excesul, pînă la urmă apăsător ca orice exces, o împinge în starea de contemplație: Această progresie în miraj a cotidianului nu e opera unei sintaxe miracolistice, ci efectul unei intensități a privirii ce descifrează deodată concretețea, ca epifanie vegetală, și principiul sau codul cosmic care o informează. Dumitru Mureșan e un pitagorician ce vede în exultanța florală manifestul unei geometrii invelate, percepînd în pitorescul grădinii euritmia beatudinală a numerelor ca principii". Ca și, despre M. Ivănescu: Deși pare
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
Codrat; 8 mai - Duminica a 2-a după Paști (a Sfântului Apostol Toma) Sf. Ap. și Evanghelist Ioan; Cuv. Arsenie cel Mare; 11 mai - Sf. Sfințit Mochie; Sf. Metodie și Chiril, ap. slavilor; 12 mai - Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Epifanie, arhiepiscopul Ciprului; Sf. Gherman, patriarhul Constantinopolului; 13 mai - Sf. Mc. Glicheria, Cuv. Serghie Mărturisitorul. BISERICA ODRTODOXĂ SÂRBĂ 7 mai - Sf. Mc. Sava Stratilat; Sf. Sava din Ardeal; Sf. Mc. Branko; 8 mai - Duminica a 2-a după Paști - a Tomii
Agenda2005-19-05-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283674_a_285003]
-
fi în lumea materială. Aurul, lumina în sens larg, însă mai curînd în varianta ei spirituală decît fizică, pulsațiile eterului și tot ce s-ar mai putea regăsi în lumea transparențelor trăiesc, în pictura ei, nostalgia imperativă a materialității, a epifaniei. Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
pînă în miezul celei dinții. Or, "Proust avea o memorie proastă", iar acestui lucru - aparent paradoxal - îi datorăm monumentul care este În căutarea timpului pierdut! Căci "Omul cu memorie bună nu-și amintește nimic fiindcă nu uită nimic": cele 12-13 epifanii numărate de Beckett în român ("miracole involuntare", miracole pentru că involuntare!) sînt sîmburii "experienței mistice" din care Proust a făcut laitmotivul operei sale - și care revine "că o nevralgie mai degrabă decît o temă" (altă formulă formidabilă - chiț că, scrie Beckett
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
s-a generalizat până în secolul al IV-lea, neștiindu-se cu siguranță care ar trebui să fie data corectă. Uneori, Crăciunul era sărbătorit în septembrie, alteori, în martie. În secolul al III-lea se serba în Orient, la 6 ianuarie, Epifania sau Teofania (descoperirea lui Dumnezeu), o sărbătoare comună pentru Nașterea Domnului, Botezul Său de către Sfântul Ioan și participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior și de Biserica Romei. În anul 274 d.Hr., solstițiul de iarnă a
Cum am ajuns să sărbătorim Crăciunul () [Corola-journal/Journalistic/70887_a_72212]
-
revelație a unui secret de-al vreunui personaj. Nu există climax, haos, măreție tragică, deși Nora comite destule hamartia. De fiecare dată însă ține hățurile mai competent decît te-ai aștepta, iar hybris-ul refuză să apară. În plus, fiecare epifanie se dovedește una de proporții dînd peste cap toată normalitatea țesută delicat de Nora pe post de protecție. O Penelopă tragică, a cărei activitate recurentă se desfășoară în dauna, nu în beneficiul ei. Protagonista pare un personaj cu gusturi groaznice
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
personajele de aici se apropie, dintr-o pricină sau din alta, de pragul morții, unele chiar depășindu-l, dar pasul acesta final nu e niciodată, în spațiul ficțiunii, fără întoarcere. Resurecția e altceva, însă, decât ritual și iarăși altceva decât epifanie. Ea degajă, în fiecare caz, o aură luminoasă de firesc. În ce are mai important, ideea acestui laxism ontologic e moștenită, probabil, din prozele lui Ștefan Agopian, fără ca totuși amprenta inimitabilă a modelului să iasă în evidență. O singură secvență
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
cel care pînă la urmă îi restituie identitatea, readucînd-o astfel la viață: ca să o trezească din coșmar Jean-Marc o strigă repetat pe nume, într-un ritual de instituire a persoanei. Românul lui Milan Kundera e conceput, de fapt, ca o epifanie a iubirii. Cei doi îndrăgostiți își consumă obsesiile și coșmarurile pentru că în felul acesta să își piardă și apoi redescopere identitatea. Elementul crucial al acestei epifanii, în cazul românului lui Kundera, îl constituie problemă recunoașterii. Teamă lui Jean-Marc că într-
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de instituire a persoanei. Românul lui Milan Kundera e conceput, de fapt, ca o epifanie a iubirii. Cei doi îndrăgostiți își consumă obsesiile și coșmarurile pentru că în felul acesta să își piardă și apoi redescopere identitatea. Elementul crucial al acestei epifanii, în cazul românului lui Kundera, îl constituie problemă recunoașterii. Teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul iubitei reprezintă, la un anumit nivel, premoniția despărțirii. Dar posibilitatea despărțirii este însuși motorul dragostei, în măsura în care îl incită
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]