1,149 matches
-
în adulții de Drosophila (Toll și Imd) există și o altă barieră care previne invazia țesuturilor de către patogeni. Bariera este reprezentată de țesuturile epiteliale care sunt esențiale în separarea de mediul exterior și au rol tot în combaterea infecțiilor. Țesuturile epiteliale sunt cele care declanșează apărarea chimică pentru a preveni invazia țesuturilor interne de către patogeni. Țesuturile epiteliale expuse microorganismelor din mediul înconjurător joacă un rol important în imunitatea înnăscută. În plus față de faptul că reprezintă o barieră fizică, astfel de epitelii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de către patogeni. Bariera este reprezentată de țesuturile epiteliale care sunt esențiale în separarea de mediul exterior și au rol tot în combaterea infecțiilor. Țesuturile epiteliale sunt cele care declanșează apărarea chimică pentru a preveni invazia țesuturilor interne de către patogeni. Țesuturile epiteliale expuse microorganismelor din mediul înconjurător joacă un rol important în imunitatea înnăscută. În plus față de faptul că reprezintă o barieră fizică, astfel de epitelii secretă o barieră chimică pentru a preveni penetrarea țesuturilor interne de către patogeni. Studii recente au arătat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și cele sistemice care alertează și pregătesc gazda pentru o potențială invazie a țesuturilor interne de către agenți patogeni, precum fungi entomopatogeni. Un astfel de sistem de alertă poate fi avantajos pentru organismele în care patogenii sunt întâlniți la nivelul suprafețelor epiteliale. Reacția de melanizare implicată în apărarea gazdei este activată în sistemul respirator și în trahee la drosofila. Melanizarea traheei poate fi activată de prezența microorganismelor, însă este blocată de către Spn77Ba, un inhibitor proteazic al familiei serpinelor. Spn77Ba inhibă o cascadă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care diferitele clase de imunoglobuline se diferențiază antigenic și sunt cuantificate în analizele imunologice. Componenta secretoare a imunoglobulinelor umane (SC) este o glicoproteină cu greutate moleculară de 90 000 Da, exprimată ca o proteină integrală pe membrana bazolaterală a celulelor epiteliale ale mucoaselor. SC este excretată în secrețiile mucoaselor, ca un fragment solubil de 70 000 Da, sau se leagă la polimeri de IgA, dar prin interacțiuni necovalente puternice. Din punct de vedere structural, SC nu prezintă omologie cu catenele polipeptidice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reprezintă unitățile repetitive sau promotorii factorului matur vWF desemnați pro-vWF. Dimerii pro-vWF sunt transportați la aparatul Golgi unde pro-vWF numit antigen II vW, desemnat vWAgII este îndepărtat. Formele mature ale vWF și vWAgII sunt depozitate în corpii Weibel-Palade din celulele epiteliale (Passarge, 2001). Subunitățile mature și vWAgII conțin situsuri de legare pentru factorul de coagulare VIII, heparină, colagen, ristocetină + plachete, precum și pentru plachete activate de trombină. 16.4. GENETICA GRUPELOR SANGUINE DIN SISTEMUL ABO ȘI Rh Dintre cele 30 de sisteme
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
patogenii parodontali. Prin aderenta bacteriei la țesuturile gazdă ea poate juca probabil un rol în colonizare și poate fi un pas critic în procesul de invazie bacteriană. Astfel, abilitatea Porphyromonas gingivalis de a se atașa la alte bacterii, la celulele epiteliale și la componenții țesutului conjunctiv fibrogen și fibronectină sunt probabil importante în virulenta acestui organism . Invazia țesutului gazdă. Bacteriile pot intra în țesuturile gazdă prin ulcerări în epiteliul sulcusului gingival sau al pungii gingivale, iar microorganismele au fost observate în
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
și la nivelul țesutului conjunctiv al mărginii gingivale libere. Mai întâi se produce o vasodilatație a plexului gingival și subepitelial, urmată de migrarea PMN în epiteliul de joncțiune și chiar în sulcus; PMN și monocitele infiltrează de asemenea și conjunctivul epitelial. Se produce o migrare masivă de celule cu acumulare celulară și exudație de proteine serice spre țesutul conjunctiv înconjurător, dinspre colagenul, mai întâi perivascular și apoi din porțiunea coronara a epiteliului de joncțiune. În ciuda funcțiilor lui de apărare, epiteliul joncțional
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
cu parodontita avansată CRITERII DE EVALUARE A ACTIVITĂȚII BOLII PARODONTALE microbiologice, clinice, biologice. a. Criterii microbiologice La pacienții cu boala parodontala, leziunilor active le sunt asociate un numar de aproximativ 20 de sușe bacteriene. Numărul și morfologia PMN și celulelor epiteliale conținute în eșantioanele de placă subgingivală pot fi un bun indicator al perioadei de activitate - inactivitate. Un situs inactiv se caracterizează prin: număr minim de PMN funcționale, număr crescut de celule epiteliale intacte, floră imobila și absența florei patogene specifice
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
sușe bacteriene. Numărul și morfologia PMN și celulelor epiteliale conținute în eșantioanele de placă subgingivală pot fi un bun indicator al perioadei de activitate - inactivitate. Un situs inactiv se caracterizează prin: număr minim de PMN funcționale, număr crescut de celule epiteliale intacte, floră imobila și absența florei patogene specifice. b. Criterii clinice ale activității bolii parodontale Supurația: abcese parodontale acute/cronice (colecțiile purulente parodontale sunt expresia situs-urilor active); Sângerarea: apărută la sondaj sau la stimulare este indicator clinic al activității bolii
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
și structura clasice Un epiteliu lung de joncțiune Regenerare totală sau parțială a țesuturilor parodontale. Se poate deci observa că, cicatrizarea leziunilor parodontale se face pe baza unei competiții între viteza celulelor țesuturilor conjunctive și cea cu care migrează celulele epiteliale. Acestea din urmă sunt mai rapide decât celelalte, astfel încât, un nou atașament epitelial se formează în mai puținde 2 săptămâni (Rabbani, Ash și Caffesse [269]A. Studii efectuate pe o durată de un an au arătat ca placă bacteriană a
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
țesuturilor parodontale. Se poate deci observa că, cicatrizarea leziunilor parodontale se face pe baza unei competiții între viteza celulelor țesuturilor conjunctive și cea cu care migrează celulele epiteliale. Acestea din urmă sunt mai rapide decât celelalte, astfel încât, un nou atașament epitelial se formează în mai puținde 2 săptămâni (Rabbani, Ash și Caffesse [269]A. Studii efectuate pe o durată de un an au arătat ca placă bacteriană a fost redusă la jumătate din valorile sale prin combinația dintre debridarea supragingivalăși igiena
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
apreciabilă a concentrației AFP în funcție de vârstă și sex (valori mai crescute la pacienții tineri și bărbați, față de vârstnici și femei);există o subclasă de CHC care prezintă „semnătura moleculară a agresivității histologice” (tumori care exprimă molecula de adeziune a celulelor epiteliale: Ep-CAM) și care au într-adevăr nivele crescute de AFP [66, 67]. tumorile de dimensiuni mici produc rar concentrații crescute de AFP, eliminând testul din procedura eficientă de screening [68-70]. La aceste considerații mai trebuie adăugată lipsa de specificitate, AFP
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92139_a_92634]
-
DEFINIȚIE Carcinomul veziculei biliare este un neoplasm epitelial malign cu diferențiere biliară, intestinală, foveolară sau scuamoasă, avându-și originea în vezicula biliară [1]. NOȚIUNI DE HISTOLOGIE ALE VEZICULEI BILIARE Straturile VB includ: epiteliul de suprafață, lamina proprie, stratul muscular, țesutul conjunctiv perimuscular subseros și seroasa. Nu există musculara
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Dana Crişan () [Corola-publishinghouse/Science/92171_a_92666]
-
de grad inferior. Adenoamele de tip intestinal prezintă o asemănare puternică cu cele de colon [1,4,5]. Tipul foveolar este pus în evidență de anticorpi pentru MUC5AC și MUC6 [1]. NEOPLAZIA INTRAEPITELIALĂ BILIARĂ Este caracterizată de prezența de celule epiteliale atipice cu nuclei pseudostratificați și proiecții micropapilare în lumenul veziculei biliare [1]. Celulele atipice au raportul nucleo-citoplasmatic crescut, prezintă hipercromazie nucleară și pierderea parțială a polarității nucleilor [1,4]. În funcție de intensitatea modificărilor celulare sunt recunoscute trei grade ale neoplaziei: scăzut
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Dana Crişan () [Corola-publishinghouse/Science/92171_a_92666]
-
Rokitansky-Aschoff și poate prezenta cinci fenotipuri celulare: biliar, intestinal, oncocitic, scuamos și celule în inel cu pecete [1,4]. Celulele displazice sunt imunopozitive pentru CEA, S100, CA 19-9 și p53[1], ultimul fiind util și în diferențierea displaziei de modificările epiteliale reactive [1,4,]. NEOPLASMUL PAPILAR INTRACISTIC Este similar neoplasmului papilar descris la tractul biliar intra și extrahepatic, unde se preferă denumirea de „intraductal”. La nivelul veziculei, fenotipul celulelor este pancreatobiliar sau intestinal (celule caliciforme, Paneth și/sau secretante de serotonină
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Dana Crişan () [Corola-publishinghouse/Science/92171_a_92666]
-
abundență, spre lumen [1]. Carcinomul adenoscuamos.Prezintă o diferențiere dublă glandulară și scuamoasă, gradul de diferențiere al celor două componente maligne, variază, dar în general ele tind să fie moderat diferențiate [1,5,6]. Carcinosarcomul. Este reprezentat de elemente maligne epiteliale care formează glande, cordoane sau trabecule și elemente sarcomatoase heteroloage [1,5]. Keratina și CEA lipsesc din componenta mezenchimală și sunt folosite la diagnosticul diferențial cu carcinoamele cu celule fuziforme și celule gigante [1]. Carcinoamele cribriforme. Carcinomul cribriform este un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Dana Crişan () [Corola-publishinghouse/Science/92171_a_92666]
-
de adenocarcinom, predomină celule ce conțin mucus intracitoplasmatic care împinge nucleii spre periferie, poate fi prezentă și mucină extracelulară intro cantitate variabilă, iar celulele tumorale infiltrează difuz (asemănător linitei plastice de la stomac) [1,4]. Carcinomul cu celule scuamoase. Acest neoplasm epitelial malign este compus în întregime din celule scuamoase cu grade diferite de diferențiere. Există tipuri cheratinizante și necheratinizante [1]. Carcinomul nediferențiat. În mod caracteristic structurile glandulare sunt puține sau absente. Are câteva variante histologice: cu celule fuziforme, cu celule gigante
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Dana Crişan () [Corola-publishinghouse/Science/92171_a_92666]
-
metaplazice și displazice care conțin în principal mucină acidă nesulfatată, și doar cantități mici de mucine neutre sau sulfatate. Din punct de vedere imunohistochimic epiteliul normal de suprafață are o reactivitate similara cu ceea al VB, atât pentru antigenul membranar epitelial (EMA) cât și pentru citokeratina cu greutate moleculară mică (CAM 5.2). Expresia CEA poate fi absentă. La pacienții cu boli pancreato-biliare, în glandele ductelor hepatice și ale canalului coledoc au fost găsite rare celule endocrine, incluzând celule imunopozitive pentru
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
coledocian) [4, 5]. LEZIUNI PRECURSOARE ȘI INCIPIENTE În dezvoltarea și progresia colangiocarcinomului sunt individualizate două tipuri de leziuni precursoare: neoplazia intraepiteliară biliară (BilIN) și neoplasmul papilar intraductal (IPN) [1,6]. NEOPLAZIA INTRAEPITELIALĂ BILIARĂ (BILIN) Este caracterizată de prezența de celule epiteliale atipice cu nuclei pseudostratificați și proiecții micropapilare în lumenul ductelor biliare [1]. Celulele atipice au un raport nucleo-citoplasmatic crescut, prezintă hipercromazie nucleară și pierderea parțială a polarității nucleilor [1, 6]. În funcție de intensitatea modificărilor celulare acestea se clasifică în: neoplazie biliara
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
extracelulară este împărțită în 5 domenii asemănătoare imunoglobulinelor, fiecare domeniu având aproximativ 3-7 nm (Dustin et al., 1986; Simmons et al., 1988; Staunton et al., 1988). ICAM-1 este exprimată în mod normal pe suprafața limfocitelor B și T, a celulelor epiteliale, endoteliale și a fibroblaștilor, distribuție asemănătoare cu cea a antigenelor MHC de clasa a II-a. Citokinele și produsele bacteriene descărcate la nivelul situsurilor inflamatorii pot determina creșterea sintezei de mRNA pentru ICAM-1 cu expresia consecutivă a acestor molecule pe
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
LFA-1 într-un mod dependent de antigen (Springer 1990). Interacția ICAM-1 cu LFA1 determină o creștere a fenomenelor de activare a limfocitelor T helper (Dustin et al., 1986, Springer 1990, Damle et al., 1992), a adeziunii leucocitelor la fibroblaști, celule epiteliale și endoteliale cu extravazare leucocitară (Dustin et al., 1986, Springer 1990), a activității de tip NK (Natural Killing), a citotoxicității mediate de anticorpi și a citotoxicității mediate de limfocitele T (Springer, 1990). În plus, ICAM-1 furnizează semnale co-stimulatorii importante pentru
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
Hochstetter, Veau, Polizer, Steininger, Tondury. Concepțiile actuale au considerat despicăturile congenitale ca o maladie fisurată ce intervine în dezvoltarea mugurilor embrionari din care se formează buza, maxilarul superior, bolta și vălul palatin. Aceasta constă într-o persistență anormală a lamei epiteliale și o deficiență primară în producerea de țesut mezenchimatos la care se adaugă tulburări de creștere ale maxilarului. (Burian, Le Mesurier, Frazer, M. Menkeș, V. Popescu, C. Oprișiu, N. Duțescu, G. Ciobanu). 2.2. Etiologie și frecvență Cauzele despicăturilor congenitale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
se va naște cu o malformație. Există unele forme de despicături incomplete sau discontinui, semnalate de V. Veau, care ar pleda pentru această explicație. Frazer este însă acela care arată că înainte de fuzionarea diferitelor procese, acestea sunt separate printrun sept epitelial. Membranele ce unesc părțile aderente, dispar în dezvoltarea normală, în a 7-a săptămână penetrând acest perete epitelial, pe măsură ce mezodermul crește spre înăuntru. Despicătura se datorește, deci, unei tulburări de creștere și penetrare a peretelui epitelial de către mezoderm (parțial sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
care ar pleda pentru această explicație. Frazer este însă acela care arată că înainte de fuzionarea diferitelor procese, acestea sunt separate printrun sept epitelial. Membranele ce unesc părțile aderente, dispar în dezvoltarea normală, în a 7-a săptămână penetrând acest perete epitelial, pe măsură ce mezodermul crește spre înăuntru. Despicătura se datorește, deci, unei tulburări de creștere și penetrare a peretelui epitelial de către mezoderm (parțial sau total) cu o eventuală distrugere a țesutului prin care se separă părțile buzei sau ale palatului și vălului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sunt separate printrun sept epitelial. Membranele ce unesc părțile aderente, dispar în dezvoltarea normală, în a 7-a săptămână penetrând acest perete epitelial, pe măsură ce mezodermul crește spre înăuntru. Despicătura se datorește, deci, unei tulburări de creștere și penetrare a peretelui epitelial de către mezoderm (parțial sau total) cu o eventuală distrugere a țesutului prin care se separă părțile buzei sau ale palatului și vălului palatin, complet sau incomplet. Dar acest fapt nu este dovedit și există o diversitate de opinii. Actualmente, este
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]