1,410 matches
-
serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
monogame, nucleare în constituție și extinsă prin grijile pentru copii și pentru cei mai în vârstă ar fi ajuns să fie înlocuită de o luptă pentru putere și pentru afirmarea egală și reală a bărbaților și femeilor. Alții consideră că „erosul” prea vulcanic, ce ar fi fost înlocuit în familie de gentilul și spiritualul agape, trebuie readus în familie și bazat pe un parteneriat efectiv și afectiv. Totul pare să ia în zilele noastre o singură turnură: indiciile practice și vocabularul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
așteptarea căsătoriei constă în înlăturarea practicilor și a relațiilor de gen tradiționale ale bărbaților și femeilor în vederea construcției unor relații bazate pe: a) complementaritatea diferențelor de gen; b) concilierea în familie a principiilor corporatist-raționale cu cele ale conviețuirii de tip eros și agape; c) acceptarea acelor inegalității care pot fi compensate prin egalitatea alternativă a priceperilor, opțiunilor și performanțelor soțului sau soției. Relațiile familiale de gen nu mai apar ca date sau ca „naturale”. Ele sunt negociate, mereu evaluate și ocazional
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
anumite limite, un fapt necesar. Iubirea de sine va confisca însă această obligație în contul vechiului narcisism adamic. Atracția erotică este inerentă unei umanități îmbrăcate în haine de piele. Demonii vor ști să proiecteze sexualitatea în cadrul fărădelegii și al iresponsabilității. Erosul demonic desființează. El aruncă amanții într-un colț obscur de neființă, în care noțiunea de legământ și ascultare lipsește cu desăvârșire. Acest ansamblu de patimi însoțite de arta autojustificării constituie sfera noologică a mondenității. În lume nu mai întâlnim persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de puterea însăși. Căderea sa în plasa tiraniei este ultimul pas într-o tragedie a spiritului. Mai exact: tragedia spiritului nesăbuit, care și-a rupt legăturile cu etica și morala, și-a trădat menirea, optând pentru imoralitatea și amoralitatea unui eros al dominației. Lilla ne reamintește în ultimul capitol legătura stabilită de Platon în Republica și Phaidros între tiranie, eros și filozofie... Veștile bune sunt rare și, de multe ori, însoțesc veștile rele. Astfel, Lilla a identificat totuși (puține) excepții de la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spiritului nesăbuit, care și-a rupt legăturile cu etica și morala, și-a trădat menirea, optând pentru imoralitatea și amoralitatea unui eros al dominației. Lilla ne reamintește în ultimul capitol legătura stabilită de Platon în Republica și Phaidros între tiranie, eros și filozofie... Veștile bune sunt rare și, de multe ori, însoțesc veștile rele. Astfel, Lilla a identificat totuși (puține) excepții de la regula tiranofiliei intelectualilor: Leo Strauss, maestrul său, și Karl Popper - nu mare lucru până la urmă. Mai multe excepții a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Kojève, Allan Bloom, pentru a nu menționa decât pe cei mai importanți, fiecare având o listă lungă de discipoli (aproape) la fel de faimoși - pentru arcanele guvernării, pentru transmiterea (cvasi)secretă a cunoașterii, prin contact pedagogic direct, mergând până la forme fizice de eros paidikos. Este imposibil să repertoriez aici toate cele ce s-au pus în seama lui Allan Bloom după succesul epocal al cărții care apare acum în românește. Antologia acestor invenții, acuzații și calomnii ar acoperi mii de pagini, iar vasta
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de autor: implicarea detașată, cu mutări de accent când pe un termen, când pe altul. A rezultat o lirică tensionată între inserția empatică și armonică în primordial și suav - obsesia originarului și a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte, reificantă și uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
Ștefănescu, diferă totuși sensibil. Că lirica lui Emil Brumaru are un caracter panerotic, e o propoziție inatacabilă. Lascivitatea, jocul amoros, așteptarea adoratei, dilemele sentimentale alcătuiesc hrana sa cea de toate zilele, ca și viziunea corespunzătoare unor asemenea trăiri, conținând extrapolarea erosului asupra obiectelor „îndrăgostite”, asupra iatacului, asupra peisajului de provincie și a mirabilelor „bucătării de vară”, asupra grădinilor de zarzavat, magaziilor, cișmelelor și, nu în ultimul rând, asupra savorii gastronomice, născătoare de „dulci ispite”. Un soi de atracție senzuală polarizează mai
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
magică a logosului. Trepte ale abstracțiunii, cuvintele incarnează realități virtuale și contribuie la creație. În Charmion..., interpretare poetică a modelului cosmologic pitagoreico-platonician, dă și o motivare ontologică funcției metafizice a artei. În planul cunoașterii, poezia reprezintă, alături de filosofie și de eros, o cale de acces spre puritatea și unitatea dintâi a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
visul său estetic din dictatura de zi și noapte, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Două dimensiuni europene (interviu cu Nicolae Breban), F, 2000, 5; Nicolae Bârna, „Animale bolnave” - o paradigmă a romanului brebanian, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Amfitrionul brebanian - eros divin și eros uman, F, 2000, 5; S. Damian, Silueta câinelui, APF, 2000, 6-8; Alex. Ștefănescu, Nicolae Breban, eseist amator, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 111-116; Dimisianu, Lumea, 128-158; Grigurcu, Poezie, I, 139-144; Ghițulescu, Istoria, 411-413; Manolescu, Lista, II, 187-208
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
din dictatura de zi și noapte, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Două dimensiuni europene (interviu cu Nicolae Breban), F, 2000, 5; Nicolae Bârna, „Animale bolnave” - o paradigmă a romanului brebanian, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Amfitrionul brebanian - eros divin și eros uman, F, 2000, 5; S. Damian, Silueta câinelui, APF, 2000, 6-8; Alex. Ștefănescu, Nicolae Breban, eseist amator, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 111-116; Dimisianu, Lumea, 128-158; Grigurcu, Poezie, I, 139-144; Ghițulescu, Istoria, 411-413; Manolescu, Lista, II, 187-208; Bârna, Comentarii, 7-36
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
echivocul, îmbinarea realului cu fantasticul, ce amintește de Hanul lui Mânjoală a lui I. L. Caragiale, și alternanța spirit primitiv-rafinament. Picioarele „desculțe” constituie un simbol și un laitmotiv al povestirilor, punând încă o dată în lumină opoziția. Elogiul femeii fascinante, stăpânite de eros, ce deține parcă o putere de seducție vrăjitorească, este însuși elogiul feminității. A. se înfățișează, de asemeni, ca un excelent pictor de medii, al unei lumi crepusculare, ca și Mateiu I. Caragiale, al cărui urmaș se dovedește a fi și
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
să apună. Sfârșitul „veacului cel din urmă al bunului plac și al bunului gust” e unul tragic, simbolizat semnificativ în incendiul cârciumei din Femeia de la miezul nopții. În subtextul povestirilor lui A., cuprinzând nu o dată întâmplări extraordinare, dominate de eternul eros și de un fără istov spirit petrecăreț, se deslușește și o anume nostalgie pentru o lume ale cărei tipare îi conveneau de minune, ca om și artist. SCRIERI: Antim Ivireanul și vremea lui, București, 1962; Desculțe, București, 1984; Făpturile paradisului
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
l-a văzut decât în somn” și care, pentru ca să existe, trebuie creat prin cuvânt, rămânând, totuși, principe al necuvântului: „Tată cuvintelor din mine / Și peste nerostire domn.” Prin sonoritatea unor versete, poemul devine o adevărată replică la Cântarea Cântărilor, opunând erosului foarte senzual de acolo o senzualitate de lume florală, serafică. În zona suavului și - de astă dată - a fragmentarului, în registrul liric al confidenței se înscriu paginile din Poezii (1974), pe al căror spațiu „raza gândului” iradiază în decoruri de
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
inginerul Druică poartă capul lui Antipa. Dar trupul lui Antipa? S-o fi topit în căldura mare.” Un alt factor de dezordine și spaimă este sexualitatea. Iminența ei stârnește în Antipa „vârtej, teamă, rușine, triumf”, adică, altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
de o confuzie moleșită. Din agresiv, cum e în cealaltă postură, personajul ajunge „un leneș care-și suge unghiile toată iarna”, un individ comparat pe drept cuvânt de prietenii săi cu Oblomov. În funcție de situarea într-un plan sau în celălalt, erosul, întruchipat de această dată de Felicia, se schimbă și el, devenind protector și matern. Până și moartea se modifică, ea nemaifiind consecința unei decizii criminale, ci o retragere odihnitoare din viață: „Trupul ei [al Feliciei] era o cetate invincibilă, sufletul
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
bazate pe simpatie și căldură sufletească, pe intimitatea dintre persoane, ci pe factori de gregaritate, de apropiere și cooperare etc. 2. Iubirea Este sentimentul natural de atracție reciprocă dintre persoane de sexe diferite. În cazul acesta, ea are la bază erosul, dorința sexuală, sublimată În atracție. Dar iubirea poate fi și dincolo de elementul erotic, cum ar fi iubirea dintre părinți și copii, iubirea dintre frați, dintre rude etc. De regulă, se consideră că iubirea este idealizarea erotică a celuilalt, o idealizare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de manifestare umană. Ea are funcții cultural-paidetice, de readucere În actualitate, de prezentificare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Cântece de viscol, 1976, Anonimus, 1977, Ascunsa trudă, 1979) confirmă că B. a intuit de la început o formulă poetică proprie, relevantă, căreia îi rămâne fidel, întrucât este productivă sub toate aspectele. Dar dacă, tematic, se cristalizează trei mari obsesii (timpul, erosul și cosmosul), surprinzătoare și impresionante sunt dexteritatea prozodică, diversitatea și virtuozitatea „spunerii”, a rostirii. Poetul străbate, ca pe niște adevărate căi obligatorii, formele „canonice”, tutelare ale poeziei. Cu fiecare poem se reia un ritual, ca o nouă tentativă de acces
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
în elucubrații etimologice (Prutul provine din Brutus, lacul Brateș din Brutis, movila Găiatei din Gaeta). Moldova arhetipală, a genezei naționale prin exodul din Maramureș în „Dacia Transalpină”, este figurată în nuvela Dragoș. Evul Mediu național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
o pictură este o pictură. Renunță și caută imediat, dincolo de ele, un sens ascuns ce poate fi deținut întocmai. Fac acest lucru imediat ce cred că pot descifra fără rest semnele din această lume, indiferent că e vorba de vise, artă, eros sau viață cotidiană. Orice are un sens, cu privire la orice se poate delimita un sens, iată noul crez al omului imediat ce se vede stăpân peste această lume de semne. În consecință, va renunța la modul simplu de a privi lucrurile, ca să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o pictură este o pictură. Renunță și caută imediat, dincolo de ele, un sens ascuns ce poate fi deținut întocmai. Fac acest lucru imediat ce cred că pot descifra fără rest semnele din această lume, indiferent că e vorba de vise, artă, eros sau viață cotidiană. Orice are un sens, cu privire la orice se poate delimita un sens, iată noul crez al omului imediat ce se vede stăpân peste această lume de semne. În consecință, va renunța la modul simplu de a privi lucrurile, ca să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o trăire de gradul doi în izolarea netulburată a camerei și a scrisului. Ca-n Amintiri, ezitările determină proliferarea raționamentelor. Numai ca, în Adela, datele se schimbă. Finalitatea vizează tocmai declanșarea supozițiilor, cercul hermeneutic, care să anihileze orice exprimare a erosului. Acolo, erosul era dorit ca o necesitate ontologică, vitală, aici numai ca un succedaneu, un stimul psihic și intelectual. Lucrurile sunt cu mult mai complicate. Căci personajul are teamă de femeie (citește vitalitatea și spontaneitatea ei), dar la cei patruzeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]