1,413 matches
-
În volumul Eros și utopie (1980; Premiul „G. Călinescu” al „Revistei de istorie și teorie literară”), de pildă, texte de Mihai Eminescu, G. Ibrăileanu, Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Ion Barbu sau G. Călinescu trimit la o corelație stabilă între eros și viziunea asupra spațiului și a locului. Lectura critică devine astfel o punte de trecere între multiplu și unu, revelând modelele de profunzime și comunicările intertextuale subterane ale creației. Altă arie de excelență a criticului - mai pregnantă în Cumpănă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
sistematică, de tipul close reading. Ceea ce ne atrage atenția la el e mai puțin imaginația și mai mult modul foarte aplicat în care își fundamentează părerile. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Exerciții de lectură, Cluj-Napoca, 1976; ed. pref. Mircea Martin, București-Iași, 2003; Eros și utopie, București, 1980; Critica de atelier, București, 1983; Intelectualitate și poezie, București, 1986; Cumpănă și semn, București, 1990; Estudios portugueses, Lisabona, 1991; Fața și reversul, Iași, 1993; Fragmente despre critică, Cluj-Napoca, 1994; Interpretări pe teme date, București, 1995; Rațiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
e viu se poate transforma în epic”, că de multe ori „etapele unei inteligențe” pot constitui o materie romanescă tot atât de pasionantă ca „fazele unui sentiment”, tensiunile cerebrale, aventurile intelectului pretându-se analizei psihologice în aceeași măsură ca zbuciumul provocat de eros. Mult dramatism e, bunăoară, în referirile la manuscrisul pierdut în Franța al romanului Accidentul. Sursă documentară de primă însemnătate pentru istoria literară, însemnările relative la creație compun, în cel puțin aceeași măsură, și un document sufletesc și spiritual de mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Băncilă, Portrete, 245-256; Dimisianu, Subiecte, 39-57; Anghelescu, Textul, 184-188; Băileșteanu, Aorist, 99-103; Lovinescu, Unde scurte, I, 430-440, III, 235-246; Heinrich Stiehler, Panait Istrati, Frankfurt pe Main, 1990; Nicolae Manolescu, Spovedania unui dezamăgit, RL, 1991, 8; Romul Munteanu, Panait Istrati. Revoltă, eros și moarte, L, 1991, 13; Mircea Țicudean, Așteptându-l pe Gorby, APF, 1991, 1-2; Ov. S. Crohmălniceanu, O mărturie patetică, CC, 1991, 3; Maria-Ana Tupan, Regăsirea lui Panait Istrati, VR, 1991, 5; Cornel Munteanu, Panait Istrati. Dialogul sinelui cu lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
piese ale ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933) expresia tinde spre inefabilul muzical, erosul având inflexiuni epitalamice, cu ecouri din Cântarea Cântărilor. Aceeași tonalitate apare în Minois (1934): „Aș vrea să am asemenea poeților latini / puterea proslăvirii și geniul lor bogat / să cânt delicatețea picioarelor ce-au stat / întinse goale-n umbră sub brațe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
abia ca soție, că e vulgar, mediocru și pe deasupra îi este și infidel. Divorțează, încearcă să se sinucidă, e salvată de un admirator neagreat, doctorul Panu, dar nu e deloc sigur că, prin el, va obține mult jinduita fericire statornică. Erosul e văzut aici ca o forță irațională a naturii. Principala realizare a romancierei rămâne Între zi și noapte (1941), cel mai substanțial, mai adânc dostoievskian dintre romanele ei: exemplificare tulburătoare a fatalității unor determinisme interioare decise de factori abisali. Ana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
celei din Pontiful, nu fără evocarea primei căsătorii, cea cu Ion, ori deconspirarea câtorva amoruri paralele, „ocazionale”. Dar personajul care suscită mai mult interesul e rabinul Emanuel Reich, cabalist și, asemenea Pontifului, taumaturg, smuls sacralității la care năzuiește, coborât în erosul profan de o femeie fatală, Verona. Mult diluat prin inserții speculative, romanul rămâne inferior și celui anterior, Lena, fata lui Anghel Mărgărit (1977), care rezistă doar prin câteva episoade izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
îndoială valabilă pentru Algeria, Iran, Indochina etc.). Ca și confrații săi, iacobinismul a transformat genealogia sa mediatică în ordin moral și cult civic. Republica este o idee a literelor, masculină adică, urbană, intelectualistă, elitistă, egocentristă, învrăjbită cu corpul și cu Erosul, gustînd ceremoniile și solemnitățile publice, dar respingînd din instinct teatrul și dansul. O idee de biblioman, concepută de cititori pentru cititori. "Comuniunea republicană" imaginată sub Directorat de un iacobin, Leclerc, nu are oare drept cămin "cartea de familie", în același
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care a depășit oprobriul public, instalându-se în obișnuitul social. Prietenia trebuie admisă astăzi în categoria nou-venitelor în moralitatea actuală. Același fenomen a schimbat nu numai cadrele definite ale moralității; prietenia premaritală (similară cu logodna) a schimbat tulburătoarea poveste a erosului uman. "Prietenia" constituie expresia supremă a consacrării sexualității ca temă eliberată de constrângerile care au acționat asupra ei. Eliberarea sexuală libertate câștigată tardiv reprezintă o revoluție antropologică de cea mai mare importanță. Efectele acesteia se văd sau doar se întrevăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ideea confruntării dramatice a omului cu sinele profund, cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
propriul „eu“, de eliberarea de obsesii, de anxietăți, de egoism. (Și Arta, la rândul ei, este legată de toate acestea.) Dragostea împrumută multe forme și multe voci. Cred însă că drumul spre această eliberare presupune un proces de purificare a erosului. A.R. În numele cititorilor revistei Secolul 20, în care urmează să apară un fragment din recentul dumneavoastră roman, Vlăstarul cuvântului, vă rog să ne vorbiți despre semnificația acestei opere. Ce exprimă ea și în ce măsură vă exprimă? I.M. Este povestea unui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
seama că n-are rost să mă mai încred în imaginile literare. Totdeauna e necesar să le verifici consistența prin propria-ți experiență, să vrei să pipăi și să descrii materialitatea realului ce se manifestă într-o contiguitate perpetuă. Virginitate Erosul e considerat aici ca un soi de contaminare malefică. Un tânăr care cade-n plasa lui e îngrijit atent de parcă ar fi foarte bolnav, deoarece e incapabil să gândească sau să acționeze normal. Se crede că Erosul provoacă întunecarea minții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
contiguitate perpetuă. Virginitate Erosul e considerat aici ca un soi de contaminare malefică. Un tânăr care cade-n plasa lui e îngrijit atent de parcă ar fi foarte bolnav, deoarece e incapabil să gândească sau să acționeze normal. Se crede că Erosul provoacă întunecarea minții. „E luat de iele”; așa se spune când cineva manifestă aceste semne. În general, cine-i cade victimă, trebuie să se supună unui ritual exorcizant care cuprinde dansuri dionisiace. Numai căsătoria poate vindeca această boală. Există reguli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe însoțitorii săi. Fetei neștiutoare care-a fost atunci când l-a văzut și i-a căzut pradă ușoară, i se pare un sacrilegiu ca el doar să se fi prefăcut, infam, că este îndrăgostit de ea. Medeea are dreptate, fiindcă Erosul se conduce după legi nescrise ce nu cruță niciodată pe nimeni. De aceea, repetă obsesiv scenariul desfășurării evenimentelor și scormonește amănuntele terifiante tocmai în speranța că grozăvia acestora va avea puterea să resuscite și să reactualizeze sentimentele presupuse ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ciclu. Materia morții Numai când ajung să am pe deplin o maximă determinare existențială, sunt în stare să înțeleg abstracția morții predicată de doctrina lui Zalmoxis. Viața e materia morții. Eryx Hierodula din templul Venerei nu mi-a dezvăluit temeiul Erosului. Pe atunci eram foarte tânăr și galanteria, profesată în Ars, îmi tutela experiența erotică. Femeia aceea nu a acceptat, oricât m-am străduit, să-mi conceadă niciodată abandonul simțurilor ei: asta m-a făcut să mă îndoiesc de știința amoroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să te opui iubirii, atât în cazul legiuit, cât și în cazul contrar. Așadar, cu toată teama ce însoțește permanent faptul erotic, efectele lui nu pot fi în nici un fel evitate. E o lege atroce cea care pune în mișcare Erosul. Cine o încalcă va fi pedepsit să coboare în cele mai joase întrupări metamorfice, transformându-se în buruiană sau muscă. Metamorfoze Cântecul Soarele și luna narează tragedia unei fete ce se sinucide, ca să se apere de efectele malefice ale unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ne pierdem urmele și să trăim în pace. Lipsa sentimentelor Comentam împreună dialogul Symposion, urmărind cele spuse de Platon despre natura androgină a ființelor omenești. Aia susține că separarea lui Anthropos nu-i decât efectul aspirației lui narcisice care întreține erosul carnal. Ca să iubești, e necesară o lipsă: o entitate monosexuată care are nevoie de o alta pentru a se împlini. Numai această lipsă creează diferența și face să răsară iubirea. I se pare totul prea simplist: „Eu te pot iubi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupul meu către sfârșit”. S-ar zice că-i o „pierdere de sine prin lacerare”, chiar dacă expresia nu-i a lui Ovidiu, nici a lui Mincu, și nici cu atât mai puțin a mea, ci a lui Klages, teoreticianul unui eros cosmogonic, care desigur nu e străin de paginile acestea. Pierdere dureroasă și ea, material și fizic dureroasă, judecând după alterările profunde pe care Mincu i le atribuie trupului lui Ovidiu al său (suferințe cumplite pe care nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu uman a Mitului, reumplerea cu ființă a "zeului", redare de gratuitate naturală pentru cel de mult încastrat în imponderabilul formelor sacralizante, dar vide, precum "poetul nepereche", "luceafărul poeziei românești" [...] Această superbă, uriașă baie de frivolitate, această postulare cvasitotalitară a erosului în cele mai naturale ipostaze ale sale, după sute de mii de pagini dedicate anti-firescului eminescian, axate aproape exclusiv pe metafizică, folclor, științe economice și politice, Schopenhauer, Kant și Hegel, pe Nirvana, cosmologie, alchimie, istorie națională, mitologie, geopolitică etc. pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
creațiile acestuia. Iată, bunăoară, recitind romanul Geniu pustiu, domnia sa ne atrage atenția că "în evoluția romanului românesc al formării individuale, scrierea lui Eminescu dezbate pentru întâia oară problema constituirii unui personaj masculin prin intermediul iubirii", adâncind și răscolind diversele fețe ale Erosului și creează un fel de "mistică a eroticii", Toma Nour fiind "un personaj autentic interiorizat, care a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour, "combinație care semnifică o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
goanei după avere. Bogățiile și plăcerile lumești nu sunt, în viziunea scriitorului, decât, cum spun textele sfinte, „umbră și vis”. Un fantastic desfășurat cu o intenție pilduitoare mai estompată include povestirea În pădurea Cotoșmanei. Dintre nuvelele cu eroi stăpâniți de eros, cea mai izbutită e De la noi, la Cladova. Abordând tema din perspectiva creștină, scrierea înfățișează o biruință a principiului moral asupra ispitei vinovate. Preotul Tonea e iubit nebunește de tânăra sârboaică Borivoje, de care se simte, la rândul său, irezistibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
la modul discursiv) a zbuciumului lor interior aduce în prim-plan, irepresibil, omenescul. Cu toate că sunt diferite prin lumea pe care o investighează, istorisirile În drumul spre păcat, Pădurarul Ion Bentu, „Mi-e dragă Nonora!”, Gheorghe Cătălina întrupează aceeași obsesie a erosului vinovat. Aici câteva personaje masculine se aruncă în iad, terorizate, fără a i se împotrivi hotărât, de demonul cărnii. Acolo ajung și Mură, și Oleana, tinerii din romantica poveste de dragoste, cu subiect sadovenian, Copca Rădvanului: ea, fiică de boier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
atunci la fel de bine maghiara ca și româna și dintre care n-am mai reîntâlnit-o apoi decât pe Irma, țigancă unguroaică, mai mare ca mine cu vreo doi-trei ani, căpetenia droaiei de pueri, „amanta“ mea, inițiatoarea mea primordială în ale erosului. Ferestrele mărunte ale acestor apartamente dădeau spre canalul Someșului, care mărginea de partea asta ulița, iar de partea cealaltă direct zidurile clădirilor ce se oglindeau în apă. Când cursul apei se întrerupea în vederea asanării, năpădeam toți copiii locului să căutăm
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
au ispitit însă, încă spre sfârșitul adolescenței, când i-am descoperit, misticii catolici, nu pentru ceea ce apare misterios în practica lor, ci pentru setea lor de absolut. Domeniul lor îl socotesc și astăzi singurul în stare a o satisface: arta, erosul lumesc ne întâmpină doar, pe calea spre împlinire. Societățile secrete (în biblioteca părintească se găsea și opul Les Sociétés secrètes du mystère, în Editura Payot) m-au interesat întotdeauna numai pe linia magiei, parapsihologiei, ezoterismului, deci tot în sens religios
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
portret liric, a străbătut mai multe etape. După criticul Eugen Simion, a pornit prin a crea "o poezie în stil delicat-tradiționalist", a trecut, apoi, la o "poezie neosimbolistă, suavă și ceremonioasă", a revenit, de mai multe ori, la tema privilegiată erosul, purtând cu "orgoliu insignele retoricii tradiționaliste". N-a ocolit nici "stilul trubaduresc" cu trimiteri la truverii francezi ai secolului al XII-lea, pentru ca, în cele din urmă, să se identifice cu "spiritul elegiac al Moldovei". Dar evoluția poetului nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]