44,517 matches
-
să-și dovedească utilitatea și loialitatea față de noul stăpîn, iar ceilalți, să dea rapid rezultate, în competiția lor cu "vechile structuri". De unde știm că stenograme care urmăreau să marcheze succese ale Securității în general, nu erau făcături prin care securiștii epocii se străduiau să răspundă ordinelor? Pe de altă parte, o discuție înregistrată sau stenografiată între urmărit și urmăritor care nu poartă și semnătura urmăritului nu cred că poate fi considerată o dovadă propriu-zisă de colaborare cu Securitatea. Unde există dovezi
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
Ion Simuț Opera lui Vladimir Beșleagă nu poate fi redusă la romanul Zbor frânt (Chișinău, 1966), oricât ar fi acesta de reprezentativ pentru prozator, pentru o epocă și pentru generația șaizecistă basarabeană. (Am scris despre el în România literară, nr. 20 din 25-31 mai 2005.) Nu ar putea fi acceptată această simplificare, profund nedreaptă. La o maximă exigență, raportată, desigur, la context, ar fi de luat în
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
rîndul nostru să le împărtășim cunoscuților și prietenilor, pentru a le lumina mințile sau pentru a-i ajuta la necaz. Și astfel, treptat, colportarea din om în om a pseudocunoștintelor medicale ajunge să formeze atmosfera de eresuri medicale a unei epoci istorice. Și cum fiecare epocă are prejudecățile și credințele ei științifice, tot așa epoca noastră își are propriile ei superstiții medicale. Aceste fabulații sînt precum aerul pe care îl respirăm în mod automat și precum ideologia dominantă căreia ne supunem
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
cunoscuților și prietenilor, pentru a le lumina mințile sau pentru a-i ajuta la necaz. Și astfel, treptat, colportarea din om în om a pseudocunoștintelor medicale ajunge să formeze atmosfera de eresuri medicale a unei epoci istorice. Și cum fiecare epocă are prejudecățile și credințele ei științifice, tot așa epoca noastră își are propriile ei superstiții medicale. Aceste fabulații sînt precum aerul pe care îl respirăm în mod automat și precum ideologia dominantă căreia ne supunem fără s-o recunoaștem. Ne
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
pentru a-i ajuta la necaz. Și astfel, treptat, colportarea din om în om a pseudocunoștintelor medicale ajunge să formeze atmosfera de eresuri medicale a unei epoci istorice. Și cum fiecare epocă are prejudecățile și credințele ei științifice, tot așa epoca noastră își are propriile ei superstiții medicale. Aceste fabulații sînt precum aerul pe care îl respirăm în mod automat și precum ideologia dominantă căreia ne supunem fără s-o recunoaștem. Ne alcătuiesc și ne hotărăsc comportamentul. Despre aceste pseudocunoștințe medicale
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
de vagă cu domeniul medicinei, de la rolul benefic sau malefic al colesterolului pînă la eficiența liposucției și a liftingurilor, de la incidența cancerelor pînă la influența hormonilor asupra psihicului, sau de la eradicarea unor boli infecțioase pînă la recenta lor recrudescență în epoca contemporană. E un lexicon din paginile căruia afli cît de puțină cunoaștere se află în mulțimea de cunoștințe ferme cu care ne-am încărcat mintea. Cu alte cuvinte, afli cîtă pseudocunoaștere populară plutește în jurul disciplinelor medicale. În fond, în afara medicilor
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
și "cum poți practica duplicitatea și ignora etica, de fapt". Acesta este cazul tipic de polemică în care toată lumea are dreptate. Îl poți înțelege pe Gelu Ionescu atunci când spune că Tudor Vianu nu a fost cel mai mare ticălos al epocii și că, în fond, nimic din ce a primit de la regimul comunist nu era nemeritat. Pe de altă parte, din perspectiva dramei familiei Lovinescu (soția reputatului critic, mama Monicăi, a murit în condiții crunte, în închisoare), perpetuarea ascensiunii sociale a
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
nu e partea noastră tare, poate că revizitarea licitațiilor de manuale din 2001 ar fi un bun prilej să ne împrospătăm amintirile din vremea când specialista de azi în investiții era președinta uneia din cele mai dubioase comisii din dubioasa epocă a marelui Năstase. N.R. MEC a comunicat că dosarul neregulilor de la BAC, rezultat al anchetei interne, se află în mîinile Procurorului General. Sperăm că scepticismul colaboratorului nostru nu este întemeiat și că justiția își va spune cuvîntul.
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
a fost totuși unul oarecare și nici cei doi mari esteticieni nu s-au prefăcut doar că discută, cum sugerează neinspiratele ghilimele. Studiul din 1963 al lui Liviu Rusu, urmat, în sprijin, de cel al lui Tudor Vianu, a făcut epocă, reprezentând nu numai "reconsiderarea" lui T. Maiorescu, dar primul semn clar al desprinderii conștiinței literare românești din chingile realismului socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
Daniil Harms scria Elisaveta Bam. Sunt șase actori: intră în rol și nici nu știi din ce unghi să-i privești, Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează demența posibilă într-o existență închistată; Mihai Constantin, fără privire aproape (căciula imensă i-o ascunde) dar totul un zâmbet
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
a libertății - unitas libertatis ars - din deviza lui Heinrich Burch. Unitate, or nu uniformitate, între ele existând, de la Diderot citire, aceeași deosebire ca între o melodie frumoasă și un prelung sunet continuu. La fel ca în "grupul celor șase" (din epoca interbelică), diferențierea nu înseamnă nici privilegiu, nici subordonare, ci aduce, mai curând, cu o monedă de argint care, oricum ai arunca-o, cade mai tot timpul cu efigia în sus, extrem de rar cu reversul. Fără să convoace neapărat un sistem
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
Joienele noastre, oricât ar iubi ele televiziunea, ar fi în stare să abandoneze pășunea și tradiționalul lor muget și s-o apuce peste plaiurile carpato-danubiano-pontice... urlând revoltat-omenește. - Mai așteptăm provincia, sau...?, mă întreabă Haralampy. Însă, deși ne aflăm în plină epocă a mutațiilor lingvistico-genetice (v. soia socialist-ceaușistă, altoită acum genetic - pentru intrarea în UE?, că nu mă pricep...) și a clonărilor (v. oaia Dolly din patria soțului reginei Elisabeta, care a declarat cu responsabilitate batjocoritor-regală că ,românii fac copii doar pentru
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
îndeaproape pe filozofii interbelici, prin asta trebuie să se înțeleagă că latura livrescă a unei competențe de specialist este dublată de o inițiere biografică: Marin Diaconu cunoaște viețile interbelicilor, le cunoaște intimitățile, le intuiește natura psihologică, la fel cum cunoaște epoca în care aceste vieți și-au desfășurat cursul. În prelungirea unei astfel de cunoașteri s-a născut Dicționarul de termeni filosofici ai lui Constantin Noica. Căci atunci cînd alcătuiești și îngrijești atîtea ediții ale cărților lui Noica nu se poate
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
le-a ascultat povestite, istorisirile despre cărți vechi, scoțînd din el pe anticarul amator, impresia morții aceluiași Slavici. Pe urmă, munca la Gazeta ilustrată, înflorind fotografiile cu texte explicative, și întîlnirea cu Rebreanu. Ceva din atmosfera de la Sburătorul, tablou de epocă pe care vremurile de după '60 nu-l deranjează deloc, trece prin rînduri. Lume literară nesiluită de nimeni și nimic. Acolo își lansa Rebreanu părerile, cum că Cehov e mai mare decît Tolstoi și Dostoievski (pe exemplarul din anticariat, cineva, indignat
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
în temeiul misiunii justițiare ce și-a asumat-o. Remarcabilă apare evoluția conștiinței d-sale, de la un apolitism juvenil (exclama în 1946: Ce pot avea eu comun cu politica?") pînă la "o întreagă existență" închinată exemplar analizei și sancționării unei epoci "desfigurate de această religie degradată și degradantă care a fost marxismul". Exilul i se înfățișează la început mistuitor, stăpînit de "năroada" dorință de reîntoarcere în patrie, "la început în fiecare săptămînă, apoi lună de lună, și în sfîrșit an de
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
epic, deși oarecum lipsit de forță. O poveste pe care n-am terminat-o niciodată. Din care n-a ieșit nimic. Iat-o, - ideea, totuși. (Eram, va să zică, un fel de grec, și eu, modern, în maniera lui, strecurat printre anabasiștii epocii). * " Înainte de a coborî, am mai aruncat îndărăt o privire. Ca să văd ce vedeam eu pentru ultima oară. Am văzut munții ninși, bătuți de soarele dimineții, cu spinările lor crenelate de milioane și milioane de ani. Și, mai mult, cu mirare
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
a fost benefică mai puțin pe direcția imaginării unor structuri cu totul interesante în planul formei cât mai ales în sensul obținerii acelei plastici timbrale quasi-picturale, de o uimitoare sugestie, aspect pe care îl întâlnim și în creația din acea epocă - cunoscuta "perioadă rusă" - a lui Igor Stravinski, spre exemplu. Cu concursul filarmoniștilor bucureșteni, sub bagheta lui Andreescu, tablourile lui Respighi grupate sub titlul "Serbări romane" au dobândit valorile unor ample fresce sonore de o forță imagistică tulburătoare. Detalieri ale imaginilor
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
de început de secol XX. Abel și Andreescu dau consistență expresivă unei muzici în care vocația melodică tipic latină întâlnește, tinde a se adapta, conceptului simfonic concertant, aspect pe care solista îl potențează cu nobilă comunicare. S-a spus, în epocă și nu numai, că Schubert continuă spiritul mozartian al muzicii în perioada deceniilor de debut ale secolului al XIX-lea. Prin spontaneitate melodică, prin fiorul nedesmințit romantic, tipic vienez, al muzicii. Pe această direcție - în compania Orchestrei de Cameră Radio
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
din care au mai rămas încă multe sute de scrisori nepublicate. A fost cel mai mare, mai substanțial epistolier din literatura română. împreună cu Jurnalul și romanul Adio, Europa! scrisorile sunt de importanță capitală pentru cine ar încerca să reconstituie o epocă și destinul dramatic al unei generații. Râsul lui amar se baza în asociații expresive, combinatorii, pe largi competențe culturale. De pildă, pe Cicicov, personajul lui Gogol, și-l alege drept "tată al destinului nostru de suflete moarte vândute înainte de vreme
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Oxford, Guillaume Bude! La fel de bine pot fi, mai bine spus trebuie publicate interpretările filozofice ale exegeților români la textele dialogurilor lui Platon, de pildă, sau dezvoltările teoretice care au ca punct de plecare gândul unui autor din vechime sau din epoca modernă. Paleta publicațiilor academice este foarte largă și cu cât mai mulți oameni de cultură de la noi vor fi prezenți în ele, cu atât vom fi mai europeni și din acest punct de vedere. Andrei Cornea se plânge, cu bună
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
unui manuscris spre publicare în afara țării dificultățile întâmpinate în trecutul socialist erau și mai mari, căci expeditorul era constrâns sau să se supună unor mari umilințe din partea cenzorilor regimului, fără să aibă garanția succesului, sau să utilizeze mijloace în afara legalității epocii asumându-și riscurile de rigoare. Ei, bine, în pofida acestor dificultăți a existat o prezență românească de bună calitate în publicațiile de prestigiu din străinătate.Azi nu mai avem nici-o scuză dacă ne vom situa în afara lumii academice europene. Repet: România
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
conferințe și catedre universitare se cuvine să fie competiții reale între mai mulți tineri specialiști cu o valoare consacrată de publicații serioase și de un titlu de doctor conferit de o universitate prestigioasă. Ar fi un dezastru național dacă sechelele epocii comuniste și-ar continua acțiunea destructivă și după primirea României între membrii Uniunii Europene. Nu e cazul să perseverăm diabolic în cultivarea formelor fără fond.
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
rezultatele) că este posibilă transplantarea în sol românesc a unui roman celebru - Lolita de Vladimir Nabokov - cu noua sa carte, Se înnoptează. Se lasă ceața (titlu cam romanțios pentru gustul cititorului actual), experimentul se prelungește spre zona literaturii epistolare din epoca luminilor. O convenție literară devenită loc comun (găsirea unui pachet de scrisori) este pretextul devoalării unei "iubiri imposibile" între un profesor român, în vârstă de cincizeci și șase de ani, relativ sărac, al cărui vis este să trăiască în Portugalia
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
noastre care se căznesc să pună în ordine scrisorile și să le traducă în limba română pe cele scrise în portugheză de protagoniștii poveștii de amor (Petru Cosmovici și Isabel Nogueira). Dacă acceptăm convenția literară destul de puțin plauzibilă (că în epoca internetului și a telefoniei mobile s-ar putea găsi o întreagă corespondență scrisă cu pixul, care să cuprindă toate scrisorile, atât cele scrise, cât și cele primite de oameni aflați pe trei continente: Europa, Australia și America de Nord), nu se poate
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
totuși legat de latină); au mai existat și alte ipoteze; în ultima vreme, profesorul Gr. Brâncuș a susținut cu fermitate ideea unei origini traco-dace a cuvântului: această explicație se potrivește cu informațiile despre cultura viței de vie în Dacia, în epoca preromană. Strugure apare așadar în Dicționarul Academiei (DLR) ca provenind din traco-dacă, deși DEX-ul a păstrat, reticent, mențiunea "etimologie necunoscută". Oricum, pînă și strugure a fost concurat de sinonime de origine latină: auă și poamă. Auă provine din latinescul
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]