930 matches
-
oricâte fragilități de construcție, ele trimit adesea nu numai asociativ, ci și genetic la principii din poeticile modernismului contemporan. Mai sintetic sau mai descriptiv, în raport și de auditoriu, tatăl, personaj prezent în aproape toate excursurile narative, își expune doctrina ,eretic" îndeosebi în Tratatele despre manechine, tonurile parodice, grotesc-comice, alternând cu cele aparent serioase, toate exprimând sensurile profunde ale unei metafore. Pregătindu-le în cel dintâi prin explicitarea relației conținut-formă și a creației-evaziune dintr-un plictis paralizant, naratorul își începe propriu-zis
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
cît și rabinii, el căuta misticismul pur, neînfeudat unei doctrine anume, neobligat față de dogmă: Ťtrebuie să ajung să cred în Dumnezeu care nu e cuprins (...) în nici unul din sistemele umane posibileť". Mai mult decît natural, se simte atras către derivațiile "eretice" ale religiilor, precum isihasmul în ortodoxie, mistica Sfîntului Ioan al Crucii și Sfintei Teresa de Avila, hasidismul în iudaism, mistica sufistă în Islam etc. "Ereziile" împacă pornirea sa cîrtitoare, sedițioasă cu năzuința spre fondul primar al credințelor, conținînd aceleași simboluri
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
dominante. În cazul lui, cu fiecare tom asiști la un spectacol previzibil: știi ce va spune înainte de a-i deschide cartea, putînd să-i anticipezi eschivele și putînd să-i prezici concluziile. La polul opus, se află istoricul cu imbold eretic: pe acesta îl recunoști după halena recalcitrantă pe care o emană, căci scrie în legea lui și iese din linie, fără să-i mai pese de teama de a-și periclita cariera. Desfide constrîngerile și, împins de un nerv de
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu se reia formula conjuncturală, politică, și nu estetică, a lui Ionesco, "un Soljenitsyne roumain". Dar scriitorul disident apare evocat aici cu nereținută, patetică, aproape mistică admirație, ca un "înger căzut, eretic, asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a uitat nici de Dan Deșliu, un disident rămas în România, într-un nonconformism tolerat de regimul Ceaușescu. Despre Deșliu nu se menționează că este și un fost
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
nimeni nu pățește nimic. Resuscitarea criticii empatice este unul din sloganele de tip 'Să ne întoarcem la Maiorescu!' Un țipăt de disperare în lipsă de unelte și de orientare. ' Așadar o rețetă la zi, simplă, ireproșabil elaborată, provocatoare și chiar eretică printr-un elan al disperării stilizate, al unei fronde estetice ce probează bune lecturi asimilate din Camus, Gide, Dostoievski, Nietzsche sau Kierkegaard'. Fraza apare într-un articol despre un roman al Norei Iuga. Un car de locuri comune se răstoarnă
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
din Camus, Gide, Dostoievski, Nietzsche sau Kierkegaard'. Fraza apare într-un articol despre un roman al Norei Iuga. Un car de locuri comune se răstoarnă la cea mai mică provocare. Cartea e și perfect făcută, dar și rebelă, chiar și eretică... Și paradoxurile nu mai contenesc pînă la terminarea cronicii. La Noaptea de sînziene de Mircea Eliade se încearcă o apropiere pe măsura autorului, apropierea supremă, cea care pe toți ne înfioară. Este vorba, bineînțeles, de Mihai Eminescu ' ce atinge se
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
nu ne duce nicăieri. Ați crezut că sultanii vor domni până-n ziua Judecății de Apoi. Când v-am avertizat că cel care se înfruptă din supa sultanului ajunge să-și frigă buzele, m-ați luat în râs, m-ați numit eretic, apostat, un necredincios cu mințile rătăcite. Iar acum e prea târziu. Toate fântânile sunt otrăvite. Nu mai există apă curată în toată peninsula. Iată ce-a tot încercat să vă spună Umar bin Abdallah în acest ultim ceas. În loc să ne
Cronica unui apocalips anunțat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5645_a_6970]
-
euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în care timpul devine un „trofeu al netimpului", eternizat ca un simbol al unei structuri morale. Ștefan
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul Ian Hus, ereticul protestant condamnat la moarte de popa, iese întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în Germania", o izbutita reconstituire a unei călătorii cu trenul prin Germania cu "belele localității prin care trecurăm", în care apar
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
se află în dreapta corpului nostru (!), de katagelofobie, frica de ridicol (mai rară în vremurile noastre de hyper-mediatizare a tembelismului si prostului gust)? Despre bibliofobie, frica de cărți, aflasem citind despre rugurile Inchiziției care ardeau nu numai ființele ci și cărțile eretice. Acele auto da fe, care au murdărit cu cenușa lor secole de istorie, până nu departe de zilele noastre. De asemeni, unii dintre noi am cunoscut, uneori pe propria piele, ideofobia, frica de idei, iar cât privește phronemofobia, frica de
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
de ingenuitate. E un suprarealism nemijlocit al conștiinței ce se desface de crustele formale, însă păstrează visul intens romantic al voluptăților (Întoarcerea fiului risipitor). Astfel se reface relația cu universul poeziei. Nu o dată bardul montează acest sentimentalism rusesc, această suferință eretică a paharului, care, în pofida opiniei publice moralizatoare, poartă într- însa o lumină cerească. În vîrtejul demoniei bahice se află un nucleu purificator. Un barman vorbește în felul următor: „Domnule, am fi onorați să plîngeți la noi, / am fi onorați să
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
publică în privința cunoașterii lumii. Cu alte cuvinte, dacă nu făceai parte din lumea clerului sau din cea a cinului monahal nu numai că nu erai băgat în seamă, dar suspiciunea pe care o iscai îți atrăgea repede categorisirea de apariție eretică. Al doilea motiv este că adevărata miză a bătăliei nu a fost una ținînd de o controversă logică, ci una angajînd un cîmp tematic de elucidare teologică. Pe oamenii aceia nu logica îi preocupa, ci implicațiile ei teologice. Nu speciile
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
nu mai era vorba de o scăpare logică, ci de un sacrilegiu. Greșind soluția, îl pîngăreai pe Dumnezeu și păcătuiai fără putință de răscumpărare. În felul acesta, nu mai erai doar un inabil gînditor logic, deveneai de-a dreptul un eretic, iar soarta ta trebuia să fie cea a unui eretic. Și astfel, întrucît implicațiile religioase ale certei universaliilor făcuseră ca dezbaterea logică să devină pînă la urmă o discordie teologică, consecințele ei omenești au fost unele cu adevărat drastice: acuzații
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
Nici Pierre Abélard, autorul majorității textelor din ediția bilingvă a cărții apărute în acest an la Polirom - Comentarii la Porfir. Despre universalii -, nu a avut o soartă mai bună. Sinodul de la Saens din 1141 i-a condamnat cărțile ca fiind eretice, iar Papa Inocențiu al II-lea a întărit condamnarea dispunînd ca lucrările lui Abélard să fie arse. Privite cu ochii noștri de acum, toate aceste represalii par neverosimile. Faptul că puteai plăti cu cariera și cu prestigiul o simplă schimbare
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
sălășluiește în poezie, nu în proză. Surpriza este unitatea de fond a acestei poezii, întinse pe multe decenii și care, dacă a renunțat, după 1948, la gesticulația frondei, nu a renunțat la fronda gândirii. Expresie a unui spirit prin excelență eretic, ea se constituie într-o stranie radiografie mentală a istoriei schizoide a veacului trecut. Poezia lui Geo Bogza răstoarnă, de fapt, convingerea avangardiștilor că reportajul este specia cea mai autentică și mai aproape de realitate. Folosind o distincție noiciană, aș spune
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
cu turbulența unei forțe malefice. Iată cum începe povestirea: "Documentele arată că Ordinul Geminaților a fost înființat în 1270 în Tunisia, imediat după moartea lui Ludovic al IX-lea, conducătorul celei de-a Șaptea Cruciade. [...] Geminații erau un ordin călugăresc eretic, dacă așa ceva e cu putință. Doctrina lor implica o cosmogonie, o filosofie a istoriei și o etică. Lumea - susținea fratele Castor - era la început doar pe jumătate: jumătatea făcută de Dumnezeu. Cealaltă jumătate a ei, produsă imediat după aceea, în
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
autenticitatea este, în primul rînd, respectată, ci naturalețea care se poate lua, deseori, în zeflemea. Devine, astfel, de-a dreptul hilar, chiar dacă forțat, pe ici, pe colo, contrastul dintre "poza" în togă pe care o reține istoria și "montajul" cam eretic la care se poate, iată, gîndi, un "umanist" de azi. Prima parte a romanului, speculînd din plin "efectele de animație" ale dialogului, își convinge cititorii de frumusețea istoriei îndepărtate și cam "moarte", punîndu-le în față un "film" înrudit, tipologic, cu
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
și de la ideea protestantă a început înflorirea extraordinară a Amsterdamului. Protestantismul lui inteligent, practic și larg în concepții, avea să se opună jugului catolic spaniol din secolele din urmă, când acest jug avea să se abată peste }ările de Jos, eretice. Dacă facem o apropiere cu vremea de mai ieri din zona noastră, nu greșim astăzi. Aceeași opresiune, aceeași senzație de eliberare după căderea zidului berlinez, cu singura deosebire că cei eliberați nu au fost olandezi, cu dârzenia olandeză, capacitatea inventivă
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
Atatürk - au loc împușcăturile, moartea năpădind astfel și ultimul spațiu liber din oraș) dau dimensiunile multiperspectivicei trame. Orhan Pamuk, la fel ca și Günther Grass, și-a dorit să fie artist, iar scribii și miniaturiștii romanelor sale, cu dialogurile lor eretice, sunt alter-ego-uri care au de înfruntat neîndurători tradiționaliști. Dacă drumul său a început de la o proză „ruptă de realitate”, în scurt timp a ajuns la cel mai acerb pamflet politic. Dar asta nu înseamnă că, din punctul său de vedere
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
m-a născut // se gîndesc părinții poate să-și urmeze / iarăși drumul de la început // bunicule de ce ai așezat / această lumînare lîngă tine // să vezi cît sunt de supărat / pe ziua care vine" (ibidem). O rugăciune e mișcătoare în ingenuitatea sa eretică: "bunicule am vrut cînd ai plecat / să știu că nu mă minți și nu e în zadar / pînă la tine drumul să-l străbat // te-aștept a înflorit brîndușa / ce ți-am ascuns-o-n buzunar // leru-i ler bunicule-ți
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
însemnînd: să renunțăm la superstiția jargonului abstract, considerat drept singura ipostază a gîndirii autentice, și să dăm filozofiei posibilitatea de a reînvia. Cum? Prin singura formă de resurecție pe care o putem închipui astăzi: prin literatură. "Literatura e tocmai paradigma eretică care începe să-i lipsească unei filozofii construite pe modelul eminamente abstract al raționalității, unei filozofii repliate în veșmintele sale puritane încheiate pînă la gît. Asemenea unei fete crescute la pension, filozofia vremurilor noastre își supraveghează cu emoție fiecare mișcare
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
Jan Sobieski (vedeta, la noi, în rândul tinerilor trecuți prin povestea din manualele școlare, Sobieski și românii) nu i-ar fi respins pe turcii care asediau Viena, iar creștinismul ar fi sucombat brusc, lovit din două direcții: dinspre vest, de "ereticii" protestanți care aveau să cucerească definitiv Anglia, iar dinspre est, de otomani? MN: Românul rescrie istoria? VZ: Nu o rescrie, ci arată, pe de-o parte, că lumea în care trăim nu a fost neapărat destinată să devină ceea ce e
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
îi este frică/ De încăpățînarea mea/ De-a merge mai departe/ Și a descoperi astfel -/ Cine știe? -/ Chiar rana de la capătul lumii/ Din care picură încă,/ Necunoscuți unii altora,/ Zei ipotetici" ( Rana de la capătul lumii). Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Și ceea ce ar fi putut părea doar un joc livresc și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este, de fapt, o obligație de lectură pe care o impune artistul însuși. Stăpîn peste o lume diversă și profundă, peste o umanitate eretică și suferindă, care trebuie iubită și certată cu aceeași ardoare, Jiquidi este mai mult decît un simplu umorist. Asta dacă nu cumva chiar umorul poate fi înțeles ca un act de clemență și devoțiune. Ioan Mattis În curînd, la Galeria
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]