749 matches
-
un studiu substanțial, Starea d-întâi (introducere la o schiță de tipologie metafizică a poporului român), la realizarea volumului colectiv Rânduiala. Perspective românești, publicat de Editura Ioan Cușa la Paris, în 1973. Acest studiu deschide probabil cea mai importantă contribuție eseistică românească a lui A., căci „prolegomenelor” din Perspective românești le-au urmat în timp Metafizica creației lumii, Metafizica „Stării pe loc”, Lucian Blaga metafizician al sacrului românesc, Starea de urât etc., toate fiind publicate în „Revista scriitorilor români” și reprezentând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai dispariției cenzurii sau detaliului că intervențiile din volumul În răspăr - ca și cele din Deconstrucții populare (2002) - au apărut în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
tratarea subiectelor preferate, ciclicitatea presupunând întotdeauna o depășire semnificativă a precedentului stadiu de investigare. Același caracter de contribuție științifică riguroasă îl au și studiile, articolele, conferințele etc. incluse în culegerile tematice proprii sau în volumele pe care le coordonează. În eseistica lui Z., în publicistica sa în general, nu se reiau locuri comune, informații curente, referințe de enciclopedie; popularizarea îi repugnă autorului în orice situație. Cărți precum Biruit-au gândul (1983) (despre evoluția istorismului românesc), Cunoaștere de sine și integrare (1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
înțelege au toarea prin acest cuvânt se vădește a fi îmbogățirea lui cu noi arome și esențe; ceea ce, până la urmă, este dovada că francofonia poate fi înțeleasă și ca un cadru de reflecție și de onirie intelectuală în care talentul eseistic și critic al Simonei Modreanu se exprimă în deplină larghețe și confort. Nu ar fi vorba, aici, de confort dacă acesta nu s-ar meta morfoza, pe seama cititorului, într-o inducție difuză de stare. Fiindcă una e să trăiești pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
retipărită în 1982 cu titlul Parfumul amar al pelinului verde. Subintitulată Jurnal la marginea dintre vis și viață, scrierea este una hibridă: amestec de memorialistică (idealizând satul natal și începuturile sale publicistice), însemnări cotidiene, jurnal de călătorie cu numeroase intruziuni eseistice pe teme de artă și literatură, încheindu-se cu o succintă filosofare metaforică asupra vieții. Se reține în special „dosarul de existențe” pe care îl înglobează scrierea, M. făcând portrete reușite unor contemporani, printre care Al. Sahia, Șt. Roll, Miron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
Caiete critice”, „Vatra”, „România literară”, „Viața românească”, „Antiteze”, „Contemporanul” ș.a. I s-a decernat Premiul pentru critică al revistei „Luceafărul” (1992). S. adoptă în Cuprinderi un demers de tip eclectic, desfășurând exerciții de lectură în registre diferite, preponderent fiind cel eseistic și analitic pe marginea unor subiecte extrase din interpretarea clasicilor, din domeniul teoriei literare și din acela al literaturii universale ori din aparițiile editoriale la zi. Scrierile clasicilor sunt abordate din perspectiva unor concepte ale teoriei și criticii actuale, urmărindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
acolo e țara!..." Poemul în întregul lui, cu toate bunele intenții, rămâne fals. În schimb, în proza memorialistică, Al. Russo și-a însușit până la virtuozitate maniera clasicilor târzii, a lui Xavier de Maistre și a lui Paul-Louis Courier, adică umorul eseistic, scutit de dezordinea fantastică, în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
critic a trecut la o nouă echipă, în care cei mai însemnați în ordine de vârstă sunt Pompiliu Constantinescu și Șerban Cioculescu. Cel dintâi s-a dedicat aproape exclusiv cronicii literare pe care o profesează fără istorism și fără preocupări eseistice, într-o limitare strict profesională și cu un anume dogmatism. În acest spirit Pompiliu Constantinescu a produs cronici, caracteristice prin procentul maxim de sentințe juste, printr-o intrare repede și dreaptă în adevăratul fond al lucrurilor și printr-o totală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane el atacă însăși teoria, stigmatizând-o ca reducționistă și totalizatoare, în timp ce favorizează un mod de a scrie fragmentat, aforistic sau eseistic"162. Ideea pe care o putem extrage de aici este că în funcție de opțiunea pe care o fac autorii de a se înscrie (sau nu) într-o teorie sau alta, ei vor alege și un set specific de strategii discursive, metode
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în special moderne). Dincolo de multitudinea criticilor care au fost aduse scrierilor și conceptelor baudrillardiene și care se axau, în genere, pe imputarea lipsei argumentării coerente, a justificărilor concrete sau a posibilității de verificare; pe condamnarea limbajului utilizat (mult prea literar, eseistic față de canoanele obișnuite), a excesului de retorică, a exagerărilor de tot felul sau a combinațiilor dintre discursul științific și discursuri alternative; pe catalogarea sa în termenii extremismului, misoginismului, ideologicului etc., ceea ce ne interesează în această parte finală a demersului este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
convingere de ratare a cărții" (2 nov. 1932). Sensibil în grad extrem la reacția publicului, e foarte posibil ca Lovinescu să-și fi modificat proiectul din mers, încercând să scrie altfel, într-o manieră tot mai melodramatică și mai puțin eseistică, teoretizată post factum. 41 După Ioan Holban, în Firu'n patru "autorul însuși pare a se supune acelei fatalități literare care guvernează destinul personajelor sale", pentru că "scrisoarea lui Anton Klentze inversează rolurile, autorul devenind personajul propriului său personaj". Drept urmare, "ideea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
critice. Elaborarea operei este tratată paralel cu biografia, incongruențele dintre cei doi termeni explicând parțial dramatismul acestui destin. Îngreunat câteodată de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă în favoarea modalităților proprii criticii literare. Unsprezece profiluri ilustrează opțiunile tematice și „stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în care rolul tradiției rămâne considerabil. Aprecierile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
speculații pe această temă. S-au definit, de fapt s-au notat mecanic, o serie de valori specific europene. S-a vorbit, bineînțeles, și de existența unui spirit european. Ca să nu mai spun de mentalitatea europeană, adesea foarte aerian și eseistic analizată și formulată. Dar dacă privim cu atenție, la un nivel imediat perceptibil, nu este greu de observat că există o adevărată scară gradată, pe trepte tot mai înalte, a înțelegerii realităților europene. și mă grăbesc să precizez: toate explicabile
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
spună și idei simpliste, elementare, schematice, pline de clișee și locuri comune. Din păcate, despre Europa se discută la noi, mai totdeauna, în două moduri diametral opuse, ambele neadecvate: ori foarte simplist, elementar, prin considerații banale, dar cu mari aere eseistice, fără o concepție clară și o serioasă documentare a temei discutate. Ori foarte savant, cu multe trimiteri, cât mai multe trimiteri străine, cu mari aere politologice. În realitate, pură compilație de manuale și autori moderni, îndeosebi anglo-saxoni. O reflexie ideologică
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
istorică și accepțiile imediate ale definiției de bază, care tind să elimine orice rigoare, aruncându-se în plină aproximație; între semantica precisă urmărită pe texte originale prin lecturi sistematice de bibliotecă și expedierea lor superioară, rapidă, care mimează în stil eseistic, o competență absentă. Eseul, boala publicisticii românești, fără tradiție teoretică, documentară și mai ales sistematică. preocupat doar să rezolve repede orice problemă, dificultate sau exigență a cunoașterii în profunzime. Unele deplasări de accente se constată, totuși, din 1995 încoace. Ideea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
au intrat în afaceri sau în viața parlamentară. Articolele din ultima vreme arată o mizantropie din ce în ce mai neagră. Moralistul crede că gena națională este compromisă și că răul general nu mai poate fi oprit. Opiniile lui au, de regulă, audiență. Scrierile eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
din tranziție, București, 1996, 160-177; Daniel Cristea-Enache, Un calofil al Ideii, ALA, 1997, 380; Carmen Varfalvi-Berinde, Interviuri imaginare, APF, 1997, 7-8; Cosma, Romanul, II, 270-273; Glodeanu, Dimensiuni, 103-109; Romulus Diaconescu, O lume a dialogului, București, 1998, 13-24; Nicolae Oprea, Proza eseistică a lui Octavian Paler, APF, 2000, 10; Constantin Coroiu, Recurs la memorie, ALA, 2000, 528; Dicț. esențial, 597-603; Gheorghe Grigurcu, Un director de conștiință, RL, 2001, 25; Daniel Cristea-Enache, O întâlnire fericită, ALA, 2001, 587; Popa, Ist. lit., II, 1061-1062
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Biemel. În această categorie intră și câțiva tineri cărora li se publică primele ori printre primele texte: Alexandru Paleologu, Ștefan Cuciureanu, Ovidiu Drimba, Al. Bojin, Al. Husar, Alexandru Balaci, Eugen Todoran, Augustin Z.N. Pop ș.a. Ocazional figurează cu texte eseistice și scriitori de seamă: Gala Galaction, Camil Petrescu (despre teatru) Liviu Rebreanu (Literatură și iubire), Ionel Teodoreanu (Noul Adam, anticălinescianul Jim Fecundatorul și „Noul junimism”), Victor Papilian, Simion Stolnicu ș.a. Doar ultimii trei semnează și literatură propriu-zisă. Scriu aici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
literare actuale (1971) și din Literatura noastră cea de toate zilele... (2001) dovedesc interesul precumpănitor al lui S. pentru actualitatea literară, înclinația spre definirea relației dintre o scriere și ansamblul operei, spre încadrarea în contextul unei problematici, cât și deschideri eseistice către estetică și orizonturi filosofice. Poziția criticului e definită explicit într-un Argument pentru un profil, din fruntea celei de-a doua cărți, unde și consecințele vor fi mai evidente: „critica literar-artistică trebuie să fie o critică marxistă”. Dar efectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
întors pe toate fețele, fără să i se ignore nici cea mai colaterală semnificație. Regizorul nu pornește la lucru până nu-și clarifică exact ceea ce vrea să spună în și prin spectacol. Lectura, în faza ei inițială, e de factură eseistică. Are drept scop descoperirea și extragerea unor teme cu aderență imediată la preocupările și sensibilitatea spectatorilor. O altă etapă constă în conceperea și elaborarea formei ca act de identitate al spectacolului. Inventive și riguroase, toate spectacolele lui Alexa Visarion, din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e o primă temeritate, dar nu cea mai mare. Nu ia îl definește pe Alexa Visarion, ci faptul că regizorul se detașează și de estetismul cultivat în altă aripă, mai nouă, a producției noastre de filme, ca și de formulele eseistice, mai mult sau mai puțin înrudite cu sine verite-ul, iată pariul dificil care îi singularizează tentativa: nu propria sa adaptare la soluțiile și mijloacele cinematografice practicat la noi pînă azi, ci adaptarea cinematografului la lumea sa de idei și reprezentări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în lungul ajun al perioadei moderne Vitoria a scris Comentariu despre a doua parte din Summa Theologiae, în timp ce Șir Thomas More (1478-1535) crea Utopia; Suárez scria De Legibus, iar Tommaso Campanella (1568-1639) compunea Cetatea Soarelui. (Îmi atribui o ușoar] licenț] eseistic] în leg]tur] cu asocierile cronologice ale acestor opere.) Este interesant și faptul c], în timp ce Vitoria și Suárez conserv] teocentrismul teoriei etice medievale, More și Campanella ofer] perspective homocentrice, prezentate prin intermediul viziunilor asupra viitorului politic laicizat. Acesta era stadiul gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
222). Într-adevăr, stilul ar putea fi o dezamăgire pentru cei obișnuiți cu tratări melancolice, lacrimogene sau glorioase ale unor fenomene ce se apropie de mituri. Poate chiar statutul de insider chicagoan este de vină, dar Abbott propune o abordare eseistică firească a celor o sută de ani de sociologie. Viziunea personală - adesea critică - și rigoarea științifică a analizei sunt presărate cu date din culise (dispute personale, rivalități, momente de criză etc.), Însă cu măsură. Numai atât cât permite discursul academic
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de artă teatrală și cinematografică, iar în 1993 a inițiat, a scris și a editat, în colaborare, seria de povestiri și compilații pentru copii „Cărticica cu povești”, apărută la Editura Net. Este membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. În paginile eseistice din Lucruri S. are în vedere în primul rând valorile culturale care reprezintă lucrarea civilizatoare a câtorva sute de ani, dar investighează din aceeași perspectivă și perioada de tranziție ce a urmat evenimentelor din decembrie 1989, stăruind asupra transformărilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
prezentului, un calapod neiertător al realismului socialist, o fetișizare a literaturii sovietice și a influenței „benefice” asupra altor literaturi etc. Totul într-o „limbă de lemn”, impregnată de jargon stalinist, jdanovist, cu multe „considerații” rizibile. Contribuțiile așa-zis analitice și eseistice ale lui M. nu-și au, de fapt, locul în istoria criticii literare românești. Promovată propagandistic, piesa Pentru fericirea poporului, alcătuită în colaborare cu Aurel Baranga și republicată într-o versiune definitivă sub titlul Anii negri (1958), încearcă reconstituirea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]