2,590 matches
-
planete, pentru că asta vor de fapt chiar Ei în subconștientul lor. Pentru că lucrul acesta îl cer chiar Ei, de când au venit pe planeta noastră și s-au unit cu cele mai frumoase Fiice ale oamenilor. Să ne amintim de celebra epopee Mahapharata, unde chiar Ei îi cer zeiței Ganga și mamei noastre primordiale, Diana Sancta Potentisima: „O, Ganga, (n.n: sau: O, Gaia! O, Geea! O, Diana, Sancta Potentisima! ) blestemul grozav al marelui sfânt apasă asupra noastră. Fii milostivă cu noi
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
multe ori ne dorim să o uităm și nu mai reușim, pentru că purtăm în noi „memoria pulberii stelare” într-o uriașă Simfonie a Durerii și Fericirii umane. * * * * * Dragi prieteni, mi-am permis să redau acest citat, poate prea lung, din epopeea indiană Mahabharata, pentru că este absolut semnificativ și cred că ne reprezintă poate cel mai bine lumea în care trăim acum, cu viii și cu morții laolaltă...Cu Zeii și Titanii care ne bat acum în „marea închisă cu porți”, crezând
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
Părerea mea este că poezia a apărut cu mult înaintea scrisului. Această a fost transportată în timp prin tradiția populară orală, iar apoi, la momentul oportun, scrisă pentru a se păstra. În acest fel ni s-a transmis de la sumero-akkadieni „Epopeea lui Gilgamesh", apoi la noi, colinda populară "Caloianul", sau balada noastră națională „Miorița". Am ținut să precizez acest lucru, deoarece, după cum ne dezvăluie William Warriner* în cartea sa „101 Corporate Haiku", acest gen de poezie „japoneză” (sic!) cu forma fixă
HAIKU & CO de GEORGE ROCA în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357651_a_358980]
-
publicat în câteva volumele printre care „Ochiul magic al metaforei”, apoi teatru în: „Vă somez, Domnule Doctor!”, „Arca frumoaselor vise de vânzare”, „O stafie tulbură speranța”. Am publicat și volume de piese de teatru în versuri, toate făcând parte din „Epopeea Română” ce cuprinde: „Florile Sarmisegetuzei”, în cinci acte și „Io, mare Voievod și Domn!”, în trei acte. La această epopee, care va cuprinde în final zece piese de teatru în versuri, mai lucrez încă. George ROCA: Ați avut parte nu
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
de vânzare”, „O stafie tulbură speranța”. Am publicat și volume de piese de teatru în versuri, toate făcând parte din „Epopeea Română” ce cuprinde: „Florile Sarmisegetuzei”, în cinci acte și „Io, mare Voievod și Domn!”, în trei acte. La această epopee, care va cuprinde în final zece piese de teatru în versuri, mai lucrez încă. George ROCA: Ați avut parte nu numai de recunoștința cititorilor, dar și de cea a forurilor competente. Ce premii, diplome sau distincții v-au onorat? Al
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
Ești ca floarea aceasta, nevinovată făptură, Nu ști ce-i trădarea, nu ști ce-i ură, Poate, în vreme, floare din floare, Urmașii, urmașilor tăi, se vor bucura de un alt soare, În cântec să rămână să fie știut Că Epopeea Română de aici a început. O melodie adecvată în crescendo.) -CORTINA- 02 februarie 1975-03 aprilie 2010.
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
cadranul orologiului celui fără de ace - al lumii? - ...toate-s acum - îngeri refugiați - sinistrați - în ceruri...aici - unde - din voi - ăștia - bombănitorii cei ne-constelați - nici ciolanele nu vă este scris să v-ajungă...” -“...stai așa - à propos de scris: o epopee ți-am dăltuit - în foiletoane - Or-Ioane - pe patru-nsângerate piroane - confundând numele tău cu numele lui Ion al meu...și nimic! - n-ai grijă - constelatule - că tot în hățișuri ți-e scris să -amurgești...” -“mi-ai scris și nu ți-
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
moment în care litaratura păgână încă mai este gustată din plin. Se afirmă Hilarius din Poitiers cu imnurile religioase sau Ambrozie de Milan cu poezia liturgică adecvată cântării în Biserică. Poezia creștină mai este reprezentată de Prudentius, care compune și epopeea “Psychomachia” (Lupta sufletului cu trupul), Paulinus din Nola sau Nicetas din Remesiana. Ieronim nu s-a limitat doar la traducerea Bibliei, el a mai tradus și completat Cronica lui Eusebius și a introdus genul hagiografic prin “Viața lui Paulus”. Genul
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic" al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor căutări spirituale, vizionarismul acut și accentul dramatic al idealității narative. Hyperionul poeziei române este creatorul unui limbaj poetic unitar, de armonie și figurație coerentă, bazat pe
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
preț?... Al treilea caz de conștiință. Dragă prietene, eu sincer îți recunosc talentul, ieșit din comun, ba chiar depășind de multe ori cu imaginația (nu și cu “imaginalul”) cele mai abracadabrante “idiosincrazii” imaginate vreodată de un scriitor, însă, în afară de “Levantul” (epopeea poeziei românești) “Nostalgia” și “Travesti”, nu ai încă o operă completă, cu o structură organică, teologică și filozofică, vie, care să ajungă, în chiar clipa aceasta, la sufletul, la inima și la mintea românului, solar prin descendență, care nu se
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
Fantasmagoria ta, maestre, ce să facă și ea, săraca, frustată, se autofecundează prin “implant uterin”, ca să nască numai “gemeni heterozigoți”, tripleți și valeți sub control privat în economia Creștinătății, nu-i așa? Iar tu, zăpăcit și băgat până-n gât în epopeea poeziei românești din Valahia eternă, din neștiință, și în alianță cu maestrul N. Manolescu și în cârdășie cu B. Chiorul (ucigașul cu corăbiile sale negre) te bate “mila” acum să aspiri de ani buni la banii “popolu-lui” de țerani săraci
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
adună, între paginile cărților sale, simțirea acută sau gravă a poporului român, creația lirică (reverberând nuanțe evidente epico-dramatice) derulându-se spectral între momentele cheie ale vieții pământene: nașterea, pruncia, adolescența, maturitatea, senectutea și, inevitabil, moartea, căreia i se dedică o epopee aparte, abundând în ritualuri (pre/neo)creștine, bocetul cu valențe imemoriale, dar și dureroasa despărțire de cei dragi. Cu certitudine, creația lirică a lui Ion C. Duță reprezintă un tablou - ce se dorește complet - al trăirii și spiritualității românești, frumos
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 9 IUNIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360532_a_361861]
-
toate fetele și am dreptul să fiu fericită. Și voi fi!” A fost primită aproape cu urale de toți colegii și colegele. Nicio întrebare care să o deranjeze! Era privită cu respect și a fost tratată ca un erou de epopee. Îmbră-ți-șă-rile și sărutările abia au contenit la intrarea profesorului în clasă. În pauza mare a fost chemată la directoarea liceului care a primit‑o cu multă simpatie și deschidere sinceră. Nu i‑a pus întrebări și nu a descusut‑o
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
imbold patriotic - acela de a-și salva poporul de la încercările la care-l expuneau conflictele ușor de întrevăzut dintre vechea și noua religie. Sau poate că mult hulitul gest al lui Iuda ascunde în sine un crâmpei dintr-o adevărată epopee spirituală: Dorea ca Iisus să fie arestat și judecat (caz în care Iuda se deosebește net de ceilalți ucenici), deoarece numai astfel putea să iasă în evidență adevăratul Mesia din mulțimea falșilor profeți, precum și credința propovăduită de El! Iar Iuda
NEDREPTĂŢIREA LUI IUDA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345218_a_346547]
-
care o fușerisem într-un asemenea hal la școală încât, după trei ani, nu eram în stare să traduc nici cea mai simplă frază din Caesar. În starea aceasta disperată m-am dus la o somitate în domeniu, traducător de epopei clasice și polimat, care, din motive ce și acum îmi scapă, m-a trimis la un latinist bătrân, despre a cărui severitate circulau legende destul de puțin încurajatoare. FOTO: Guliver Getty Images I se spunea Supercilium, pentru că avea, într-adevăr, niște
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
la secția raională de miliție. Era aproximativ ora patru după-amiază. Întrebare: V-ați sfătuit cu cineva anterior devastării? Răspuns: Nu m-am consultat și nimănui nu i-am împărtășit intențiile mele.( Urmează o întrebare foarte importantă, care, spre sfârșitul acestei epopei, va dezlega un mister - n.n.) Întrebare: Care este starea sănătății dvs.? Aveți careva dificultăți? Răspuns: Mă simt bine, nu am nicio obiecție la sănătatea mea. În viața mea am fost internat doar o singură dată la Spitalul din Bălți, în
Ion Suvac – eroul din Băhrinești care a decapitat statuia lui Lenin () [Corola-blog/BlogPost/339949_a_341278]
-
Mike, îți trimit dedicația, cui adică să dedici cartea, pentru că în momentul în care ai dedicația, cartea e pe jumătate scrisă!- spunea dragul meu prieten în rândurile sale. Și urma dedicația scrisă cu majuscule: DEDICO A MIA MADRE QUESTA PICCOLA EPOPEEA RURALE QUE CANTA LA BELEZZA DELLA MIA TERRA E IL DOLORE DE LA MIA GENTE. Salvatore știa povestea lui nea Mitică și-i sugera să dedice cartea pe care dorise să o scrie mamei sale, pe care n-o cunoscuse, o
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
explicitată cu același har cu care se narează edificarea colibelor. Copilul cântă în burta mamei. Sub raport emoțional, perioada gravidiei este una dintre cele mai reușite din întreaga carte, realitatea făcând casă bună cu visul în care apare un solomonar. Epopeea fătului răzbind spre lumea cu dor prin trecerea pe o punte, spre a ieși în fața Soarelui pe poarta lumii este prezentată cu o intuiție sensibilă. Cea chemată prin tradiție să înfăptuiască ritualul este moașa Mărie, care după ce înomenește pruncuțul, îngroapă
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
Based on the Novel ‘Push’ by Sapphire”, „Majordomul” e mai „de largă respirație”, intrând în aceeași paradigma cu „The Help”/” Culoarea sentimentelor” sau, pe alt plan, cu ”Milk - Prețul curajului”, și chiar depășindu-le pentru a se integra în marea epopee cinematografică americană. „Majordomul“ poate fi privit și ca un curs de istorie, o istorie redată însă emoțional și edulcorat. Există câteva intenții de a trata critic personalități, evenimente sau comportamente: caricaturizarea unor președinți (Johnson, Nixon); propunerea mai multor căi de
Majordomul:Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339316_a_340645]
-
traseu liric interesant, propriu, de la glosalmi și zalmiori, la salmi, ca formă minimă de exprimare a poeziei din aerul încărcat de piramide. În volumul Caligraful de salmi (2013)*, vine în armonie cu sine și cu literatura importantă, și ne prezintă epopeea poeziei cu formă fixă. Este un demers al unui scriitor în căutarea esențelor, modest, se descrie ca un obișnuit caligraf, refuzând titlul de poet, intrând în pielea scribului care transcrie textul imprimat în ființa eremitului. Cartea este, probabil, unică în
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu () [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
umbră nici joi, / n-au pietre clivante, nici protubernte, / au doar matcă-n roi, gândind prețuri noi, / pentru vămi și fante, la comete-plante, / fotonii-mi de-altoi, fulgerele-n ploi...“ (Zalmior V). Ion Pachia-Tatomirescu inserează biobibliografie sub sigle, trimițând la epopeea poeziei cu formă fixă ca efect al disciplinării spirituale, al menținerii tradiției de început grefată pe zicerea modernă, flămândă de adevăr și adrenalină. Este o viață trăită printre cărți în căutarea poeziei cu formă fixă din poemele cele de toate
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu () [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
muncă, inclusiv în calitate de jurnalist și profesor de limbi straine la școala Berlitz. Orice lectura a romanului Ulise ar trebui să înceapă prin referirea la cel mai însemnat dintre modelele de inspirație, de elaborare, a cărții: Odiseea. Fără a reproduce desfășurarea epopeii, romanul lui Joyce se articulează, în fiecare din episoadele sale, pe aluzii, trimiteri, paralele la personaje, situații, episoade din poemul homeric. Ulise este împărțit în trei mari secțiuni: prima secțiune alcătuită din trei episoade denumită Telemachiada, dedicată prezentării lui Stephen
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
ca eveniment estetic și o trăiește ca experiență artistică. Viața spiritului estetic face din biografie o operă literară. Unele capitole existențiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri. Unele părți se sesizează ca niște povești, ca roman, ca epopee („epopeea aceasta măruntă”). Toate întâmplările constituie fragmente din istoria lumii. Este vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie: „lumea aceea este scufundată în memoria mea, e interioară, e pierdută, fără biata
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
eveniment estetic și o trăiește ca experiență artistică. Viața spiritului estetic face din biografie o operă literară. Unele capitole existențiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri. Unele părți se sesizează ca niște povești, ca roman, ca epopee („epopeea aceasta măruntă”). Toate întâmplările constituie fragmente din istoria lumii. Este vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie: „lumea aceea este scufundată în memoria mea, e interioară, e pierdută, fără biata mea
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
discursiv ca forme literare. Unele capitole existențiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri (p. 30). Unele părți se sesizează ca niște povești („am nimerit într-o poveste”), ca „roman care nu e al meu” (p. 74), ca epopee („epopeea aceasta măruntă”). Fragmentele vieții trăite literar se fundamentează pe întâmplări. Anumite întâmplări sunt „istorioare” („întâmplarea face parte din categoria acelor rare istorioare”), altele sunt istorice („istorica vizită a lui Vasile Dumitrel” ... „trei zile încheiate a durat lupta lui Vasile
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]