996 matches
-
kilometri de întărituri) și ca șiră a spinării un zid de ciment înalt de opt metri, cu vălătuci de sârmă ghimpată în vârf, făcut să descurajeze încercarea oricărui ipotetic gimnast sau acrobat, rătăcit la dușman, care ar vrea să-l escaladeze cu ajutorul unei scări de frânghie sau aruncând o ancoră cu gheare? Nu poți să nu vezi în această ultimă măreață realizare, o barieră lungă de șapte kilometri, numită de unii "de securitate", iar de către alții "de apartheid", atât iscusința posesorului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
genuri diferite"), abordând chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
câte o jumătate de oară și apoi să-l treacă tovarășului său. Urcarea pe Rigi nu e tocmai grea, drumul e bine tăiat în munte, fără suișuri prea repede, fără prăpăstii amețitoare, aș putea zice că e mai comod de escaladat decât Ceahlăul nostru. Pe atunci eram tânăr, sprinten, sănătos, deprins cu munții la poalele cărora am copilărit; mă urcam deci fără să bag de samă că prietenul Negruzzi nu se prea ținea de tocmeală 209. În loc să-mi cedeze catârul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul Olt ce șerpuiește prin valea Făgărașului. „Altarul” este de fapt o stâncă de vreo 6-7 metri înălțime ce se poate escalada destul de ușor, iar în vârf se poate staționa pentru a-ți clăti ochii cu peisajul montan ce se desfășoară de jur împrejur. Bineînțeles că am făcut și multe poze în acest loc, dar din păcate în prezent nu mai am
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Tărâța, deoarece pereții erau foarte abrupți, nu era potecă și riscam să ne rupem picioarele pe pietrele extreme de instabile din zonă. Am urcat prin vale până la circa 1700 metri altitudine, unde a găsit un horn abrupt pe care am escaladat până ce am ajuns sus pe muchia Tărâței, undeva după punctul „la custuri”. Am ajuns la cabana Podragu după 12 ore, frânți de oboseală dar extrem de mândri că am reușit să facem ce ne-am propus. De la Altar, de pe muchia Tărâța
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
luminoasă, datorită vârstei, prieteniilor din adolescență care au dăinuit până azi și al viselor cu care încercăm să umplem, imensul spațiu alb, total necunoscut, al viitorului. Nici unul dintre noi nu știa ce drum va parcurge, ce obstacole va trebui să escaladeze, ce profesie va îmbrățișa, ce performanțe și ce destin avea de împlinit. Eram cu toții în fața unei mari și lungi bătălii, cât o viață de om. Fiorii dinaintea acestei trânte cu viața, au dat farmecul acelor ani. Altfel, au fost ani
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
apropiate făceau naveta acasă, pește câmpuri, cu încălțăminte șubredă sau desculți. Alții stăteam la internat, mereu somați de către directorul internatului, să ne plătim taxele, cu care eram veșnic în restanta. Câte ștrengarii copilărești nu am făcut în acea perioadă... uneori escaladam în grupuri mici de prieteni, zidurile sălilor de cinematograf, pentru a vedea fără bani, filme sau diferite spectacole. Într-o vreme, prin anii 1950, împreună cu Sirețchi (Șir), m-am apucat de hipnotism, pana ne-au mirosit niște tovarăși. Era s-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
la Episcopie sau invers. R.P. Însă chiar și orașele molcome au atracțiile lor. Care erau cele din Roman? A.R. Principala atracție era Grădina Mare, un parc vast, cu copaci bătrâni și înțelepți, cu un deal scund, pe care-l escaladam cu mândrie de alpinist, cu un chioșc în care duminicile fanfara militară cânta valsuri de Johann Strauss și cu un lac cu bărci și cu un podeț boltit. Am mai spus-o: când treceam cu barca pe sub pod, dincolo, aveam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
orașului francez Bourges, așa cum se evadează; taie cu o pilă gratiile celulei și coboară pe fereastră folosind o funie confecționată din cearșafuri. Ajuns în curtea închisorii, se fofilează până la un zid înalt - cum e și firesc - de 7 metri. Îl escaladează: descoperă o bicicletă, o încalecă și - așa cum scrie la carte - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei se avântă pe urmele lui și evadatul, observând-o, își lasă bicicleta pe șosea, fugind peste câmpurile care stau la dispoziția oricăror
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din partea celui ce creează pentru ai săi și care la modul major nu poate fi decât poporul său, parte a umanității. Iată de ce, ultimele documente ale PCR proiectează o lumină puternică spre niște culmi care cer, ca stâncile, să fie escaladate cu efort și pricepere de alpinist. Sunt culmile comunismului.“ (Informația Bucureștiului, 29 octombrie 1971) „Sub fruntea lui se ncheagă constelații De visuri pentru cei ce sunt ori vin, Croindu-i trainic drum acestei nații, Stăpână peste propriu-i destin. Cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o zi întreagă pe fund pînă jos) : făceau săpături să descopere comori, își construiau cazemate în pămînt, scoteau greierii din găurile lor cu paiul și se întreceau care are mai mulți (duceau apoi greierii acasă și aveau scandal cu părinți), escaladau panta, făcînd astfel alpinism, stăteau pe niște fiare ca pe scăunelul unui tun antiaerian și trăgeau sau se jucau de-a cororizii. De data asta, băieții nu erau nici aici. Dănuț dădu un șut unei pietre imaginare (așa cum se întîmplă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
destul ceea ce s-a spus, dar e aproape sigur că fără epigoni pămîntul s-ar paragini. Exploratorul nu știe să spună: rămîn. Destinul lui e al unui solitar căutînd mereu drumuri care să-l ducă În necunoscut. Întrebat de ce a escaladat Everestul, Hillary a dat o explicație convingătoare: pentru că el există, Însă pămîntul are nevoie și de dragoste, de inși care să se oprească pentru a iubi. Dragostea o aduce epigonul. Vocația acestuia e să nu ajungă niciodată primul și să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
uimire. Scoase o exclamație și făcu un pas împleticit îndărăt. Se uită prin cameră ca după o strajă care s-o apere. Își aminti de fetișcana aceea cu fustița de-o palmă, cu găuri în obraji și foarte îndrăzneață care escalada geamurile din internatul școlii mergând la ore târzii la întâlniri interzise de școală. A doua zi la careu era scoasă în față și dată ca exemplu negativ. Își mai aminti când era însărcinată cu Nicky și venea la o prăjitură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-o deznădejte totală și să ajungi la depresie. Uite de exemplu tu: Ai fost vreodată nevoită să înveți singură pe pielea ta să depășești sau să învingi diverse obstacole ca să ajungi unde țiai dorit? Nici un munte nu poate fi escaladat decât pas cu pas și prin eforturi. Acceptă viața ca pe o experiență, cândva să poți spune: „Am făcut tot ce mi-a stat în putință”, nu regret nimic. Viața e un proiect pentru fiecare de genul „ Descurcă-te singur
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deadline. Deschid ușa și strig vesel „bună!“. Nu primesc nici un răspuns, așa că deschid ușa de la sufrageria noastră multifuncțională. La radio Madonna cântă cât o țin băierile, televizorul e pe MTV, iar câinele robot cel nou al lui Danny încearcă să escaladeze marginea canapelei. Iar Danny e prăbușit peste mașina lui de cusut, într-un nor de mătase aurie, și doarme dus. — Danny? zic ușor panicată. Hei, trezește-te! Danny tresare, se ridică și începe să se frece la ochi. Are cârlionții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu formele de argilă utilizate în vechime la turnarea "căpățânilor de zahăr". În acest loc din Golful Guanabara a debarcat la 1 martie 1565 Estacio de Sa, cel care a pus bazele viitorului oraș Rio de Janeiro. Piscul a fost escaladat prima oară în 1817 de o englezoaică, iar în 1851 o echipă de alpiniști americani a repetat performanța, printr-o ascensiune ce a durat nu mai puțin de 30 de ore, date fiind dificultățile traseului. Primul teleferic a fost construit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-l obliga pe el să țină piept acelui fior binecuvântat - și această incapacitate Îmi sporea sentimentul de opresiune. O umbră uriașă Începea să Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe tânărul matematician, un geniu în iarbă, Ciprian Foiaș, căruia îi luasem un interviu pentru Luceafărul, și el mă inițiase în tainele matematicii și ale percepției timpului, prin imaginea spiralei comunicând prin toate suprafețele. Domnul Ciprian Foiaș avea obiceiul să escaladeze munții în zilele libere, sâmbăta și duminica, era un mare solitar, deși avea o familie (dacă nu mă înșel!) care se îngrijora la fel ca studenții lui, care așteptau cu emoție întoarcerea sa de pe înălțimi, trăind și angoasa unei întâmplări
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scopul desfășurării unor programe de etnoprotecție În 1989 s-a constituit organizația neguvernamentală Ginta Latină ecou al evenimentelor ce zdruncinau scena politică a țărilor socialiste. În Polonia sindicatele trecuseră de la revendicări profesionale la contestarea sistemului social politic. Zidul Berlinului era escaladat la proporția unui exod spre lumea liberă. Procese asemănătoare se petreceau În Întreaga zonă a Pactului de la Varșovia iar În Basarabia organizații culturale și patriotice cereau decretarea limbii române - limbă de stat, grafie latină, recunoașterea suveranității Republicii Moldova. În Uniunea Sovietică
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fi pierdut cheile de la intrarea în oficiu. Din studierea terenului am stabilit că nu este posibil să sari gardul din fața oficiului, așa cum l-a informat... (șoferul) pe Ștefan că a procedat Săvescu Alin. Raportăm că nimeni nu l-a văzut escaladând gardul, iar în fapt, ținând cont de talia însărcinatului cu afaceri, apreciem că este imposibil să realizeze aceasta. Din constatările făcute, din discuțiile pe care le-am avut cu sifonul..., a rezultat că însărcinatul cu afaceri Săvescu Alin și soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vorbă cu invitații pe acel ton de afabilitate surîzătoare care îi era propriu. Alpinist fervent, regele sfidase odinioară culmile cele mai periculoase din Alpii elvețieni și austrieci. Cu vîrsta, fusese constrîns să se mai potolească și să se mulțumească să escaladeze modestele înălțimi stîncoase de pe malurile Meusei, unde se găseau cîteva vîrfuri abrupte sport destul de periculos dată fiind natura destul de friabilă a acestor stînci. Cu atît mai mult nu putea suveranul, expert în materie, să ignore acest lucru, cu cît inițiase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cap" și folosite pentru a justifica delirul - anume că persoana iubită este infidelă. Odată acceptată ca absolută - "dovezile de inocență, indignare și furie, poate că pe deplin motivate, nu au nici un efect și victima este supusă unui asalt emoțional ce escaladează continuu, de aceea persoana cu probleme este, de multe ori, partenerul" (Munro 2004: 107) - convingerea dobândește ulterior o încărcătură emoțională exacerbată, unele trăsături de personalitate (de exemplu, un preaplin de posesiune și suspiciune) nefăcând decât să o potențeze și mai
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Soldații români s-au condus cu o bravură demnă de cele mai bune elogiuri, mergând de mai multe ori la asalt, deși respinși sub focul omorâtor al împușcăturilor turcilor. Mai mulți fură uciși chiar pe parapetul redutei pe care o escaladaseră cu atâta curagiu și tenacitate. Dacă se va ține socoteală că acești soldați erau la începutul carierei lor și că se luptau în contra unor lucrări puternice apărate de o armată redutabilă, trebuie a recunoaște că s-au bătut într-un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a 4-a a reînceput seara atacul pentru a da satisfacție dorinței soldaților cari luaseră deja parte la întâia luptă. Românii luară șanțurile și se luptară corp la corp cu turcii cari puneau silințe disperate spre a opri de a escalada parapetele. Românii erau atât de înverșunați, încât se luptară astfel timp mai bine de o oră, fără a slăbi, contra unui inamic bine adăpostit și superior în număr.“158 388 bucureștii de altădată 157. „Bravura armatei române“, ROM., an. XXI
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
faptele propriu-zise. Duminică 8 martie, de Ziua femeii, la orele 9,30 dimineața, locatara apartamentului nr. 3 (Teea Iancu), femeie singură, se trezește ținta unei furibunde agresiuni. Instigatorii, Împreună cu alți inși, recrutați de ei sau contaminați de eroicul lor exemplu, escaladează balconul apartamentului (după ce În prealabil Îi spărseseră toate geamurile) și năvălesc În casă. Câțiva dintre huligani o imobilizează pe Teea Iancu, o lovesc cu picioarele, cu pumnii, cu obiecte dure, alții smulg firul telefonului (ca să reteze orice apel la ajutor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]