1,539 matches
-
stupoare neprefăcută. - Ce vrea să Însemne asta? - Poate că Marie a Înghițit povestea cu biletul care Îi dădea Întîlnire Într-o abație În ruine pentru a-i oferi casa viselor ei, zise el dînd la iveală Polaroidul căruia Îi aplică epitetul frumos Înainte de a continua: Eu, nu. Dar, spre deosebire de ea, eu nu te plac. Privirea lui Christian se Îngustă. - Chiar crezi că aș fi putut să-i fac rău? - Scopul era mai cu seamă s-o sperii foarte tare. Doar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața lor un fel de apărătoare de muște din pene. Îi insulta pe morți cu cele mai rele epitete și, nu o dată, se întoarse brusc ca să le lanseze în față o bășină sonoră. Odată încheiate aceste strigăte, se întoarse către războinici, arătând cu un gest mut capetele nemișcate, lăsând să se înțeleagă faptul că nu au răspuns la insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acolo. Avea o voce joasă și puternică, pe care o folosea teatral, când avea chef să ne beștelească cum Îi venea la gură: «neam de traistă», «a doua coajă de la mămăligă», «protoplasme ce Întindeți pseudopode după mămăligă» și multe alte epitete pitorești erau greu Înghițite de persoane cu educație aleasă. Afișa un dispreț fățiș față de informatoare, Îi plăceau curajul și spontaneitatea, dar uneori o ținută perpendiculară i se părea impertinență și atunci pocnea cu sete cu mâna ei lipsită de finețe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
intru-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat de o forță nevăzută, ireală, căreia hai să-i atribuim epitetul „ocultă” dacă nu-ți convine adjectivul „extraterestră”. Nu numai vizita mea dintâi a decurs cum cer legile nescrise ale ospitalității, dar și cea de-a doua, din ziua de marți 5 septembrie, s-a desfășurat sub aceleași auspicii normale, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
religioase, a transmis oamenilor numeroase cunoștințe filosofice, i-a inițiat în astronomie, muzică și alte arte. Grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thot cu numele atât de sugestiv și plin de semnificații de Hermes Trismegistos ("cel de trei ori mare"). Epitetul Trismegistos atribuit lui Hermes este de origine relativ târzie și nu se întâlnește la nici un autor anterior celui de al doilea secol creștin. Acest pseudonim era pus în fruntea numeroaselor scrieri sincretice în care se căuta îmbinarea filosofiei neoplatonice cu
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
legăturilor sale În lumea politică și intelectuală românească, a fost ales de strategii comuniști pentru a juca rolul de „principal adversar În lumea evreiască”. Iosif xe "Chișinevschi"Chișinevschi avea să-l numească, cu ușurința obișnuită a comuniștilor de a Împărți epitete: „hitlerist și antonescian” (!!!)4. În octombrie 1945, la o ședință a Frontului Național Democrat - organizație controlată de comuniști -, xe "Vasile Luca"Vasile Luca glosa pe aceeași temă: „Ce este fascismul? Vârfurile cele mai reacționare ale capitalismului și ale burgheziei evreiești
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
un fapt empiric că prima parte a tranziției, crucială pentru desfășurarea acesteia, a fost dominată de credința că strategia aleasă este singura corectă, alternativele care ar putea fi imaginate fiind catalogate, în principiu, ca fiind inadecvate și taxate ideologic cu epitete dure în categoria „rămășițelor mentalității comuniste”. Într-un secol în care gândirea alternativelor a devenit regulă, ostilitatea față de orice explorare a alternativelor posibile poate fi considerată a fi un indicator atât al unei gândiri limitate, cât și al uneia profund
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
al unor priorități care s-au dovedit a fi defectuoase și al lipsei unui control suficient. O formulare care desemnează mai clar o caracteristică șocantă a economiei tranziției este cea de economie de pradă. Această sintagmă nu este un simplu epitet, ci desemnează o structură distinctă: o economie în care profiturile se obțin nu prin performanță, ci prin „prădarea” resurselor proprietății de stat, a bugetului și a masei de consumatori. Ea se prezintă ca un „mod social de producție” cu propria
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de propagandă al dreaptei care pretinde că face parte din media, este clar că presa exacerbează defectele unei societăți hedoniste. Capitolul 4 O societate hedonistă Deși precedă evenimentul de pe 11 septembrie, transformarea Americii într-o societate hedonistă este relativ recentă. Epitetul nu se aplică, bineînțeles, societății care a rezultat în urma celui de-al doilea război mondial. Harry Truman nu a fost un președinte hedonist. El spunea lucrurilor pe nume și era pe gustul cetățenilor din orașele provinciale care formau baza societății
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Crăciun, dar uneori partea a doua a raționamentului este pe nedrept ocultată; altminteri cum ne-am putea explica această definiție a conotației, văzută ca „spațiu al invenției semantice, teritoriu al continuei metaforizări, rezultat al explorării procedeelor lexicale - metaforă, metonimie, sinecdocă, epitet, comparație”? La prima vedere, din definiția aceasta s-ar putea deduce că - fiind rezultatul unei intenții de potențare - conotația nu are ce căuta în poezia „depoetizată”, lipsită de tropi ș.a.m.d. Dar, din moment ce - după cum precizează autorul - ea este prezentă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
portocale/jocuri optice, autosalvări/rechizite și peisaje sculptate în lumânări./ Acolo te servesc în halatul roz și vioi/cu zâmbetele vâlvoi/elevele în practică de la liceul Economic doi”. În acest prolog sui-generis, deși figurile de stil propriu-zise sunt puține (în afară de epitetele „vioi” și „vâlvoi”, care atrag atenția mai cu seamă prin ineditul combinațiilor în care intră, merită semnalate asociațiile la fel de neașteptate de termeni lexicali pitorești, ca „tișlaifăre” sau „farfise”), verva parodică și instinctul sigur al ironiei creează un efect puternic. Cea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
datoriei”, „scaunul veciei”, „brațul Îngrijirei”, „vîntul soartei”, „demonul geloziei”, „aripile vremii”, „a dealului sprinceană”, „brațele somniei”. Metafora din urmă e de reținut pentru că anunță somnia eminesciană, un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade folosește de regulă epitetul general-apreciativ și comparația abstractă*, rareori intervine și cîte un element mai concret („ca lemnele În foc oasele-mi’ secară pe piept”, „ca pelecanul mi-am sfîșiat pieptul”) care dă oarecare substanță versului, prea subțire Însă, prea ușoară pentru a putea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ocean de ninsoare”..., „raiul nălucirii” etc.) sînt din seria metaforelor numite de tropologi În praesentia sau din categoria metaforelor tocite, stereotipe*. Imposibil de determinat o predilecție pentru un spațiu semantic. Imaginile sînt florale, astrale, ornitologice, explicite mai totdeauna, vaporoase, convenționale. Epitetul este apreciativ, personificator, ornant, coloristic, așa cum Îl aflăm și la ceilalți poeți pașoptiști, cu o mai mare, poate, frecvență la Alecsandri a valorilor plastice. Călinescu găsea, totuși, prea simplificat elementul vizual În poezie: cerul e „albastru”, cîmpul este „verde” sau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
risipi niciun răspuns. Purta o rochie de prințesă, până la călcâie, și părul lung îi era auriu, ca și rochia, încât păpușa părea înfășurată într-un giulgiu. — Annabel, spuse Tili, dintr-o suflare. — Doar atât ? Annabel, pur și simplu, fără vreun epitet ? Mi-a luat o săptămână s-o fac. Uită-te la ea, parcă respiră. Și părul e adevărat, nu mint, a crescut singur vreun centimetru de când am făcut-o. — Annabel, repetă Tili. — Nu te răzgândești niciodată ? — Maică-ta, atunci când te-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
etc.), precum și din neputința specifică spiritului critic care, neavând să opună o operă, se opune pe sine, în absența ideii proprii și în numele bunului- simț, ca spirit critic gol. Tot ce este emis aici în pozitiv se rezumă la vidul epitetului laudativ ("marele gînditor" etc.), iar tot restul este o contestație constantă și oarecum haotică la nivelul tencuielii unui edificiu pe care, de altfel - lipsindu-i lectura tratatului inedit de ontologie - Paleologu nu îl cunoaște în integralitatea lui. Scrise cu vervă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ci numai pentru că-mi place a crede că literații noștri știu, numai uită a le pune. Să vedem acum forma sub care ni se prezintă critica. Merită broșura numele de critică? Să vedem. Când cineva califică pe-un om cu epitetul, puțin măgulitor, de nebun și asta numai din cauza: pentru că acel om are nefericirea de-a fi de-o opiniune contrarie celeia a criticului, - ne va ierta lumea dacă nu vom fi în stare să numim aceasta procedură: manieră și educațiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
educațiune bună. Trebuia apoi să mai știe că, lovind cu măciuca în demnitatea unui om, înseamnă a uita că măciuca are două capete - și că adversariul pe care și l-a făcut are dreptul de a-l califica cu aceleași epitete dulci și măgulitoare. Prin toată broșura se țese tendința de-a lovi mai cu deosebire într-o persoană care, prea nobilă și prea recunoscută de opiniunea publică, nu-și va pune mintea cu asemene împunsături de ac. Critica d-sale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
începutul recenziunii), devin o strategemă. Aceste aserțiuni ar fi trebuit să urmeze în mod concludent din recenziune, nu s-o premeargă. A arunca bănuiala neștiinței înainte de-a o fi argumentat mai întîi însamnă a gratifica anticipando pe contrariul cu epitete la întrebuințarea cărora abia argumentațiunea făcută gata ne dădea un drept. Dacă noi, plătind cu aceeași monetă, am zice de pe acuma - la începutul observărilor critice - că ne permitem a bănui cumcă cunoștințele filozofice ale d-lui Zotu sunt pe atât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
proiectul său de uniune admite o schimbare a statutelor, va să zică a legii fundamentale, a esenței societății; noi, din contra, n-avem a face nimica cu caracteristica, cu individul societății ca atare, el rămâne prin unire neschimbat. Ce se schimbă? Numele, epitetul, eticheta, firma, care nu-nsemnează neciodată ființa și capitalul însuși. Domnilor! Un comerciant are capital de-un 1. 000. 000. Firma sa e X! Capitalul său nu ar fi același daca el s-ar numi Y sau Z! - Noi sîntem o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
făcut doar unele reparații. Din actele de la dosar rezultă clar că aga Grigore Suțu a făcut căsătoria din interese materiale, altă dovadă că arhondologul Constandin Sion nu greșea când gratula pe cei pripășiți la noi cu astfel de scopuri prin epitetele pitorești bine cunoscute. În acest răstimp, toți cei arătați mai sus ca stăpâni se dau drept proprietari ai Umbrăreștilor, rolul principal avându-l, totuși, adevăratul stăpân, care era Elenco Manu, în popor fiind cunoscută de către localnici până foarte târziu cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
actele referitoare la slobozii” scrie Al. I. Gonța în studiul din care am mai reprodus. Apoi continuă: „În secolele următoare, căderea unor răzeși în starea de dependență va atrage după sine pe lângă încadrarea lor în condiția socială a vecinului și epitetul respectiv”. Cu alte cuvinte, locuitorii ce-și pierd statutul de răzeși, adică dreptul de a fi părtași egali sub aspect juridic la veniturile dobândite din structurile productive ale comunității (țarină, fânaț, imaș, pădure, crâșmă, vad de moară sau de pod
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Umbrăreștilor. Dar găsim, la un moment dat, în catagrafia din 1774, unitatea administrativ-teritorială Slobozia-Condrea inclusă în vechea obște a Umbrăreștilor, având vatră proprie de locuit, sat cu oameni răzeși în tot timpul existenței sale. Prin urmare, avem două entități cu epitetul de slobozie, despre care știm sigur că n-au fost niciodată sate dependente, de o stăpânire individuală, țăranii de aici făcând parte din categoria oamenilor liberi de dijmă ori de alte obligații și practici ce țin de specificul satelor dependente
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
veche care subliniază importanța unui lider puternic. În același timp, gaulismul acceptă și, într-adevăr, glorifică Republica, iar cea de-a Cincea Republică a fost o încercare de a împăca autoritarismul și republicanismul democratic. Astăzi, există câteva partide care pretind epitetul gaulist. Cel dominant este Union pour un Mouvement Populaire (UMP fostul RPR Rassemblement pour la République), partidul președintelui francez Jacques Chirac însă acesta este contestat de Rassemblement pour la France (RPF) înființat de Charles Pasqua, și de Mouvement pour la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și epitetul este important, deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o vârstă a dragostei, când totul este permis, când instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura/ l’altrier morì Acate, a cui sposa/ esser doveva quella fresca rosa. —”736; „bella e graziosa”737; „col visaggio chiaro”738; „dolce”739. Remarcăm că unele epitete sau comparații se repetă insistent, sărăcia procedeelor artistice fiind parcă și o marcă a lipsei unei personalități autentice a personajului feminin descris. Din păcate, Emilia rămâne izolată în perfecțiunea ei, acceptă tot ceea ce se decide pentru ea de către Tezeu, sub
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]