859 matches
-
blond, ondulat; cel tânăr prefera nu doar alifie de păr, ci și o cărare exactă la mijloc, parcă trasată cu lama unui cuțit. Ambii mi se păreau Îngrozitor de familiari. Dacă nu mă Înșelam, ofițerul mai vârstnic era cel care mă escortase la Manetti, pe când pe cel tânăr Îl văzusem În fotografia Înrămată din biroul inspectorului-șef. Acum cel din urmă puse jos servieta pe care o cărase și anunță pe cineva, nu se știa pe cine anume: — Mulțumesc, doamnă. Doamnă, puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am și făcut! Pentru a treia oară, Diels bătu În masă triumfător. În spatele meu, Pieplack oftă pentru ultima dată În dimineața aceea. Jumătate de oră mai târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dă piroscaf care făceau cu iel o croazeră la Ushuaia, fincă nainte de toate tre să le știm p-ale noastre. O cinebijuterie cu Înteresu ei pentru docent; pen’ că tu treci pampa scoțând sufletu la catâru dă tracțiune și escortezi perechea șucară care nu se face că n-aude imperativele telurice și faci să meargă camera ca să filmezi meleagu. Șozu e că, după atâtea zile, io v-am neliniștit pă bune cu bomba că am pus dă podoabă punctu final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și am plecat. Auzisem o frază, "acolo unde există o voință, există un drum" și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o cârpă. Un nor de muște mă escorta tot timpul. În schimb, noaptea era frumos. Mă vâram în sacul de dormit și, numai cu capul afară, mă uitam cum ardeau stelele. Eram ca un rege care domnea peste o mare tăcere. Cerul înstelat strălucea parcă anume pentru mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plini de țepi mărunți, sashimi de somon, de ton, de bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un cuplu de paji fideli, trupul pântecos și aburind al unei dihănii oceanice necunoscute. Tot acest ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape orice loc de pe coasta de est a Japoniei, însă niciunde el nu are, parcă, strălucirea calmă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pregătea să plece spre un alt teatru de război. De parcă ar fi sărbătorit evenimentul, o regată de cadavre apăru odată cu fluxul. Trupurile a zeci de chinezi, fiecare pe cîte o plută de flori de hîrtie, Înconjurară nava Idzumo, gata să escorteze crucișătorul spre gurile rîului Yangtze. Jim urmărea patrulele navale japoneze. Peste rîu, pe malul de la Pootung, erau acoperișurile galvanizate și coșurile moderne ale bumbăcăriei tatălui său. Jim Își amintea vag de vizitele pe care le făcuse acolo, momente neplăcute, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte, fuseseră bombardate și erau aproape o grămadă de moloz. Fluxul clătina carcasele ruginite a două torpiloare trase lîngă digul de ciment și purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar fi abuzat peste douăzeci de copii În timp ce lucra ca asistent medical la Spitalul Pediatric din Aberdeen. Un număr mare de oameni s-a adunat În fața tribunalului pentru a protesta și a-l agresa verbal pe Cleaver, care a sosit escortat de forțele de ordine...“ — Sper că l-au făcut să sufere crunt, spuse Watson tăind drumul pe lângă o cutie de racord și pătrunzând pe o mică stradă laterală. „...Părinții copilului ucis pe nume David Reid au fost bombardați cu mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el o umbrelă de pe hol și păși afară În ploaie. Apa Înghețată lovea cu zgomot pânza umbrelei În timp ce Îl aștepta pe Colin Miller să urce treptele. — Comisare! spuse Miller zâmbind. Nu te-am mai văzut de mult! Ești În continuare escortat de dulceața aia de... Zâmbetul i se lăți și mai tare În momentul În care o văzu pe Watson privindu-l Încruntată din ușă. — Polițisto! Tocmai vorbeam despre tine! — Ce vrei? Vocea Îi era mai rece chiar decât acea după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
c-aș avea nevoie de ajutor și Insch a fost de acord să fii tu. A zis c-o să mă ții pe drumul cel drept. Watson zâmbi, bucuroasă de compliment, neștiind că Logan Îl inventase el Însuși. Martin Strichen fusese escortat din sală direct În celulă. Când Logan și Watson ajunseră acolo, stătea pe o banchetă Îngustă cu capul În mâini, gemând Încet sub luminile pâlpâitoare de deasupra. Partea din spate a jachetei costumului său Împrumutat plesnea pe el, cusătura tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și veselie gălăgioasă, iar la apropierea lui Phyllis, căreia-i cam căzuse falca delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos și escortată cu entuziasm În campus, cu o suită formată din vreo cincizeci de flăcăi rurali, În râsetele Înăbușite a sute de Învătăcei și de oaspeți, dintre care jumătate habar n-aveau că era vorba de o farsă, ci credeau că Burne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din jur... Cineva a spus că la o masă Învecinată se găsea o celebră stea de cabaret, așa că Amory s-a ridicat și, galant, s-a prezentat, ceea ce l-a implicat Într-o ceartă, mai Întâi cu bărbatul care o escorta pe actriță, apoi cu oberchelnerul. Atitudinea lui Amory a fost una de curtoazie arogantă și exagerată. După ce i s-au servit argumente logice irefutabile, a consimțit să fie condus Înapoi la masă. — Am hotărât să mă sinucid, a anunțat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Durilor când primise gradul de sergent, în ’41. Refuzase oferta, n-avea sânge pentru supravegheri nocturne ale răufăcătorilor acuzați de jafuri armate, dărâmând ușile și năvălind cu cartușele pe țeavă și degetul pe trăgaci, politica de galere a poliției; sau escortând dubele cu pușcăriași înrăiți, certându-i cu patul puștii peste cap. Dudley Smith omorâse patru oameni la vremea aceea. „Am vrut să lucrez la Narcotice”. „Ai avut dreptate. Mai puține riscuri, mai multe șanse de înaintare în grad”. Vechea lozincă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întreaga operațiune. Toate fetele de-acolo de-abia coborâseră de pe vaporul imigranților și trăiau acasă cu mama-san și tata-san, care credeau că ele munceau câte două schimburi la fabrica de cămăși Shun-Wong. Apoi un cordon de polițiști voinici l-au escortat la biroul din față al unchiului Ace Kwan, cel mai mare pește din L.A. Mal l-a informat pe unchiul Ace că dacă nu-și mută curvele dincolo de granița comitatului, le va arăta pozele la toți tata-san - mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în fotografiile ziarelor, dar nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu mai era loc de îndoială. Se afla în fața lui Jefferson Dayles, Președintele Statelor Unite. Furia i se potoli și Craig privi către marele om. Observă că femeile care-l escortaseră au ieșit din cameră. Plecarea lor sublinia insolitul acestei întâlniri forțate. Văzu că celălalt îl studiază de aproape. În afara ochilor care luceau ca niște perle cenușii, Președintele Dayles își arăta vârsta recunoscută, de cincizeci și nouă. Fotografiile din ziare sugerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
am străbătut localitățile Iași, Tomești, Cristești, Bosia, Ungheni, unde am poposit prima noapte, pe malul drept al Prutului, în casa familiei Culincu. A doua zi, la orele 10 dimineața, am trecut podul peste râul Prut ce desparte două țări românești, escortați de căpitanul Rotaru și „predați” la jumătatea podului colonelului Donose—cumplit, cumplit de trist... La capătul podului, în Basarabia, ne așteptau două persoane care ne-au făcut controlul vamal. în continuare am străbătut orașul Ungheni, din stânga Prutului, iar pentru noapte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai trebuie făcute și compromisuri. Rep.: În final, vă rog să transmiteți un mesaj suporterilor băcăuani. E.D.: Cei care își amintesc de mine știu că, pe vremea când jucam la Bacău, era o atmosferă extraordinară, erau meciuri când mergeam acasă escortat de miliție, să nu fiu sufocat de suporteri. Mi-aș dori ca spectatorii de fotbal din Bacău să-și susțină echipa așa cum o făceau pe vremea mea. Mesagerul se transformă în Sport Club Bacău Nou-promovata în Liga a III-a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
nu le-am întâlnit în „povestea” noastră. Cine are urechi de auzit, să audă! Altfel, nu ne va rămâne decât să ne amintim de vremurile când pe “Municipal” era o atmosferă incendiară, iar un jucător precum Dembrovschi trebuia să fie escortat de miliție în drumul spre casă, pentru a nu fi sufocat de suporteri. Ori de foarfeca lui Cursaru din meciul cu Dinamo, ajunsă “play of the day” la CNN. Până una-alta, însă, fotbalul băcăuan nu vede luminița de la capătul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
obiceiului. Subsemnatul, însoțit de Dl. M. Cămărășescu, Prim-Secretar al Legațiunii, am fost luați de Dl. Ministru Vicontele Riba Tamega și Secretarul Dl. Pinto Ferreira, într-un automobil al Președinției, de la Hotel Aviz și ne-am dus la Palatul Belem, escortați de un escadron de cavaleriști din Garda Republicană; în curtea Palatului o companie a dat onorul, intonându-se imnurile. Președintele Republicei, înconjurat de Dl. Salazar și de casa civilă și militară, ne-a primit în Sala Louis XV, unde s-
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
este fratele tău? Încuviință din cap cu un aer sumbru. Superintendentul ieși din încăpere și reveni însoțit de câțiva polițiști curioși. Îmi pare rău, îi spuse, n-am știut numele de familie. Vă rog să veniți cu noi. Vă vom escorta înapoi la familia dumneavoastră. Și îl împinse de la spate pe un polițist care chicotea, depășit de comicul situației. Nu știa că trebuia să fie atent? Poliția n-avea de gând să supere familia unuia dintre cele mai respectate personaje ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
AER INTELIGENT, SIGUR DE SINE ȘI APROAPE FERICIT. ÎȘI ABANDONASE ROLUL DE CURTEZANĂ. ÎI ADRESĂ LUI MARIN UN ZÂMBET STRĂLUCITOR. \ Bună, iubitule! spuse ea cu un hohot de râs natural, cristalin, destins. Marin le privi întrebător pe femeile care o escortaseră pe prizoniera lui. Le cunoștea ca interogatoare foarte competente. Le întrebă: \ AM STAT CU EA DE CÂND NE-A FOST ÎNCREDINȚATĂ, LA NOUĂ FĂRĂ UN SFERT, RĂSPUNSE CEA MAI ÎN VÂRSTĂ DINTRE ELE. AM ÎNCERCAT TOATE METODELE DE CONVINGERE; CHIAR ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de bucurie. Chiar și Apărătorii aveau dreptul la un răgaz alături de familii. De aceea, cinci sute dintre ei fuseseră lăsați liberi pentru o săptămână, urmând să se adune la Cetatea Albă a treia zi după Anul Nou, pentru a-l escorta pe domnitor spre Suceava. Ceilalți cinci sute aveau să primească și ei o săptămână liberă după Întoarcerea primilor. Doar căpitanul Gâlcă rămăsese la Suceava, cu zece oameni. Se aflau alături de voievod trei sute de vânători domnești sub comanda tânărului spătar Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese suprins În palatul Topkapî, imobilizat de gărzile sultanului, dar salvat de Îngerul păzitor, Îmbrăcat În ienicer. Ceilalți doi fuseseră arestați, independent unul de celălalt, În cartiere diferite ale capitalei turcești. Unul putuse fi salvat de Înger, căci nu era escortat decât de patru spahii. Celălalt fusese dus la Închisoarea Edikule, pentru interogatoriu. Oană ordonase, prin mesaje pe calea săgeții, eliberarea lui, În timpul nopții, de către un grup de șase Îngeri. Altminteri, prin tortură turcii Îi puteau smulge fragmente de informații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai pot salva ceva printr-o luptă de hărțuială... 27 decembrie 1475, ora 13.40, Istanbul Ștefănel Își rupse costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]