2,823 matches
-
chiar și atunci cînd erudiția lui atinge treapta pietroasă a considerațiilor de seacă specialitate, atîta doar că darul acesta lexical i-a indus savantului italian o veritabilă deformare de ordin expresiv. Chiar și atunci cînd scrie literatură, Eco face filologie. Eseistul nu renunță la morga cercetătorului nici în momentele de creație epică, și așa se explică de ce, în esența lui, Eco e un erudit de speță savantă ale cărui romane, de stufoasă inspirație calofilă, suferă de indigență lirică. Invazia galimatiei le
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
care declară peremptoriu următoarele: „Cred că, în forma ei clasică (?), critica literară și-a cam trăit traiul și și-a mîncat cozonacul". Oare? Soluția ni se oferă cu promptitudine: „este imperios necesar ca domnul critic să treacă degrabă în tabăra eseiștilor". Dar nu cumva se forțează o ușă deschisă? Nu cumva domnii critici reprezentativi dau dovadă - și nu chiar de ieri - de ceea ce li se pretinde să-și însușească din domeniul „glorios" al eseului? „Suplețea", „flexibilitatea", cu efectul „atractivității", al deschiderii
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
însușească din domeniul „glorios" al eseului? „Suplețea", „flexibilitatea", cu efectul „atractivității", al deschiderii către „orizonturile (...) lumii contemporane", nu le sunt adesea proprii? De la critica „de întîmpinare" pînă la capitolele istoriei literare, dacă nu ne înșelăm, criticii sunt nu o dată veritabili eseiști. Granițele dintre critica de-o anume ținută și eseu sunt atît de permeabile, încît se întîmplă să uităm de existența lor. Trecînd peste această mică inadvertență preliminară, să intrăm în cuprinsul, afirmăm din capul locului, cuceritor, al Dicționarului subiectiv. Mai
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
Dana Ligia Ilin AMOS OZ (n. 1939) este cel mai important prozator și eseist israelian, cunoscut în întreaga lume și tradus în 35 de limbi. Primul său volum de povestiri, Acolo unde urlă șacalii, apare în 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). După succesul răsunător al romanului Soțul meu, Mchael (1968), scriitorul
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
critice la adresa comunismului atât de elogiat de generația anterioară. Dar n-au mai fost capabili după 1989 să depună o mărturie la fel de semnificativă pentru o epocă pe care o cunosc ca nimeni altcineva (uitați-vă la prejudecățile tinerilor romancieri și eseiști care n-au trăit-o!) și despre care ar fi putut scrie în deplină libertate. Să considere oare că și-au făcut datoria? Că nu au nimic de adăugat? Sau de corectat? Nu cumva ar trebui să vorbim despre „trădarea
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
său, singura explicație pentru o astfel de întoarcere în timp ține probabil de un evazionism înnăscut. Ceea ce despre Alexandra Ciocârlie nu se poate spune. În ciuda preocupărilor sale clasiciste și poate tocmai de aceea, ea e unul din cei mai redutabili eseiști de, subliniez, a s t ă z i.
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
Simona-Grazia Dima Nu sunt foarte mulți aceia care știu că prozatorul Borges a fost, de la începutul carierei sale până la sfârșitul acesteia, dublat de un fascinant poet. Împărtășim aceeași opinie cu cea a distinsului traducător și eseist Andrei Ionescu, din prefața volumului antologic* pe care l-a realizat din creația marelui argentinian: „Este foarte semnificativ faptul că activitatea lui literară a început și s-a încheiat cu poezia. Mai mult, se poate spune că opera lui literară
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
preluată de la Umberto Eco). Volumul alcătuit de Andrei Ionescu, masiv și bine documentat, cuprinde poeme din toate etapele creației lui Borges, călăuzindu-se după ediția de referință, Obras completas, Emece Editores, Buenos Aires, 1989-1996, fără să o reproducă întocmai: traducătorul și eseistul român împletește, în această realizare cu totul remarcabilă, două criterii - cel cronologic și cel al genurilor literare, consubstanțiale gândirii creatoare a lui Borges însuși, urmărind procesul de universalizare a acesteia, Universul complex al poeziei marelui argentinian este impregnat de aluzii
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
viață care ni s-a dat." Nu poți să improvizezi nevroza, paranoia, oricâtă nevoie ai avea. Cu schizofrenia te mai descurci. E important ca atunci când îți vine o idee și ești gata s-o notezi să te abții. Un tânăr eseist de frunte îl prezintă pe un vaișamar de romancier francez dezvoltând o teorie din care Kierkegaard nu lipsește defel. Aflu și de la Țepe și din altă sursă că acel scriitor nu e vaișamar. Sunt convins că au dreptate. Pe mine
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
din senin, mi-am amintit de ea, dacă am scos-o, acum, din adormire, este pentru că, îmi închipuiam, trebuia să mă pregătesc cumva pentru întâlnirea cu cea mai recentă carte a lui Livius Ciocârlie, La foc mărunt. Se știe doar, eseistul timișorean trăiește din deziluzii, din decepții, din depresii. Le cultivă și le întreține cu fervoare. Le notează cu plăcere masochistă. Dacă citește, undeva, o frază impecabilă, se condamnă că nu i-a trecut lui, întâi, prin minte. (Deși, pe de
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
a ziarului, care a fost în vigoare ani buni, scriitorul a ajuns direct redactorul lui șef. A fost, adică, radiat de pe listă în ziua în care a fost numit. Astăzi, d’Ormesson este unul dintre cei mai citiți scriitori și eseiști din Franța. N-a avut parte numai de laude, dar a știut să se amuze și când a fost criticat. Despre afirmația cuiva că, jovial cum este, n-a suferit destul ca să fie un mare romancier, spune: „Asta, da, m-
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
cel mare la loto. Poate că de vină ești și tu, criticul, ale cărui gusturi s-au cristalizat într-un anume fel. Dar, constat, și în calitate de ex-critic autorii care-mi plac sunt cam aceiași patru-cinci romancieri, trei-patru poeți și doi-trei eseiști. Și atunci, la ce bun să pierd vremea cu balastul pompat isteric de editurile pentru care criza pare să nu existe? Asta nu înseamnă că m-am autoexclus definitiv din rândurile criticilor literari. Ce mă plictisește e cronica literară, nu
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
cel de-al Doilea Război Mondial, gînditorii mari nu au mai apărut în Franța. Și tot așa se explică de ce, filosofic vorbind, Franța nu se poate rupe de handicapul pe care îl resimte în fața filosofiei germane, la a cărei superioritate eseiștii parizieni răspund prin reacții imitative, pe care le ascund în spatele unui aer de semeție contestatară. Azi în Franța nu se mai nasc gînditori, ci agenți de propagandă, asta dacă nu avem prostul-gust de a vedea în Bernard- Henri Levy altceva
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
dată când mi se atribuie fără nici un temei o judecată. Nu m-aș fi formalizat dacă Dan C. Mihăilescu n-ar fi ținut să dea judecății pe care eu n-o recunosc o interpretare cât se poate de tendențioasă. Scrie eseistul: „Exact asta m-a făcut și pe mine să-mi amân o săptămână glosele pe seama titlurilor enumerate mai sus («Despre Franța» și «Îndreptar pătimaș II» - N.M.): ca să-i contrazic, cu ghiduș respect, domnului profesor scepticismul. Un scepticism suav, dar infailibil
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
echivocului e abstragerea de la detalii concrete: Pătulescu nu dă amănunte, ci plutește în aerul vag al tropilor generali, urmarea fiind o suită de digeste comune, conținînd meditații plate. Cititorul rămîne indiferent la sunetul lor, și asta fiindcă Pătulescu e un eseist a cărui sensibilitate îi depășește putința de exprimare, sentimentul luînd-o înaintea cuvintelor și făcîndu-le specioase: dîre de vocabule umflate. Oricum, Petru Pătulescu e un intelectual imun la sugestii, formula sa interioară de creație rezistînd la orice somație critică, motiv pentru
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
provincial”, „desuet” în ochii unor confrați? Ambii poeți se așează pe nervura emoțiilor tradiționale, incluzînd elementul etnic, care n-avem impresia că ar putea fi declarate falimentare. Se pronunță însă împotriva lor și factori de natură franc antiestetică. Un distins eseist a fost recent de părere că Eminescu însuși a cam ieșit din circulație, fiind atît de jenant incompatibil cu prezentul context geopolitic, în care UE, NATO, presantul pragmatism, prevalența valorilor anglo-saxone etc. impun un soi de aggiornamento. N-ar putea
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
personală, atîta doar că citatele nu sunt note de lectură făcute din înclinație minuțioasă, ci sunt gînduri de aiurea pe care Livius Ciocârlie le alege după unicul criteriu al autoreferențialității: dacă se potrivesc sau nu se potrivesc naturii sale intime. Eseistul își verifică trăirile comparîndu-le cu ale altora. În trei sferturi volumul e alcătuit din citate urmate de scolii personale, autorului putîndu-i-se reproșa alura de digeste, de pandecte obținute prin juxtapunere de paragrafe străine, mărimea spațiului pe care îl umple cu
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
să își regăsească vocația inițială și să se întoarcă la literatură. Epistolele către patronul Săptămânii trebuie citite în paralel cu cele către Octavian Paler. Corespondența cu acesta nu este foarte bogată, nici sistematică (în parte, din cauza lentorii cu care răspunde eseistul). Însă ea anticipează radicalizarea conștiinței civice a lui Aurel Dumitrașcu, ceea ce ne determină să afirmăm că odiseea volumelor sale antume a fost, vorba istoricului, doar prilejul, iar nu cauza care a provocat această radicalizare. Încă din epistolele anului 1983 distingem
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
poet francez contemporan cu el și, în disperare de cauză, a vorbit despre nebunia care-i poartă numele și i-a situat poezia la capul extrem al Kamciatcăi romantice. Proust se va amuza copios pe seama obtuzității criticului. Roberto Calasso, un eseist italian, a reluat formula într-o carte despre poetul Florilor răului și i-a dat un sens opus. „Există, scrie Calasso, un val Baudelaire care traversează tot secolul XIX. Se formează înaintea poetului și se propagă dincolo de toate obstacolele. Printre
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
se propagă dincolo de toate obstacolele. Printre creste și abisuri ale valului, îi recunoaștem pe Chateabriand, Stendhal, Ingres, Delacroix, Sainte-Beuve, Nietzsche, Flaubert, Manet, Degas, Rimbaud, Lautréamont, Mallarmé, Laforgue, Proust și alții, atinși sau înecați de acest val”. Se poate susține că eseistul italian a transformat porecla poetului în renume. Nebunia devine un titlu de noblețe. André Malraux, astăzi „L’Express” de la finele lui noiembrie își amintește că au trecut 35 de ani de la moartea lui André Malraux (1901-1976) și îi consacră două
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
și zăbovește cu largi analize asupra romanelor. În ce mă privește, constat în evoluția lui Gabriel Chifu, autor de poeme, de romane, de eseuri și de publicistică, o sete de amplitudine și o tensiune caracteristică spre totalitate. Ca poet, ca eseist, ca romancier, Gabriel Chifu dă expresie unei vocații totalizante proiectate atât asupra vieții comune, umile, cât și a cosmosului. Semnificativă în sensul acesta, în cartea ultimă, este poezia „Papirus”: „A făcut sul întreg peisajul Cerul cu nori și câteva stele
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
Mircea Martin în G. Călinescu și complexele literaturii române, Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză. În fine. Lista e lungă. (Și îl include, desigur, și pe Eugen Negrici însuși.) Dar poate deveni mult mai lungă dacă îi adăugăm câțiva eseiști pursânge, dar fără metodă, ca Alexandru Paleologu sau Alexandru George. Una peste alta, e adevărat, în ultimele două decenii de comunism, s-a făcut, la noi, critică literară de primă mână. Nu pun la îndoială ierarhia lui Negrici („cei mai
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
Unul dintre cei mai importanți eseiști români contemporani, Adriana Babeți, a primit, sâmbătă, Premiul "Cartea Anului 2013", oferit de revista "România Literară", pentru volumul "Amazoanele. O poveste", apărut la Editură Polirom, în colecția „Plural M”, disponibil și în ediție digitală. Premiul a fost înmânat de scriitorul
Amazoanele, "Cartea anului" care se citește cu sufletul la gură () [Corola-journal/Journalistic/44070_a_45395]
-
Ioan Alexandru, cunoscutul poet, publicist, eseist, traducător și, după 1990, om politic, a trăit la începutul tinereții o frumoasă poveste de dragoste, într-un sat românesc de pe Someș. În perioada studiilor din orașul Cluj, între Ioan Alexandru, viitorul poet, autorul Imnelor (Imnele bucuriei - 1973, Imnele Transilvaniei
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
ofertante sunt destrămate de somațiile istoriei. Deplasarea spre roșu începe cu deplasarea ziaristului către un orfelinat copleșit de daruri. Suntem după decembrie 1989, când darurile par a salva orfelinii orașului. Rețelele simbolice nu sunt mereu limpezi, dar opțiunile prozatorului, ale eseistului, ale jurnalistului nu sunt dintre cele mai optimiste.
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]